Perechi matca vara 2016

Perechi de matcă, vară 2016, modificate pentru a mări gradul de consangvinitate/compatibilitate, în vederea obţinerii unor produşi destinaţi, în special, compartimentului de reproducţie.

Perechea nr. 1
MARMURATUL - 4.Super As UCPR PH 2014. Palmares 2 ani fond. Împrumut de la prietenul meu Dumitru Voicilas.
VANDYCKA - Columbodrom Orizont 2014. Cea mai bună reproducătoare pentru columbodrom din crescătoria mea, de anul trecut.

Perechea nr. 2
BIG GEERTS - Un foarte bun zburător din crescătoria prietenului meu Oprea Iulian. Reprodus din 2 originali William Geerts.
V'BEELA - 100% Gaby Vandenabeele, Crescatoria Natural Belgia.

Perechea nr. 3
LEHLIU - Combinație Vandenabeele-Schaerkaeckens-Tuil. Foarte bun reproducator.
BEAUTY - 3.As UCPR PH 2014. Împrumut de la prietenul meu Dumitru Voicilas.

Perechea nr. 4:
LOTTY - nepot din olimpicul RECORD (mama lui este obtinuta din RECORD si o femela orig. Lotterman) al tandemului Corneanu&Bucataru, avand pe linia tatalui un porumbel Olteanu Cosmin.
30.AS, 13.Finala Columbodrom Romanian Golden Pigeons, 2015.

VENUS - nepoata din olimpicul RECORD (mama ei este obtinuta din RECORD si o femela orig. R. Venus) al tandemului Corneanu&Bucataru, avand pe linia tatalui un porumbel Gus Christian, Bebe Chicheanu.

6.AS, 26 Finala Columbodrom Orizont, 2015.

Perechea nr. 5:
GOLDEN – nepot din celebrul “Wonder Boy”, Louis van Loon, având în spate şi sângele a doi porumbei olimpici.
5.AS inainte de finala Columbodrom Romanian Golden Pigeons.

KOOPMANA - 50% Koopman, 50% Van Dyck.

25.AS Columbodrom Romanian Golden Pigeons.
Ambii porumbei au fost angajati de Dobre Razvan, B.

Perechea nr. 6
LOWIEKE - tatăl pe linia “Lowieke” a lui Jan van de Pasch, iar mama Combinație T.R & Brusse proprietarul celebrului porumbel “Kalimanci”, cumpărat de Bibi Stefănescu de la columbodromul cu acelaşi nume.
15.AS Columbodrom orizont, 2014

QUEEN - 100% Cornel Chirică, fiind nepoată din campiona acestuia “Queen”.

3.AS inainte finala Columbodrom Orizont, 2014

Perechea nr 7:
BANU - Tatăl, un porumbel Stanescu&Dobre (Vandenabeele - Janssen). Mama este soră cu 1.AS Orizont 2014.
36.AS Columbodrom Orizont 2015 (Banu Ctin).

TARDIVA - Consangvina pe "Smeker" al lui Oprea Iulian, mascul obtinut din incrucisarea unor super porumbei consangvini (Schaerkaeckens-F.Engels-van Rijn)

Perechea nr 8:
V'BEELE - 100% Gaby Vandenabeele, Crescătoria Natural Belgia.

IMPALA - 75% Ad Schaerkaeckens, 25 % linia celebrei Impala a lui Bibi Stefanescu.

 

Din unele din aceste cupluri o sa am pui disponibili incepand cu luna Iulie.

Bafta tuturor!

Viata de porumbel - XX. Primul sosit

Capitolul XX

PRIMUL SOSIT

“Greutăţile se înmulţesc când ne apropiem de ţintă.”

-        Johann W. von Goethe

Mihăiţă se zvârcolise în pat toată noaptea. Îl îmbarcase pe Last Blue în urmă cu două zile. În ziua îmbarcării nu reuşise să-şi reprime emoţiile şi era convins că porumbelul simţise starea lui de agitaţie. Nu se gândea la pariu, se gândea la porumbel, această etapă era prima de maraton din viaţa sa sportivă.

