"Lucruri utile pentru orice columbofil - partea intai", traducerea articolului "Good to know - part one" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Good to know (part 1)” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Bine de ştiut!

Uneori, oamenii pun întrebări pe care ar fi bine să nu le pună, având în vedere că sunt lucruri  evidente, care ar trebui cunoascute de orice columbofil.

Oamenii nu realizează cât de simplu e uneori să rezolvi o problemă.

Mai jos găsiți câteva lucruri, care v-ar putea fi de folos:

Inelele matricole

Cine nu a uitat, vreodată, să ineleze un pui?

Şi cine, în timp ce a descoperit un inel pe podeaua crescătoriei, nu s-a rugat la Dumnezeu foarte tare, deoarece a realizat imediat că acel inel provine de la un pui, care de acum e prea mare pentru a fi inelat?

Cu puțină dexteritate puteți introduce inelul pe piciorul unui pui mai mare. Eu am reuşit chiar şi în cazul unui pui înțărcat.

Nu este posibil să lărgiți inelul, însă se poate micşora piciorul puiului.

Ce trebuie să faceți? Puneți nişte apă călduță într-o găleată (2 cm) şi, apoi, dizolvați săpun în ea. Introduceți piciorul puiului, pe care doriți să-l inelați, în găleată şi, după 10 minute, veți observa că piciorul s-a micşorat, ca şi degetele noastre când stăm prea mult în baie. Astfel veți avea mai mult spațiu disponibil între inel şi degetele porumbelului.

Apoi, puneți nişte săpun pe piciorul păsării şi trageți, cu grijă, inelul, folosind o bucată de material sau o batistă. Mişcați inelul uşor, puțin câte puțin.

În timp ce porumbelul stă în apă, aveți grijă ca temperatura apei să nu coboare prea mult.

Trebuie să recunosc, inelarea puilor de 12-16 zile, nu se termină întotdeauna cu bine. Uneori, după ce reuşesc să pun inelul, piciorul se umflă prea mult, astfel încât, inelul strânge piciorul, oprind circulația sângelui. Deseori, asta se poate rezolva, prin aplicarea unei creme cu Cortizon pe piciorul umflat, de două ori pe zi, cu cât mai devreme, cu atât mai bine.

Trebuie să aveți grijă la problemele de dopaj, deoarece Cortizonul este pe lista substanțelor interzise, ce poate fi depistat la un simplu control.

Reîntors acasă

Uneori, după o perioadă de timp, se poate întâmpla ca unul din puii pierduți să vi se întoarcă acasă. Doriți ca acesta să rămână, deşi ştiți că, riscul de a se pierde iarăşi, este destul de mare, de regulă, la prima ieşire.

Păstrarea unui astfel de porumbel este o opțiune, deşi nu mulți vor dori să facă asta, dându-i o şansă unui porumbel care nu a demonstrat nimic.

Există o modalitate de a vă îmbunătăți şansele, de a nu pierde iarăşi, un astfel de porumbel.

Sunt câțiva factori care stimulează un astfel de porumbel să se întoarcă în crescătoria unde s-a pripăşit şi i-a plăcut: eliberarea pe o vreme bună şi eliberarea dimineața devreme.

Cel mai bine este să țineți închis porumbelul pentru o perioadă mai mare de timp şi, apoi, să-l eliberați seara, spre asfințit, pe o vreme ploioasă. Şansele ca acesta să rămână pot creşte dacă reuşiți să-l împerecheați, însă acest lucru necesită multă răbdare.

Cu ocazia cunoscutei etape catastrofale de la Pithiviers din 2007, eu, şi nu sunt singurul, am pierdut aproape toți cei mai buni porumbei ai mei. Trei luni mai târziu, o femelă bună (04-026) s-a întors acasă. Ea şi sora sa (04-091) au câştigat locurile 1 şi 3, împotriva a peste 10.000 de păsări.

091 a fost cea mai rapidă pasăre, în ultima etapă din acel an, şi a fost mama unor super porumbei de-ai belgianului Jasper van der Wegen, unul dintre aceştia câştigănd locul 4 Național Bourges, împotriva a nu mai puțin de 31.824 de păsări.

Aşadar, ambele au fost foarte bune, dar din păcare 091 s-a pierdut pentru totdeauna.

Când, după câteva luni, 026 s-a întors în crescătorie, arăta aşa de bine, încât era evident că stătuse undeva aproape de casă.

