"Am ajuns din nou aici", traducerea articolului "Here we go again" Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Here we go again” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com/articles/articles-english/Articles%20English%202017/here-we-go-again-febr-19th/)

Am ajuns din nou aici

Incredibil cât de multe lucruri există pe piaţă pentru a creşte sănătatea porumbeilor sau, aşa cum spun unii „să facă porumbeii să zboare mai repede”.

Rafturile din magazinele columbofile sunt pline cu tot felul de cutii, sticluţe, pudre, loţiuni care promit acelaşi lucru: SUCCESUL.

Trebuie să recunosc că nu mai este chiar atât de rău pe cât era odată, crescătorii au devenit mai înţelepţi, însă… este destul de rău încă.

Când văd începătorii, şi nu numai, cumpărând astfel de lucruri cu bani obţinuţi cu greu din muncă, îmi pare întradevăr rău pentru ei.

China

Acum aceşti vânzători de castele de nisip au descoperit o nouă piaţă: China. Dacă deschideţi o revistă chinezească nu ştiţi ce să faceţi mai întâi: să râdeţi sau să plângeţi.

Multe anunţuri publicitare promovează „chestii magice” care au puterea de a vă transforma porumbeii mediocri în câştigători, cu singura condiţie să le administraţi acel rahat.

Se pare că acum au descoperit, în sfârşit, secretele campionilor şi comercianţii au devenit atât de caritabili să le împartă cu toţi cei mai puţini norocoşi. De necrezut!

Unii chiar fac reclamă produselor homeopate.

Sunt eu prea sceptic? Sau ar trebui să-mi ţin gura deoarece eu concurez de regulă în etapele de demifond şi nu în cele de lungă distanţă? Hmm!

Să vedem mai jos ce spun colegii columbofili, care concurează pe distanţe lungi, despre acest subiect. Nu doar colegi columbofili, ci şi mari campioni: Jellema şi Verkerk.

Jellema

Este Jellema cel mai bun concurent pe distanţe lungi din Olanda? Greu de spus. El este întradevăr bun, însă procentul său de clasări este departe de a impresiona.

În etapele de fond din 2016 el a obţinut:

-11 clasări cu 22 porumbei angajaţi

-2 clasări cu 4 porumbei angajaţi

-10 clasări cu 18 porumbei angajaţi

-5 clasări cu 11 porumbei angajaţi

-21 clasări cu 52 porumbei angajaţi

-8 clasări cu 12 porumbei angajaţi

-5 clasări cu 12 porumbei angajaţi

-10 clasări cu 14 porumbei angajaţi

-10 clasări cu 31 porumbei angajaţi

-22 clasări cu 45 porumbei angajaţi

Asta înseamnă aproximativ 50%. Şi asta nu-i deloc impresionant. Când am o etapă cu 60% clasări fac pe multă lume fericită. Am avut ani în care nu am clasat mai puţin de 60%, în nicio etapă.

Pe de altă parte

Dar, pe de altă parte, un procent mare de clasări este un lucru, iar locurile de top sunt cu totul alt lucru. Şi în ceea ce priveşte locurile de top, mă întreb dacă este cineva care a zburat mai multe decât Jellema în etapele naţionale şi internaţionale din ultimii ani. Şi ar trebui să ştiţi că din concursuri ca Barcelona (1200 km distanţa pentru el) zboară cu aproximativ 200-300km mai mult decât unii belgieni şi francezi.

Medic veterinar

Jellema e medic veterinar. Încă îmi amintesc de întrebarea unui columbofil, pe când participam la un seminar în oraşul meu natal. Am fost leader-ul grupului de prezentare, printre ceilalţi membri aflându-se şi medicul H de Weerd.

Colegii columbofili deseori îmi spuneau că rezultatele mele erau atât de ieşite din comun, deoarece cunoşteam multe lucruri despre medicină. Acesta a fost motivul pentru acel columbofil l-a întrebat pe dr. de Weerd:

„Cine concurează mai bine? Crescătorii cu cele mai bune păsări sau crescătorii cu cei mai buni medici veterinari?”

Dr. de Weerd a zâmbit doar. El tocmai cumpărase o serie de pui, foarte scumpi, de la un mare campion. De ce ar fi făcut asta dacă ar avea cunoştinţele necesare pentru a face păsările să zboare mai repede?

Deci, Jellema este de asemenea medic veterinar. El are acces la toate medicamentele pe care vi le puteţi imagina. Şi ştiţi ce? El luptă cu îndârjire împotriva oricărui medicament. 360 de zile pe an porumbeii săi beau doar apă curată. În celelalte 5 zile el tratează împotriva tricomonozei şi asta-i tot.

În legătură cu suplimentele? Vitaminele şi alte chestii? Nu foloseşte nimic din astea.