Cu ceva timp în urmă, micul stol de porumbei traversase o arie destul de extinsă de furtună, iar aripile porumbeilor erau umede. Şoimul a atacat frontal stolul, astfel încât porumbelul, care s-a aflat pe direcţia de atac, nu a avut nicio şansă de scăpare. Stolul s-a spart în bucăţi, fiecare porumbel încercând să se pună la adăpost din calea temutei păsări de pradă.

Câţiva s-au lovit de cablurile electrice şi au căzut pe pământ. Alţii s-au lovit de pereţii caselor, în fuga lor disperată din calea şoimului. Last Blue a plonjat printre copaci, rănindu-şi pieptul de crengile acestora. Nu a văzut pisica, care se apropia de el pe furiş, decât prea târziu. Şi-a simţit aripa străpunsă de ghearele acesteia. A reuşit totuşi să scape, zburând pe un gard din apropiere, cu sângele şiroind în urma lui. Aripa stângă îi atârna ruptă. Ştia că pierduse. Niciodată nu o să mai poată ajunge să vadă acoperişul albastru, copacul cel înalt, porumbiţa pereche şi pe prietenul său, băiatul. Era învins.

Băiatul s-a trezit speriat din vis. Era transpirat şi respira cu greutate.

-      A fost doar un vis? se gândi acesta.

***

Sandu îşi petrecuse toată noaptea prin baruri, cu prietenii. A fost trezit, în jur de amiază, de soneria telefonului. Şi-a întins mâna după telefon, s-a uitat la ecranul acestuia, dar nu desluşea nimic. Ochii îi erau pe jumătate închişi.

-      Alo! Cine e? întrebă acesta, supărat că a fost deranjat.

Era un coleg columbofil.

-      Ce concurs? Ce porumbei? întrebă iarăşi Sandu, pe jumătate treaz.

Apoi şi-a amintit de pariu. Porumbeii nu prea contau pentru el. S-a uitat la ceas şi şi-a spus că mai are timp. S-a culcat la loc, gândindu-se la cip-ul din buzunar. Îşi va suna amicii, iar când primul îi va confirma sosirea unui porumbel, atunci va pune cip-ul pe trapă. Şi va câştiga pariul. Se folosea de acest truc de mulţi ani şi nu fusese descoperit încă.

-      Cum faci asta? îl întrebase într-o zi vărul său, columbofil ca şi el.

-      Simplu, i-a răspuns Sandu. Pe piciorul porumbelului am un cip fals. În momentul îmbarcării, ţin ascuns în mână cip-ul adevărat, astfel încât trapa de îmbarcare să-l citească. Porumbelul se poate întoarce şi după două zile. Eu înregistrez cip-ul când doresc, a râs Sandu, observând uimirea vărului.

-      Genial. Şi eu care credeam că prinderea porumbeilor este adevărata afacere în acest domeniu.

-      În fiecare sezon fabric un campion, continuase Sandu, făcând din degete semnul de ghilimele. Cu banii obţinuţi din vânzarea acestuia petrec două săptămâni cu tovarăşii mei. Să vezi câte combinaţii încearcă, cei care-mi cumpără aceşti porumbei, în speranţa că vor reproduce ceva la fel de bun. Odată i-am vândut campionul unuia care şi-a eliminat toţi porumbei din propria matcă şi mi-a cumpărat părinţii şi toate rudele porumbelului. Dar cel mai mult mă distrează fraierii cu care pariez în timpul sezonului.

Sandu a scos din buzunar o hârtie pe care era trecută o serie.

-      Uite! Acesta este porumbelul care pariază contra mea anul ăsta.

Vărul s-a uitat la bucata de hârtie. Ceva îi spunea că mai văzuse undeva acea serie.

-      Vere, tu lucrezi mai curat decât cei care droghează porumbeii. Eşti tare de tot! Trebuie să mă înveţi şi pe mine mişcarea. Neapărat.

***

Băiatul le povesti visul său, domnului Ionel şi lui Mircea. Aceştia nu ştiau ce să creadă. Îşi aminteau de povestea din Lublin. Dacă băiatul reuşise să se conecteze iarăşi la acea zonă de intuiţie din creierul său, iar visul era real?

Un fâlfâit de aripi i-a făcut pe cei trei prieteni să-şi întoarcă privirile către cerul senin. Un porumbel tocmai ce trecuse pe deasupra lor, apoi s-a întors brusc şi a aterizat direct pe trapa crescătoriei lui Mihăiţă.

Era Last Blue. Era viu şi nevătămat.

Cei doi bărbaţi au auzit în spatele lor plânsul băiatului. Erau lacrimi de fericire. Nu sperase să-l mai vadă vreodată întreg.

Curând aveau să afle că primul porumbel sosit pe club, de la aceasta etapă de maraton, era porumbelul lor albastru.

***

-      Cum stai cu emoţiile, Mihăiţă? îl întrebă domnul Ionel, la următoarea etapă.

-      Încerc să mi le stăpânesc, răspunse acesta. Nu ştiu dacă angajarea lui Last Blue la cel de-al doilea maraton a fost un lucru bun. Acum înţeleg de ce nu aţi vrut să acceptaţi, iniţial, pariul.

-      Stai liniştit! Porumbelul albastru nu te va dezamăgi astăzi, interveni, în discuţia celor doi prieteni, Mircea.

-      Să dea Dumnezeu să ai dreptate, Mircea. Însă, de ceva vreme, simt iarăşi ceva în legătură cu porumbelul. Nu ştiu sigur dacă Last Blue îmi transmite acest presentiment mie sau eu i-l transmit lui.

Ionel se arătase surprins, în urmă cu ceva timp, atunci când Mircea îl împiedicase să intervină între Sandu şi băiat, în momentul încheierii pariului. Dar s-a liniştit, după ce acesta îi dezvăluise propriile bănuieli.

***

“Răutatea calculată este cea mai ascuţită dintre toate răutăţile.”

-        Honoré de Balzac

Sandu petrecuse din nou cu prietenii. A fost trezit de un coleg, bucuros că îi sosise porumbelul acasă. Buimac de somn şi de mahmureală nici măcar nu a întrebat cine este la telefon. A sărit repede din pat şi a înregistrat cip-ul pe trapa crescătoriei. Apoi a sunat tehnicul pentru a anunţa porumbelul. Acesta nu i-a răspuns la apel.

-      Probabil este ocupat şi cu alte anunţuri, s-a gândit Sandu.

În schimb, după un sfert de oră, cineva a sunat la poartă. Era comisia de disciplină, condusă de Mircea. Este un lucru normal ca aceste comisii să asiste la sosirea porumbeilor, acolo unde lucrurile nu par a fi tocmai în regulă.

-      Salut Sandu! Am venit să urmărim împreună sosirea porumbeilor tăi, spuse Mircea.

-      Dacă veneaţi acum un sfert de oră, asistaţi la sosirea solzatului, replică Sandu, zâmbind fals.

-      Nu-i nimic, continuă Mircea, haide să mergem să vedem ceasul şi porumbelul!

Sandu a luat-o înainte, pe poteca din spatele casei. Ajuns în faţa crescătoriei, le-a arătat ceasul şi înregistrarea porumbelului.

-      Vrem să vedem şi porumbelul, ceru Mircea.

-      Imediat, zise Sandu, intrând în interiorul volierei. Trebuie să fie pe aici pe undeva.

După câteva minute, timp în care s-a prefăcut că îl caută printre ceilalţi porumbei, a ieşit afară, spunând:

-      Cred că a zburat afară. Nu-l găsesc.

-      Ai dreptate, îi spuse Mircea, cu un zâmbet larg pe faţă. Cu siguranţă se află în altă parte. Lansarea încă nu s-a făcut, din cauza condiţiilor meteo.

Sandu a fost suspendat definitiv din federaţia columbofilă, fără drept de contestaţie, retrăgându-i-se toate titlurile furate de-a lungul timpului.

În lumea columbofilă veştile circulă repede, în special cele rele. Păcăliţii au început să-l caute pe Sandu pentru a-şi recupera banii.

Continuarea in cartea "Viata de porumbel"

Schaerlaeckens-ii lui Iulică lovesc, etapă de etapă

Schaerlaeckens-ii lui Iulică lovesc, etapă de etapă

Pentru cine nu-l cunoaşte pe Iulian Oprea, aici poate citi articolele despre el şi fenomenalii lui porumbei Schaerlaeckens:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/12/iulian-oprea-si-marea-pasiune-pentru.html

Etapele columbofile din ultimele săptămâni nu au fost unele tocmai uşoare, însă porumbeii lui Iulică au reuşit, weekend de weekend, să se menţină în fruntea clasamentelor.

Dar să începem cu începutul.

La prima etapă din sezon – Măicăneşti, 24 Aprilie - , Iulică reuşeşte să claseze doar 7 porumbei în primii 25, rezultat care a dat apă la moară cârcotaşilor.

Însă, sportul columbofil este făcut în primul rând pentru cei care iubesc cu adevărat porumbeii, doar cei care pun suflet în această pasiune pot fi printre învingători. Majoritatea celorlalţi, care doar aşteaptă să se bucure de eşecul altora, nu vor putea pricepe niciodată nimic din acest sport.

Astfel, la cea de-a doua etapă – Tecuci, 1 Mai -, Schaerlaeckens-ii lovesc necruţător, Iulică având nu mai puţin de 8 porumbei în primii 12.

Mulţi au început să spună: “Bine, bine, dar pe lansare?”

Majoritatea celor care întreabă acest lucru uită (sau se fac că uită!) faptul că o corecţie de aproximativ 35 km distanţă aeriană este total nefavorabilă la etapele de viteză-demifond.

Mai mult decât atât, la această etapă uşile maşinii de transport s-au blocat, pentru că “berbecii”, (aşa cum le spune dl. Pârvulescu, referindu-se la delegaţi), nu au ştiut cum să desfacă şuruburile de siguranţă.

Păi cine trebuia să le spună, domnul meu, cum să deschidă uşile? Cine trebuia să le facă instructajul?

Dumnezeu cu mila…

Trist, dar adevărat! Cert e că până la urmă uşile maşinii au fost forţate, însă porumbeii din acea maşină au plecat cu 15 minute întârziere.

A urmat a doua etapă de la Tecuci, din 8 Mai. Din nou o etapă foarte bună pentru Iulică, acesta reuşind iarăşi locul 1 la crescători.

 Weekend-ul trecut a avut loc etapa de la Huşi, un concurs foarte dificil, cu vânt puternic din faţă. Unii sunt de părere că şi scutul antirachetă, deschis oficial săptămâna trecută, a avut un cuvânt de spus în ceea ce priveşte prestaţia proastă a porumbeilor. Vom trăi şi vom vedea! Deocamdată, dăm vina pe vântul puternic.

Aş vrea să adaug aici faptul că membrii clubului din care face parte şi Iulian sunt foarte nemulţumiţi de prestaţia transportatorului, în mare parte din cauza aglomeraţiei din boxe. Mă întreb oare nu există diagrame pe fiecare maşină, din care să rezulte numărul de porumbei îmbarcaţi pe fiecare boxă în parte?

Îi aştept aici cu comentarii pe cei care au date mai multe despre aceste probleme.

Succes în continuare!

Viata de porumbel - XIX. Pariul

Capitolul XIX

PARIUL

“În cele din urmă, marele pariu în viaţă este să depăşeşti limitele dinăuntrul tău, împingându-le până acolo unde nu ai fi visat că pot ajunge vreodată.”

-          Sergio Bambaren

A sosit în sfârşit ziua cea mult aşteptată. Prima etapă de fond din sezon.

Când se mutase în noua locaţie, Ionel a înţeles repede că nu avea prea mari şanse cu porumbeii de viteză, indiferent de ruta pe care i-ar fi zburat. Oricum, el a fost mereu îndrăgostit de porumbeii de distanţă lungă.

Cei trei vecini: Ionel, Mircea şi Mihăiţă au ajuns la club. Mircea a deschis portbagajul şi împreună cu Ionel au dat jos coşurile cu porumbei.

-       Crezi că porumbeii sunt pregătiţi pentru concurs? îl întrebase băiatul pe domnul Ionel, în urmă cu o lună de zile, înainte de prima etapă din sezon.