Puteți crede că am îndrăznit să o las afară doar după ce a ouat, chiar dacă avea 3 ani şi multă experiență în concursuri?

În general, porumbeii îşi iubesc foarte mult propria crescătorie, dar aveți grijă la puii care nu se simt bine şi la porumbeii maturi care se împerechează în altă crescătorie.

Baia obligatorie

Unii crescători îmbăiază forțat porumbeii, în special după o etapă dificilă, „pentru a reface suplețea muşchilor”.

Acest lucru nu are rost.

O baie e foarte bună, dar porumbeii trebuie să o facă voluntar, pentru a-şi reface penajul. În cazul unei îmbăieri obligatorii, apa nu ajunge în zonele care trebuie şi nu le udă pielea. Multă muncă pentru nimic.

Oțetul

Atunci când oțetul de mere a devenit popular, nu am fost dintre cei care l-au folosit imediat, deoarece, eu unul sunt destul de sceptic, când vine vorba de suplimente alimentare, şi nu prea am încredere.

Dar, în cazul oțetului de mere, am început să am din ce în ce mai multe îndoieli. Administrarea oțetului de mere o dată pe săptămână nu-şi are rostul, ştiam asta, aşa că am început să-l testez, administrându-l 3 zile pe săptămână, în afara sezonului. Am mai adăugat un cățel de usturoi şi ce am descoperit? Din acel moment, porumbeii mei nu au mai făcut niciodată tricomonoză!

Asta deoarece au primit oțet de mere sau usturoi?

„Un experiment reuşit nu demonstrează faptul că ai dreptate, dar un experiment nereuşit îți demonstrează faptul că ai greşit”, spunea Einstein.

De aceea, am propus subiectul „Fără tricomonoză, cu ajutorul oțetului de mere” câtorva medici veterinari, care sunt şi columbofili serioşi, şi, de asemenea, câtorva cercetători.

Cu toții au fost de acord cu oțetul de mere.

De ce oțet de mere, ci nu oțet simplu, o să vă întrebați? Unii experți sunt de părere că singura diferență este prețul.

Partea a doua, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/06/lucruri-utile-pentru-orice-columbofil.html

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html

"Forma porumbeilor", traducerea articolului "Will he do it, or not?" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Will he do it, or not?” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Va reuşi sau nu?

Oricare ar fi sportul pe care-l practicați, rezultatul este determinat de condiția fizică din ziua concursului şi de un gram de noroc.

Evident, calitatea este cerința de bază, însă, doar calitatea nu este suficientă.

Gândiți-vă la cazurile în care mingea loveşte bara, cazuri ce pot fi decisive într-un meci de fotbal foarte important, sau la mingea de tenis care cade pe linie sau nu.

Sportul columbofil nu diferă cu nimic.

Cunoaştem cu toții exemple de crescători care obțin rezultate extraordinare şi, apoi, brusc nu mai pot obține nici măcar o clasare decentă. Cu aceeaşi porumbei.

Reciproca e, de asemenea, adevărată. Porumbeii unor crescători nu concurează bine şi, apoi, dintr-odată, devin de neoprit, obținând rezultate de top.

Astfel de schimbări nu au de-a face cu calitatea păsărilor, la urma urmei ele sunt aceleaşi, ci cu forma păsărilor (sau lipsa acesteia).

Şi, deoarece, ştim cât de importantă este forma, devenim nervoşi de fiecare dată când intrăm în crescătorie. Acesta este motivul pentru care facem periodic schimbări în crescătorie şi căutăm sfaturile medicilor veterinari.

Un crescător experimentat va observa imediat dacă porumbeii lui sunt în formă sau nu, dar chiar şi pe aceştia îi îndemn să fie precauți.

Am îmbarcat porumbei de la care nu mă aşteptam la mare lucru, iar aceştia au obținut rezultate extraordinar de bune, dar, de asemenea, am îmbarcat şi porumbei pe care i-am crezut a fi în formă, dar care m-au dezamăgit.

Ați pariat mult şi ați avut sosiri proaste?

Ați avut sosiri bune, însă nu ați avut curaj să pariați?

Se poate întâmpla şi celor mai mari campioni.

Asta nu înseamnă că nu există semne care să ne dea indicii în legătură cu forma.

Ideea este că noi nu le vedem sau nu dorim să le vedem.

Puful

Aruncarea pufului este un semn de sănătate, chiar şi un copil ştie asta. Cu toate astea, aceşti mici fulgi au păcălit multă lume.

