Mai jos, traducerea articolului “The persils of the Internet” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)
Internetul, un pericol ascuns
Primesc prea multe email-uri. Uneori îmi vine să nu mai pornesc
calculatorul. Mă simt asaltat de mulțimea mesajelor. În special, de
mesajele lungi, de la persoane de care nu am auzit în viața mea. Fac tot
posibilul să răspund la cât mai multe mesaje, dar nu este tocmai uşor.
Pe de altă parte, trebuie să recunosc că, atunci când trec două zile
fără să primesc mesaje, mă simt de parcă-mi lipseşte ceva.
Mesajele primite de la începători sunt cu totul altă poveste. Acestea
se pare că sunt într-o cantitate rezonabilă şi încerc să îi ajut cât de mult
posibil.
Internet
Mulți dintre aceşti începători combină entuziasmul cu un fel de
disperare. Ei iubesc sportul columbofil, nu vor să devină campioni, dar cel
puțin să aibe rezultate de mijloc.
Dar, an după an, ei se confruntă cu acelaşi adevăr dureros: Nimic nu
se schimbă! Însă, în acest timp mulți dintre ei devin mai săraci...
Ştiți cine este adevăratul vinovat, de cele mai multe ori, pentru
problemele lor? Internetul! Acesta îi pune pe mulți pe o pistă falsă.
Internetul îi face pe oameni să creadă că porumbeii buni sunt
monopolul numelor renumite. Ei cumpără de la aceşti campioni, ca să afle mai
târziu că s-au ales cu porumbei chiar mai proşti decât aveau deja.
Internetul îi face pe oameni să creadă că păsările bune dau doar
păsări bune. Ca şi cum totul ar fi atât de simplu.
M-am lăsat şi eu uneori dus de val. Am cumpărat şi eu porumbei în al
căror pedigree apărea, de cel puțin 6 ori, cuvântul „super”, de cele mai multe
ori acesta fiind urmat de „reproducător”. Dar, cu cât este mai lung şi mai
colorat un pedigree, cu atât mai des am descoperit că porumbelul este prost. Şi nu sunt începător.
Altceva
Apoi, sunt acei crescători care nu sunt începători, dar care sunt plictisiți
să tot aibe concursuri proaste şi încearcă alte căi.
Din nou Interentul le oferă (uşor exagerat) căderi în abis.
Asta deoarece ei sunt infectați cu ceea ce eu numesc „nebunia
liniilor”, generată de reclama nebună, care promovează anumite nume şi linii.
Adevărul este că mulți campioni ajung faimoşi nu datorită calității
păsărilor lor, ci a numericului foarte mare de porumbei angajați în concursuri.
Niciodată nu m-a întrebat un străin despre un coleg de club: „Zboară
multe păsări?”
Oamenii văd nişte rezultate şi, trebuie să recunosc, 30 de clasări
arată impresionant. Chiar dacă campionul la „vânzări” a angajat 70 de porumbei.
Am scris destul de des despre acest lucru.
Ceea ce uită crescătorii este faptul că 40 de păsări nu au reuşit să
claseze. La noi, 33% din porumbeii angajați, clasează, deci din 900 de păsări
doar 300 obțin premii.
Un om care câştigă 7 premii cu 8 păsări angajate nu este aşa de
renumit în străinătate.
Medicamente
Pentru mulți, Internetul creează iluzia că nu se pot obține rezultate
fără a avea un dulap de medicamente.
Dar credeți-mă, acei vânzători de medicamente fac bani de pe urma
pierzătorilor, nu a campionilor. Dacă doar campionii ar fi clienții lor, ar da
repede faliment.
Problema este că oamenii nu au încredere în campioni. „Sticluța
magică” este la fel de veche ca şi sportul columbofil.
Şi au rămas frustrați, ca un cocoş castrat în coteț, când au fost
umiliți în concurs de colegi columbofili, care nu ştiau nimic despre
medicamente, oameni care nu auziseră niciodată de numele renumite şi nic de schemele
de tratament ale medicilor veterinari.