-       Cu siguranţă vom afla cât de curând asta, îi răspunsese bărbatul, zâmbind. Coşul este călăul final, el are întotdeauna ultimul cuvânt de spus. În timpul concursului nu mai contează originea porumbelului, câte rude campioane are acesta sau cât de frumoşi îi sunt ochii.

Mihăiţă încă îşi amintea de prima zi la club. Urmărise cu maximă curiozitate tot procesul de îmbarcare al porumbeilor.

Columbofilii veniseră pe rând, aducând cu ei coşurile pline de porumbei. Toţi erau încrezători şi plini de speranţă în propriile lor păsări. Le pregătiseră cum ştiuse ei mai bine.

Dar nimic nu se compara cu ziua lansării, emoţiile aşteptării porumbeilor din concurs erau aşa de intense, încât simţea că le poate atinge.

-       Atunci când ai prieteni apropiati, care împart cu tine această minunată pasiune, asteptarea e mult mai frumoasă, îi spusese domnul Ionel a doua zi, în timp ce aşteptau împreună păsările din concurs.

Last Blue clasase aproape toate etapele de până acum, însă nu foarte în faţă. Era totuşi un porumbel obţinut dintr-o familie de păsări care excela, în special, pe distanţe lungi. Mihăiţă îl luă în mâini, încercând să-i transmită curaj şi putere pentru a se întoarce cât mai repede acasă.

A fost disturbat de către un coleg columbofil:

-       Ia uite ce avem aici! Acesta este porumbelul albastru de care tot vorbeşte Ionel? întrebă Sandu, un bărbat de vreo patruzeci de ani care, după cum avea să afle mai târziu de la domnul Ionel şi Mircea, caută doar câştigul şi rezultatele în acest sport, neavând nicio legătură cu pasiunea.

-       Chiar el este, îi răspunse Mihăiţă. Încerc să-l încurajez, înaintea acestei etape.

-       Ha, ha, ha, râse Sandu zgomotos, pentru a atrage atenţia celor din jur. Să-l încurajezi? Fii sigur că nu te poate înţelege.

-       Chiar dacă nu mă înţelege, poate simţi mult mai multe lucruri decât vrem noi să credem.

-       Dacă eşti aşa de sigur de acest lucru, ce zici de un pariu?

-       Fără pariuri, interveni repede Ionel.

Îşi aducea aminte de capcana în care picase anul trecut.

Ceilalţi colegi de club au devenit dintr-odată foarte atenţi la auzul cuvântului pariu.

-       Pun pariu că solzatul meu, se aplecă şi luă un porumbel din propriul coş, îl va învinge pe porumbelul tău, continuă Sandu, de parcă nici nu auzise răspunsul lui Ionel.

Ionel a vrut să intervină iarăşi, dar Mircea l-a oprit repede, uitându-se la el cu subînţeles.

-       O să pariem pe porumbelul nostru, zise Mihăiţă. Sunt sigur că îl va învinge pe al dumneavoastră.

-       Vom paria pe Last Blue, adăugă Ionel, contra unuia dintre porumbeii tăi. Trei etape din cinci, începând de acum, doar etape de fond şi maraton, evident. Neparticiparea porumbelului la unul dintre concursuri va duce automat la pierderea pariului.

-       Este foarte bine aşa, replică Sandu. Uite, avem destui martori! Mircea, tu eşti în comisia de disciplină a clubului. Notează cele două serii şi păstrează-le pentru confirmare!

***

Băiatul era sigur că porumbelul său va învinge. Simţea asta. Însă nu se odihnise aproape deloc, în noaptea de dinaintea concursului. Aşteptase cu nerăbdare dimineaţa, studiind pe Internet direcţia şi intensitatea vântului pe tot parcursul traseului de zbor. Ştia că porumbeii aveau de trecut, în drumul lor spre casă, o arie destul de extinsă de ploaie şi furtună.

-       Dacă păsările ocolesc acea arie o să obţină cel mult o viteză medie de nouă sute de metri pe minut, spuse domnul Ionel.

-       Asta înseamnă aproximativ cincizeci şi patru de kilometri pe oră, continuă ideea Mircea, care se aşezase pe o treaptă a crescătoriei băiatului, privind cu atenţie la ecranul laptop-ului. Aproape zece ore de zbor, având în vedere distanţa până la Nikolaev.

-       Aşa e. Însă vântul nu le este chiar potrivnic, aşa că s-ar putea ca vitezele să fie mult mai mari în realitate, adăugă Ionel. Lansarea s-a făcut la ora cinci şi jumătate dimineaţa, eu cred că primii sosiţi vor ajunge în jurul orei unu după-amiază.

Last Blue s-a ridicat în zbor, împreună cu câteva mii de porumbei, imediat ce uşile cuştilor au fost deschise. Aripile îi erau amorţite după atâtea ore. Simţea că se află la o distanţă destul de mare de casă. Era calm. Ştia că dacă se grăbea acum, în momentul lansării, înainte de a se orienta foarte bine pe direcţia crescătoriei, această grabă îl va costa mai târziu.

A văzut foarte mulţi porumbei hotărâţi să o apuce într-o direcţie sau alta. După alte câteva tururi de recunoaştere a identificat, în sfârşit, traseul corect. A căutat altitudinea cea mai favorabilă din punct de vedere al intensităţii vântului şi a pornit pe acea direcţie. Stolul din care făcea parte era destul de numeros.

Zbura de ceva vreme, atunci când a descoperit în faţă un plafon gros de nori. Avea două variante: să zboare direct prin acel front atmosferic sau să-l ocolească. Stolul s-a rupt în două. El a ales cea de-a doua variantă, căutând în schimb un traseu care să-l îndepărteze cât mai puţin de la ruta iniţială. Stolul din care făcea parte se micşorase foarte mult.

Direcţia vântului îi era potrivnică, aşa că trebuia să-şi redreseze traiectoria periodic. Dar într-un final a reuşit să treacă dincolo de acei nori. Majoritatea porumbeilor, care aleseseră prima variantă, aterizaseră deja să-şi usuce penele.

Last Blue simţea apropierea de casă cu fiecare bătaie de aripă. În curând o să-şi revadă perechea şi puiul. Băiatul era, de asemenea, acolo. Îşi amintea de emoţia pe care i-o transmisese acesta, când îl ţinuse ultima dată în mână. Trebuia să zboare cât mai repede. A mărit viteza, lăsând în urmă stolul.

-       Uite acolo sus, Mihăiţă! strigă Mircea cu emoţie în glas, arătând cu mâna spre un punct de pe cer, care venea cu viteză foarte mare.

Părea că este un glonţ care cade din cer. La câţiva metri de crescătorie îşi desfăcu aripile, aplanând aterizarea.

-       Este porumbelul albastru, este Last Blue, zise băiatul repede.

Mihăiţă privea ţintă la porumbel. Nu-i venea să creadă că acesta sosise primul. Se uită la ceasul de la mână. 12:40. Obţinuse un timp nesperat de bun.

Imediat, Ionel a format numărul tehnicului pentru a-l anunţa de sosirea porumbelului.

Conform regulamentului, în cazul etapelor efectuate de la distanţe mari, porumbeii trebuiau anunţaţi înainte de desigilarea ceasurilor de concurs.

-       Mai sunt doar zece porumbei sosiţi, îi spuse tehnicul.

-       Ştii cumva dacă lui Sandu i-a venit ceva? întrebă Ionel.

-       Da. I-a venit solzatul de la pariu, acum vreo două minute. Vorbea cu mine la telefon în acel moment. Mă sunase să mă întrebe când o să sosească porumbeii. I-am zis că eu am unul la doisprezece şi treizeci şi cinci de minute şi chiar atunci l-am auzit strigând de bucurie. Îi sosise solzatul.

-       Nu contează, spuse Mihăiţă, după ce domnul Ionel îi anunţase că tocmai pierduseră prima etapă a pariului. Eu sunt foarte fericit.

Avea şi de ce, porumbelul albastru obţinuse un loc foarte bun de la primul concurs de fond din sezon, cel de la Nikolaev.

Peste două săptămâni Last Blue a pierdut din nou în faţa solzatului. Urma prima etapă de maraton din sezon. Era ultima şansă.

Continuarea in cartea "Viata de porumbel"