Cu cât etapa este mai grea şi mai dificilă, cu atât sunt mai bune rezultatele lui Jellema.

Cine cere mai mult de la păsările sale decât acest jucător pe distanţe lungi? Poate Verkerk.

Întradevăr lucruri bune, dar… doar pentru porumbeii bolnavi!

Verkerk

Verkerk îsi zboară porumbeii în toate etapele care pot fi zburate. Păsările sale nu se odihnesc nici măcar o săptămână. O etapă grea de la 750km? În timp ce alţi crescători vor sări peste următoarea etapă, Verkerk nici măcar nu se gândeşte la acest lucru, păsările sale vor fi îmbarcate din nou, indiferent de cât de grea a fost etapa precedentă.

Verkerk este de acord cu veterinarul Jellema. El nu-şi tratează porumbeii şi nu crede în vitamine sau suplimente. A încercat totul, dar nu a văzut nicio diferenţă.

Verbree

Verbree şi de Bruijn sunt de asemenea buni concurenţi. Amândoi sunt foarte ambiţioşi şi încearcă să facă totul pentru a câştiga.

În trecut, amândoi au încercat toate tipurile de medicamente, au administrat păsărilor tot felul de suplimente. Apoi au încetat să-şi trateze porumbeii, au încetat să le mai administreze vitamine, suplimente şi orice altceva. Şi au descoperit că porumbeii lor zboară mai bine.

Deci, medicamentele sau suplimentele nu fac diferenţe în concursurile columbofile.

Păsările bune, care au sănătate naturală, da.

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html

"Calea spre deziluzie", traducerea articolului "Heading for the disillusion" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Heading for the disillusion ” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com/articles/articles-english/Articles%20English%202017/heading-for-the-disillusion/)

Calea spre deziluzie

Sunt acele zile în care mă întreb dacă este ceva în neregulă cu mine. Dar am descoperit că este mult mai interesant să mă întreb dacă colegii mei de club sunt ţicniţi. Chiar şi mai interesantă este întrebarea dacă voi, dragi cititori, nu aveţi nevoie cumva de un psihiatru.

Dacă răspunsul la toate aceste întrebări este DA, putem spune că noi, crescătorii de porumbei, avem o problemă comună.

Am ajuns la această concluzie, în urma unui seminar.

Am mers la acel seminar cu oarece reţinere, deoarece ca membru al unui grup, dăm impresia că am fi cunoscători. Dar seminarul a fost în provincia Zeeland şi am o slăbiciune pentru oamenii de acolo, încă de când i-am întâlnit prima dată. Am crezut întotdeauna că au rămas aceeaşi fermieri grosolani cu cizme mari, îmbrăcaţi în albastru. Cât de mult m-am înşelat!

Prezenţă

În forum au fost prezenţi, printre alţii, crescătorul J, unul dintre cei mai controversaţi jucători din această parte a Marelui Zid şi crescătorul S, un simplu zburător de pui, al cărui mare defect este că spune mereu lucrurilor pe nume. Recent acesta a cauzat agitaţie, susţinând că putem uita de rezultate bune, dacă concurăm cu pui slab calitativ.

În mod normal, trei persoane sunt suficiente în forum, dar atunci când oamenii din Zeeland organizează ceva, ei vor să o facă la modul absolut.

Scena era plină. Erau acolo, de asemenea, un producător de  medicamente şi nu mai puţin de doi medici veterinari.

Cu o asemenea adunătură, dezastrul era garantat.

Plictisitor

Seminarul a început aşa cum încep majoritatea seminarelor: plictisitor.

Prima întrebare: Ar putea oare ca Uniunea Naţională (NPO) să facă ceva astfel încât porumbeii care se întorc acasă dintr-un concurs să nu se amestece cu cei care vin din alt concurs?

Deoarece ăsta ar fi motivul pierderilor masive.

Haideţi să fim serioşi! Sunt porumbeii aşa de proşti încât să zboare împreună cu alt stol care se intersectează cu ei?

În anii 60 şi 70 cerul era de zece ori mai plin de păsările care se întorceau de la concursuri. De ce nu exista această problemă şi atunci?

Crescătorul S m-a aprobat şi a spus că este o prostie.

„Aveţi nevoie de porumbei buni”, a spus acesta.

Crescătorii prezenţi nu au fost impresionaţi şi clar nu se aşteptau la acest subiect. Porumbeii lor sunt deja buni, nu-i aşa? Tot ce voiau era să afle cum îi pot face să zboare mai repede.

Din acel moment, atenţia le-a fost captată, în întregime, de către cei doi medici veterinari şi producătorul de medicamente. Ideile despre viruşi, bacterii, vitamine, antibiotice, dezinfectante au zburat prin sala imensă.

Veterinarii au fost atât de bombardaţi cu întrebări, până când au fost copleşiţi de duhul pe care ei înşişi l-au scos din sticlă.

Misticism

În momentul în care un veterinar era pe punctul de a spune că ar putea face porumbeii să zboare mai repede, folosind remedii homeopate, mi-a revenit dureros, din nou, un gând în minte:

Misticismul şamanului care cântă la luna plină pentru a obţine leacul miraculos care va transforma porumbeii în învingători, va persista atâta timp cât va exista sportul columbofil.

În imaginaţia mea am văzut toţi acei oameni de bun simţ îndreptându-se spre farmacie, ziua următoare.

Şi am fost imediat agresat de gândul că mi-am ales profesia greşită.

Dacă vrei să faci bani, trebuie să te ocupi de sănătate.

Inserati iluzia oamenilor că pot trăi veşnic, dacă înghit pastila „X” şi ei vor face totul să-şi sacrifice ultimii bani pentru asta.

Crescătorii de porumbei nu sunt cu nimic diferiţi.

Facelift

La Olimpiada din Bruxelles şi la alte expoziţii columbofile, a devenit clar că sportul columbofil a suferit un facelift. Mulţumită, în special, industriei farmaceutice şi a comercianţilor din domeniul sănătăţii.

Am fost bombardaţi cu o mulţime de pliante, pastile, poţiuni, borcane, etc.

Pentru campioni a devenit o scenă de comedie plină de efecte hazlii. Nimic nu este destul de nebunesc, nebunia colectivă a îmbrăcat forme terifiante.

Niciodată nu am mai auzit pe cineva să strige:

„Pentru ce să folosesc toate acesta rahaturi, atâta timp cât nu am porumbei buni?”

În mod deliberat, vânzătorii de castele de nisip utilizează cuvinte cheie, cum ar fi: oligoelemente, enzime, biotină şi aşa mai departe.

Ele presupun cunoaştere, cunoaşterea înseamnă putere, iar puterea însemnă bani.

Astfel, mulţi „cunoscători” în ale medicinei se folosesc de naivitatea oamenilor obişnuiţi, prinzând în plasele lor atât de mulţi crescători precum şi cel mai bun pescar. Asta până va sosi timpul în care vor dispărea ca urmare a propriei lor creativităţi.

Campionii şi clovnii

Campionii din sportul nostru sunt campioni deoarece se concentrează în primul rând pe calitate.

În timp ce mari perdanţi caută refugiu în farmacie, campionul se uită gânditor la tavan, pe timpul nopţii.

Îşi face griji, gânduri şi transpiră. Ce mascul ar trebui să împerechez cu acea femelă? Ar trebui să aduc sânge nou în crescătorie? Ce păsări ar trebui eliminate din crescătorie?

Până când soţia sa îi spune:

„Te rog să dormi!

„Da, dragă!”, răspunde campionul, însă nu se culcă.

Învinşii gândesc mai puţin, ceea ce, întâmplător, le face viaţa mult mai uşoară, şi dorm fără vise.

Însă, în spatele uşii dormitorului, şamanii cu pungi de plastic urmăresc cu zâmbetul pe buze eşecul acestora.

Până la urmă, rezultatele lor proaste sunt pâinea zilnică a acestor şarlatani.

Odată am pus un porumbel adevărat în mâinile unui astfel de „cunoscător” în ale medicinei. Încă îmi amintesc de frica pe care am putut-o citi în ochii lui. Vocabularul său era în mod clar invers proporţional cu numărul de porumbei pe care îi tratase vreodată. Mi-am luat porumbelul din mâinile acestuia, aproape ştrangulat.

Lucrul bun este că publicitatea lor este adesea amuzantă, dacă nu ar fi atât de tragică.

Ridicol

Într-o revistă columbofilă puteţi vedea pe cineva cu o sticlă în mână spunând: „Sunt John şi am câştigat Barcelona, deoarece am folosit suplimentul X”, arătând semnificativ către sticla din mâinile sale.

Puteţi citi de ce William a câştigat Pau. Asta deoarece a administrat porumbeilor suplimentul Y.

Şi astfel suntem pilotaţi în jungla minciunilor. Oamenii vor face orice când e vorba de sănătate. Cred că unii ar fi capabili să poarte o pălărie plată, dacă ar citi undeva că acest lucru le îmbunătăţeste activitatea sexuală. În imaginaţia lor cred că se pot descurca cu întreg haremul sultanului.

Morala

În sportul columbofil, multe explicaţii pentru eşec se nasc în imaginaţia noastră.

Totuşi… toţi cei care cred că pot schimba forma păsărilor, turnând dintr-o sticlă, se îndreaptă către aceeaşi destinaţie: DEZILUZIA!

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html