De necrezut
În Olanda există o supă specială pentru porumbei. Prețul? Nu veți
crede, 50 EURO pentru o sticluță! Poate că nu-i nimic rău, dar credeți-mă,
porumbeii pot zbura şi fără.
Şi ce credeți despre pudra deseori menționată în revistele olandeze?
Cea care presupune că ar reduce pierderile puilor. Chiar a înnebunit de tot
lumea asta?
Vânzători de castele de nisip. Oameni care promit să construiască un
pod, chiar dacă pe acolo nu trece niciun râu.
Chiar şi pierderile de pui au devenită o nişă de piață.
Totuşi, a zbura bine sau, cel puțin, binişor, nu este aşa de dificil.
Pot da multe exemple de crescători, care au început să concureze bine,
după ce au primit căteva sfaturi bune. Pe unii i-am sfătuit să scape de toate
prostiile pe care le-au avut şi să-şi cumpere un coş plin de porumbei proşti.
Da, porumbei proşti, nu sunt beat sau drogat.
Şi apoi
Prin „a scăpa de toate prostiile” am vrut să spun de toate
păsările pe care le-au avut, dar şi să
uite de medicamente şi de Internet.
Nu e nimic în neregulă să te uiți pe notificările Pipa din timpul
unei etape naționale. A fost o idee bună şi foarte inovatoare. Dar astea sunt
doar notificări, transmise de crescători şi nu trebuie confundate cu
rezultatele oficiale.
Deci, „porumbeii proşti” ar trebui cumpărați doar dacă întrunesc două
condiții: sunt destul de tineri şi, foarte important, sunt sănătoşi. Nicio
şansă cu păsările, care trebuie tratate iar şi iar de cea mai cunoscută boală,
salmoneloza.
Doar cu păsări care sunt 100% sănătoase şi aflate în formă putem
merge mai departe, la următorul pas. Deoarece, sănătatea în crescătorie este de
o importanță vitală. În columbofilie tot binele şi tot răul vin din
crescătorie.
Mai târziu
Şi apoi, i-am sfătuit să facă rost de ouă pentru a fi puse sub aceşti
porumbei. Unde trebuie să meargă pentru a obține aceste ouă? Hmm! Este mai simplu
să spun unde nu trebuie să meargă:
-la fermele de porumbei;
-la crescătorii care sunt excepțional de buni şi mânuitori pricepuți;
-la crescătorii care antrenează în fiecare zi, dacă nu aveți de gând
să procedați la fel;
-la crescătorii care tratează excesiv;
-la persoanele pe care nu le cunoaşteți.
Cel mai bun lucru este de a merge la oamenii care (evident) au
concurat bine pentru o perioadă lungă de timp şi care nu dispun de mult spațiu.
Spațiul puțin îi forțează să scape de păsări care ar putea fi destul de bune
pentru cei care dețin mult spațiu.
De preferat să mergem la crescătorii locali, dar care nu sunt
adversarii noştri.
Ce şi când?
Următoarea întrebare este: „ce fel de ouă?”
Eu unul prefer ouăle din zburători, în prea multe crescătorii sunt
foarte mulți porumbei în compartimentul de reproducție, care nu au demonstrat încă
nimic. Ei sunt acolo, deoarece au costat mulți bani şi/sau datorită
pedigree-ului.
Şi „când” să luăm aceste ouă? De preferat înainte de sezon, astfel
încât, să puteți zbura puii obținuți. Cei mai mulți nu vor valora nimic,
aceasta este soarta fiecărui porumbel, indiferent de calitatea părinților sau
faima crescătorului. Aceştia trebuie eliminați, bineînțeles.
Următorul an trebuie să repetați aceiaşi paşi şi să testați din nou
puii obținuți.
Aceasta este cea mai bună şi cea mai ieftină modalitate de a acționa,
atunci când v-ați săturat de rezultatele voastre proaste şi doriți ceva mai
bun.
Cu condiția de a nu vă lăsa păcăliți, iarăşi, de Internet.
Din păcate, este adevărat faptul că, unii „colegi” columbofili, mai
degrabă aruncă ouăle decât să-i ajute pe alții să rămână în columbofilie.
Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:
