Columbodrom Levin Haus

Columbodromul Levin Haus din Păuleşti, Prahova şi-a început activitatea în această toamnă, organizând concursuri cu pui tardivi. Aici găsiți adresa site-ului:

http://www.vanzariporumbei.ro/columbodrom

Datorită priceperii organizatorilor, cărora vreau să le mulțumesc pe această cale pentru seriozitatea de care au dat dovadă, la capătul celor 6 etape, dintr-un numeric inițial de 189 porumbei au rămas nu mai puțin de 98 de păsări, deci un procent foarte bun (52%), având în vedere pierderile semnificative din acest an.

Aşadar, contrar părerilor unor columbofili, care dădeau vina pe scutul antirachetă pentru pierderile masive de pui, se pare că nu acesta a fost principalul motiv, ci canicula din vară.

La Levin Haus concursurile au început pe 11 Septembrie şi s-au încheiat pe 25 Octombrie, zilele fiind foarte bine alese de organizatori, reuşind, astfel, să se evite zilele ploioase din această toamnă. La un moment dat, chiar mă întrebam dacă porumbeii nu vor ieşi din formă, deoarece între etape au fost chiar şi 16 zile (între semifinală şi finală, de exemplu). Dar se pare că acolo la Levin Haus sunt oameni care cunosc foarte bine ce trebuie făcut. Felicitări!

Puiul meu, RO-190830-14 F - „Blue” a reuşit să obțină următoarele poziții în cele 6 etape oficiale:

HOT SPOT 1 – Malu, 189 porumbei angajați, lansarea la ora 7:35, primul sosit la 8:52. „Blue”’ a sosit în primul stol, ocupănd poziția 20, la un minut şi 17 secunde de locul întâi.

HOT SPOT 2 – Slobozia, 181 de porumbei angajați, ora de lansare 8:30, primul sosit 10:03. Din nou „Blue” reuşeşte să vină cu primul stol, însă intră pe poziția 43, la 29 de secunde de leader. Aşadar, sosiri foarte bune..., de asemenea, o etapă fără pierderi...

HOT SPOT 3 – Feteşti, 182 porumbei angajați, lansare 9:15, primul sosit 12:09. „Blue” obține locul 34. A fost etapa cu cele mai mari pierderi, doar 148 de porumbei sosind acasă.

SEMIFINALA – Medgidia, 148 porumbei angajați, lansare 9:30, primul porumbel fiind înregistrat la 13:05. Iarasi viteze foarte mici. „Blue” obține locul 48.

FINALA – Negru Vodă, 130 de păsări, lansare 9:00. Primele păsări printre care şi „Blue” sosesc la 12:34, puiul meu ocupănd locul 2.

DERBY – Burgas, Bulgaria, 117 păsări angajate, 98 sosite. Lansare 9:00, prima sosire în grup de 21 de păsări, „Blue” intră pe poziția 14.

Cam atât, deocamdată clasamentul AS nu e finalizat, sper ca „Blue” să ocupe o poziție în primii 15 porumbei.

Părinții lui „Blue” sunt:

Tatăl: „Lowieke”, un mascul 2014, zburat la columbodrom Orizont, loc 15 AS.

Mama: „Van Dycka”, femelă 2014, de asemenea, zburată la Orizont, soră de cuib cu  loc 12 finală.

De remarcat faptul că „Van Dycka” (Van Dyck x V.D. Pasch) este şi mama loc 1 AS 3 etape, Columbodrom Orizont '15.

Mai jos poze cu părinții lui „Blue” şi cu fratele acesteia:

"Lowieke"

"Van Dycka"

"Big Brother" - fratele lui "Blue"

"Din nou, lucruri la care sa ne gandim", traducerea articolului "Food for throught again" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Food for throught again” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Nu există porumbeii perfecți, porumbeii la care toți visăm.

Adică porumbei care să câştige la fel de bine atât  de la 150 km, cât şi de la 600 km sau chiar 1000 km. Porumbei care să poată câştiga cu vânt puternic din spate, dar şi cu vânt din spate. Acei porumbei care să reproducă doar pui campioni. Porumbei care să arate perfect şi să câştige locul întâi în expoziții.

În Olanda şi, chiar mai mult în Belgia, crescătorii sunt specializați pe diferite categorii de viteză. Unul zboară bine în concursurile de viteză, altul e bun la demifond, şi, mai avem aşa numiții fondişti sau maratonişti.

Concursurile scurte (de viteză) sunt împărțite în două categorii şi la fel şi cele de fond, astfel că avem etape de fond mic şi etape de mare fond.

Unul din cei mai buni zburători pe distanțe cuprinse între 550-600km (fond mic) este prietenul meu, Andre Roodhooft. Atâta timp cât el este cel mai bun, vă imaginați ce mândru am fost de mine când am reuşit să-l bat şi, nu o dată, ci de 4 ori, angajând doar câteva pasări (maxim 5).

Unul dintre cei mai buni zburători pe distanțe de peste 750 km este olandezul Van Ouwerkerk Dekkers, care locuieşte şi concurează în Belgia.

Andre Roodhooft. Suntem prieteni de-o viață. Astăzi el nu are rival în concursurile de 550-600km

Etapa catastrofală

Probabil ați auzit de etapa catastrofală de la Chateauroux, din prima săptămână din August. Distanța de concurs la Chateauroux este la aproximativ 550km, fiind angajate atât păsări tinere cât şi porumbei maturi. Imediat după lansare porumbeii au întâlnit o zonă de aproximativ 200km cu ploaie şi fulgere. În acea zi doar 10% din păsările tinere au ajuns acasă, mulți crescători neavând nicio pasăre sosită.

„Teroare” era cuvântul aflat pe prima pagină a ziarelor, chiar şi programele naționale TV îşi începeau ştirile cu acest subiect.

Unii vorbeau de cea mai mare catastrofă columbofilă din toate timpurile.

Acum, se cunoaşte faptul că porumbei de maraton se pierd mai greu. Ei întârzie la etapele de demifond, dar vin acasă, totuşi.

Acelaşi lucru se întâmplă în timpul unei catastrofe. Aproape toți porumbeii campioni - pentru acea distanta - se pierd pentru totdeauna. Am încercat de multe ori să explic asta altora, dar am eşuat.

Cei doi campioni

Haideți să revenim la cei doi campioni menționați mai sus:

Andre Roodhooft:

Crescătorul, care este aproape de neînvins în etape ca cea de la Chateauroux (550 km), a pierdut cei mai buni doi porumbei maturi şi cel mai bun yearling în această etapă catastrofală.

Una dintre păsările pierdute ar fi putut deveni AS Național în toată Belgia, dacă Andre ar fi trimis rezultatele din 2013 pentru centralizare. Aceeaşi pasăre a câştigat locul întâi național în 2014 şi bineînțeles că valora o avere.

Van Ouwerkerk Dekkers:

Este un crescător cu adevărat faimos în concursurile pe distanțe lungi. El a îmbarcat 50 de păsări tinere la Chateauroux. Nu a pariat nimic, deoarece păsările sale, rareori, clasează la această distanță. Sunt prea scurte pentru porumbeii săi.

El a îmbarcat aceşti porumbei doar pentru a prinde experiența necesară carierei lor sportive viitoare, din etape gen Barcelona, Pau sau altele de acest gen.

Ghiciți ce s-a întâmplat?

În timp ce Roodhooft şi-a pierdut cele mai bune 3 păsări ale sale şi majoritatea crescătorilor de demifond nu au avut nici măcar o pasăre sosită, van Ouwerkerk Dekkers şi-a făcut contabilitatea la o săptămână după această catastrofă. Din cele 50 de păsări angajate avea doar 3 lipsă.

Puțină lume a crezut asta, eu însă îl cunosc pe Jaak Ouwerkerk: porumbeii valorează mai mult decât o minciună pentru el.

Din nou: lucruri la care să medităm!

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html

Porumbei de columbodrom sau altfel de porumbei? Ce preferati?

Pentru columbofilii care preferă să cumpere pui nezburați, fără niciun indiciu în ceea ce priveşte calitatea, în afară de pedigree, am câteva întrebări:

Pentru câți, din cei de la care cumpărați aceşti pui, aveți curaj să băgați mâna în foc că nu vă păcălesc cu pedigreele? Fiți sinceri şi răspundeți-vă vouă înşivă!

Şi, aşa cum am spus mai sus, pedigree-ul e tot ce aveți în acest caz. Dacă astea sunt false atunci nu vă mai rămâne nimic. Poate vă întrebați de ce cu puii cumpărați, pui care trebuiau să vă propulseze în topul clasamentelor, nu obțineți nici măcar rezultatele pe care le obțineați cu proprii porumbei, porumbei pe care tocmai ce i-ați eliminat, în ideea de a face spațiu adevăratelor “valori”.

Nu ar fi mai simplu oare să cumpărați porumbei, care deja au demonstrat calități de buni zburători? O să spuneți, păi aceştia sunt foarte scumpi. Nimic mai fals, trebuie doar să ştiți unde să căutați...

Ați putea spune că păsările bune zburătoare nu sunt întotdeauna şi bune reproducătoare. Există şi excepții cu siguranță, însă şansele ca o pasăre mediocră zburătoare să reproducă bine sunt aproape la fel de mici cu şansele voastre de a obține porumbei de top din păsări despre care nu ştiți nimic, decât ce scrie într-o foaie de hârtie.

O să vorbesc acum despre porumbeii de pe columbodroame, pentru că aceştia sunt, după părerea mea, cea mai simplă cale de a obține păsări de cea mai bună calitate la un preț optim.

Aşa cum ştiți, columbodromul este singurul loc unde se poate câştiga bani, în mod oficial, în sportul columbofil.

Ce porumbeii credeți că se aduc în columbodrom?

Cei mai proşti pui, cei cu defecte şi cei cu sănătate precară? Cu siguranță nu.

Se aduc cei mai sănătoşi pui, cei mai echilibrați la mână, şi din cele mai bune perechi pe care le deține fiecare crescător. De ce? Logic! Fiecare încearcă în primul rând să nu se facă de râs şi, apoi, să poată câştiga un premiu, eventual, să ajungă şi cu porumbelul în finală pentru a putea obține şi ceva bani de pe urma licitațiilor.

Câți dintre puii, pe care aveți ocazia să-i cumpărați de la crescătorul X, sunt din perechile din care acelaşi crescător X scoate pui pentru columbodroame? Foarte puțini!

Un alt aspect foarte important. În columbodroame toți porumbeii au parte de acelaşi tratament, mă refer la hrană, antrenament, medicație. În timpul etapelor organizate pe columbodroame, toți zboară pe aceeaşi rută, către aceeaşi volieră.

Se elimină astfel diferențele dintre crescători, se elimină priceperea unuia față de lipsa de experiență a altuia, se elimină diferențele de amplasare ale crescătoriilor.

De aceea, înainte de a cumpăra pui de crescătorul X ar fi bine să cercetați şi cum zboară (dacă zboară) porumbeii acestuia pe columbodroame. Pentru că degeaba cumpăr eu pui de la un crescător de top, atâta timp cât nu-l pot cumpăra şi pe acesta să-mi antreneze, să-mi hrănească şi să-mi trateze porumbeii.

Însă pe columbodrom, măiestria crescătorului dispare, aici toți porumbeii sunt “conduşi” de aceeaşi mână, iar clasamentul reflectă cel mai clar calitatea porumbeilor.

Mulți dintre marii campioni de la care cumpărați porumbei nici măcar nu au de gând să joace pe columbodroame, de teamă de a nu se descoperi că super porumbeii lor nu au nicio valoare, super porumbei care nemaibeneficiind de “tratamentul special” al crescătorului, devin mediocri, fără valoare.

Şi prin urmare, nevandabili.

Iar după ce crema acestor porumbei de columbodrom trece de etapa finală, aceştia se pun la vânzare.

Ceea ce nu pot înțelege este de ce aş alege să dau acelaşi preț, de multe ori chiar mai mult, pe un pui tardiv fără nicio siguranță în ceea ce priveşte calitatea, în loc să iau un porumbel din columbodrom?

Anul ăsta a fost un an foarte ciudat din punct de vedere columbofil, aproape că un columbodrom se poate numi norocos dacă a rămas cu 8-10% din puii înscrişi.

După mine ultimul pui din columbodrom este de 100 de ori mai bun decât orice pui tardiv, deoarece acesta s-a dovedit deja a fi mai bun decât 90% din porumbeii înscrişi la începutul anului, porumbei care, aşa cum am zis mai sus, sunt din cei mai buni dintre cei mai buni ai fiecărui crescător.

Eu unul sunt sceptic că puteți achiziționa pui, de la oricare crescător X, de aceeaşi valoare cu puii pe care acesta în angajează în columbodroame. Iar la sfârşit, din aceşti pui la care nici nu visați să aveți acces, rămân 10%, deci crema cremei, spuma spumei. Iar unii preferă să cumpere în continuare pui tardivi, în timp ce aceşti porumbei deosebiți rămân nevânduți.

Nu-i înțeleg! 

Precizare: Articolul nu face referire la porumbeii de maraton... Desi, din cauza conditiilor de zbor din ce in ce mai grele, din ultima vreme, am observat in pedigreele invingatorilor pe columbodroame destul de mult sange de fond-maraton...