Când intrați în crescătorie, întotdeauna este o surpriză plăcută să vedeți o cantitate mare de puf pe podea, şi cu nerăbdare anticipați rezultatele din weekend, deoarece...

„Căderea pufului este un indicator al formei, iar o cădere masivă este un indicator al unei super forme.”

Credeți?

Însă realitatea este cu totul alta.

O cantitate mare de puf arată că pasărea se află în perioada de refacere. Forma se poate construi, dar încă nu-i prezentă.

Luni şi marți

Un alt lucru care nu este bun? Forma foarte bună a păsărilor la începutul săptămânii, deseori după un concurs reuşit.

Porumbeii sunt aşa de activi, veseli şi jucăuşi, încât ai impresia că auzi îngerii cântând:

„Ultima etapă a fost bună, următoarea va fi chiar mai bună”

Acum ştiu că astfel de porumbei nu mă pot face fericit, dimpotrivă îmi dau un sentiment de nesiguranță. Puteți rezolva, cât de cât, această situație prin întunecarea crescătoriei.

Găinațul, gâtul şi carnea de pe stern

Puteți spune foarte multe lucruri despre porumbei observând găinațul acestora, în special dimineața. Ştim cu toții cum ar trebui să arate acesta.

Concentrat, uscat, fără să fie lipicios (de racletă) şi cu foarte mult alb. Astfel de excremente indică că porumbeii nu beau prea multă apă, ceea ce înseamnă că organismul funcționează bine.

Dar asta nu este scrisă în scripturi.

Atunci când toate păsările au găinațul prost, probabil ceva nu merge bine, însă există şi cazuri de porumbei al căror găinaț apos indică forma bună.

Un exemplu, din anii trecuți, este porumbelul „Schijtert” („Shitter”) al lui van Dulmen din Tilburg, Olanda. Acesta a fost un porumbel bun, ale cărui excremente, când erau apoase, era un semn că se află în formă de vârf. Motivul s-a considerat a fi stresul, dar unul benefic.

Este posibil. Gândiți-vă că unii crescători merg de mai multe ori la baie, în timp ce-şi aşteaptă porumbeii să se întoarcă acasă.

Ideea este să nu angajați în concurs porumbei ale căror inele sunt murdare de găinaț.

Inelele şi picioarele trebuie să fie curate. Întotdeauna mă uit atent la partea inferioară a degetelor porumbeilor. Dacă fulgii se lipesc de picioare, ceva nu este în regulă.

Un crescător experimentat nu are nevoie să se uite în gâtul porumbeilor pentru a şti dacă aceştia sunt sau nu în formă. Când cineva încearcă din greu să deschidă ciocul unui porumbel de-al meu, nu-i spun nimic, dar nu va mai avea voie să ia o altă pasăre în mâină.

Deschid uneori ciocul păsărilor, atunci când nu sunt sigur. Gât prea roşu? Urme de tricomonoză? În orice caz astfel de păsări nu trebuie introduse în concurs, ci tratate corespunzător.

Un piept de culoare rozalie, fără mătreață este un semn bun, cu toții ştim acest lucru.

Însă nu trebuie să suflați ca nebunii pentru a putea descoperi asta, atunci când pieptul este în regulă, fulgii din jurul sternului se vor depărta automat, în momentul în care luați porumbelul în mână. Însă nici în acest caz nu puteți fi 100% siguri. Un piept frumos colorat indică forma, dar şi opusul este valabil. Sunt multe exemple de porumbei care nu au avut niciodată un piept frumos, dar care au concurat foarte bine.

Zborul

Întotdeauna este un semn bun atunci când porumbeii se antrenează fără a fi forțați. Dar, încă o dată, asta nu vă spune nimic.

Porumbeii unui crescător se antrenează o oră întreagă, alți porumbei, ai altui crescător, doar 15 minute, însă ambii obțin rezultate bune.

Durata antrenamentului e mai puțin importantă decât felul în care fac asta.

În momentul eliberării, porumbeii în formă zboară aşa de repede de parcă s-ar răni reciproc pe trapă şi nu ar trebui să-i mai vedeți când vă întoarceți capul după ei.

Aceştia nu se vor întoarce, ci vor zbura direct spre linia orizontului.

Iar dacă se întorc în viteză, astfel încât, să le puteți auzi fâlfâitul aripilor ca şi cum ar fi un ventilator deasupra crescătoriei, venind din toate direcțiile, încât să te întrebi „sunt toți aceşti porumbei ai mei, oare?”, dacă imediat după intrarea în crescătorie încep lupta, şi dacă cel mai mic lucru îi sperie, atunci puteți fi siguri că totul este în regulă.

Cu ani în urmă, am cunoscut pe cineva care îşi elibera văduvii la ora 4. Când l-am întrebat „de ce aşa devreme?”, acesta mi-a spus:

„După ce-i eliberez,  am timp să-mi iau bicicleta şi să privesc modul în care se antrenează porumbeii celorlalți crescători”.

Lui îi plăcea să parieze împotriva crescătorilor ai căror văduvi se antrenau fără mare entuziasm.

Nu vă încredeți în porumbeii care zboară, doar din obligație, în jurul crescătoriei. Iar dacă la aterizare țin ciocurile deschise şi întârzie să intre în volieră, atunci ştiți cu siguranță că aveți o problemă.

Văduvii pot zbura o perioadă mai mare de timp sau se pot întoarce destul de repede, însă aceştia nu trebuie să rămână niciodată în afara crescătoriei, mai mult de o jumătate de minut.

De asemenea, nu ar trebui să facă mizerie în grădină, smulgând plantele, ciugulind nisipul sau să se arunce înfometați la vasul cu vitamineral sau grit, de parcă le-ar lipsi ceva esențial.

Totul este în regulă când:

Porumbeii arată elegant, par mai mici, au penajul mătăsos şi nările albe, gâturi subțiri şi strălucitoare, au ochi uscați şi sunt nervoşi şi activi.

Nu este nevoie să deschideți ciocul unor astfel de porumbei.

Cu toții avem porumbei capabili să claseze. Dar a avea porumbeii în formă este cu totul altă poveste.

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html

"Ajutor, puii nu se antreneaza!", traducerea articolului "Help, my babies don not train!" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Help, my babies do not train!” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Ajutați-mă, puii mei nu vor să se antreneze!

Numai puii care se antrenează în mod spontan, în jurul crescătoriei, pot fi concurați cu succes. Cei care nu fac acest lucru, nu sunt pregătiți nici măcar pentru antrenamente pe distanțe scurte.

În Belgia şi Olanda, majoritatea columbofililor reproduc puii în timpul iernii. La sfârşitul lunii Ianuarie, prima serie de pui iese afară.

Totuşi, sunt şi crescători care fac lucrurile diferit în zilele noastre. Pentru a nu risca să-şi piardă puii în ghearele păsărilor de pradă, aceştia îşi eliberează puii, destul de târziu, când au aproximativ 10 săptămâni. Câțiva maturi sunt lăsați afară să-i învețe intrarea în crescătorie.

Motivul pentru care mulți crescători îşi eliberează puii foarte târziu

Nicio problemă

Mulți belgieni încep să-şi concureze puii la sfârşitul lunii Mai, deci, când aceştia au 4 sau 5 luni. În Olanda, sezonul începe o lună mai târziu.

Acum, în Martie, Aprilie, se întâmplă ca aceşti pui să nu zboare nici măcar un metru. Crescătorul trebuie să-i scoată afară din crescătorie, apoi ei zboară în vârful acoperişului şi răman acolo.

Unii sunt îngrijorați de acest lucru, se tem că anul va fi pierdut, însă majoritatea crescătorilor nu iau în seamă prea mult acest aspect.    

Aşa cum medicul veterinar Norbert Peters spunea odată:

„Puii, care nu se antrenează, nu se pot pierde”.

Bineînțeles, asta nu poate întârzia prea mult.

În viață există şi alte lucruri mai importante decât porumbeii

Eu însumi

În legătură cu cele de mai sus, nu voi uita uşor ce mi s-a întâmplat cu multă vreme în urmă, în 1993. În acel an am avut şi eu un lot de pui care refuzau să se antreneze în jurul crescătoriei.

În Aprilie, o echipă de filmare de la „Koerier” a venit să realizeze un film despre mine şi porumbeii mei. Au dorit să prindă câteva cadre şi cu puii care stăteau pe crescătorie, ca şi când ar fi dormit.

M-am simțit ruşinat şi i-am rugat să nu facă asta.

-Veniți după ce se termină sezonul, le-am zis eu. Atunci, veți putea realiza un film despre echipa mea de pui!

Se uitau, întrebători, la mine:

-Ar putea astfel de păsări să obțină rezultate?

Şi, întradevăr, aceştia s-au întors mai târziu, în acel an, şi au realizat un alt film, în care am fost descris ca cel mai bun zburător cu puii din Olanda.

Unul dintre cameramani era columbofil. Din acel moment, el crede cu tărie că administrez ceva pilule secrete. Cum altfel ar fi putut acele păsări să se transforme în nişte păsări aşa de senzaționale?

Ce să facem şi de ce să facem?

Bineînțeles, că astfel de păsări pot fi şi bolnave. Iar păsările bolnave necesită ajutor. În majoritatea cazurilor este vorba de probleme respiratorii şi nu ai de ales; antibioticele ar trebui să te poată ajuta.

Cel mai bun lucru este să foloseşti o combinație de diferite antibiotice.

Alte probleme sunt infecțiile intestinale. În trecut, tratam păsările cu Altabactine şi Ronidazole, împreună, iar în acelaşi timp hrăneam păsările foarte uşor. Aproape întotdeauna, funcționa. De ce am spus „în trecut”? Deoarece, Albactine, care era un produs „de aur” ce avea la bază Chloramphenicol şi Furaltodone, nu se mai fabrică.

Dar, aşa cum am spus, este de asemenea foarte posibil, ca păsările care nu se antrenează, să nu fie, totuşi, bolnave.

Cel mai bun lucru pe care îl putem face în acest caz, este să administrăm mâncare puțină şi uşoară. Se înțelege că mâncare fără mazăre. Mazărea nu are ce căuta în hrana puilor.

Aşa am rezolvat eu lucrurile în 1993. Din păcate, nimeni nu m-a crezut.

Stați departe de astfel de lucruri, cât mai mult posibil. Dar uneori nu aveți altă posibilitate.

Antrenamente forțate

Ce faceți dacă nici hrana uşoară şi puțină nu are efect, iar sezonul bate la uşă? Atunci nu aveți altă posibilitate, decât să faceți antrenamente individuale de la distanță. Dar cu grijă! Primul antrenament ar trebui făcut de la o distantă mică, de la doar câțiva kilometri depărtare de casă.

La început, unii pui se vor pierde, da rmai târziu, încetul cu încetul, păsările vor începe să se antreneze, ca urmare a acestor antrenamente forțate.

Cazul meu

Aşa cum am spus, obişnuiam să am o reputație foarte bună în zborul cu puii. Şi am muncit din greu pentru asta. Însă în acele vremuri, porumbeii erau pe primul loc. Celelalte lucruri din viața mea erau mai puțin importante. Însă vremurile s-au schimbat. Acum am 3 nepoți: un băiețel de 3 ani şi două fete gemene de 8 ani.

Ei sunt mult mai importanți decât porumbeii şi, cinstit vorbind, nu le-am acordat întotdeauna atenția de care aveau nevoie. Vorbesc de porumbei, bineînțeles. Atunci când nepoții vor să mergem la mare, mă duc.

Chiar dacă asta înseamnă să lipsesc de acasă mai multe zile.

Şi chiar dacă mă aflu în plin sezon columbofil.

În trecut, sărirea peste o etapă nu se punea în discuție. Azi, acest lucru a intrat în normalitate.

Totuşi, puii mei se antrenează destul de bine azi, la aproximativ 3 luni. Aproape toți. Deoarece, trebuie să spun, că aproape în fiecare an am câțiva, care rămân în crescătorie în momentul eliberării, neavând chef să zboare, în timp ce majoritatea se antrenează bine.

Administrarea medicamentelor este utimul lucru pe care am de gând să-l fac. Atunci când 40 de păsări, din aceeaşi crescătorie, sunt în regulă, ceilalți 5 sau 10 nu au nicio scuză.

Le pun câte o clemă pentru a-i recunoaşte pe leneşi. Apoi, după o vreme, dacă observ că această aversiune de a se antrena devine un obicei, îi elimin repede.

În anii ’90 eram de neînvins în concursurile cu puii. Aceasta este o notă pe care a primit-o fiecare crescător. Îi încuraja să parieze în continuare, devreme ce eu nu mai aveam voie să pariez.

Una dintre cele mai mari greşeli, pe care un columbofil o poate face, este aceea de a trata tot lotul de porumbei pentru câțiva porumbei bolnavi.

Pe urmă

Bineînțeles, mă uit în pedigree doar după ce elimin puii. Astfel, elimin tentația de a păstra o pasăre doar datorită originii acesteia.

Astfel de păsări nu au niciun viitor.

Am observat faptul că a trebuit să elimin, de regulă, doi pui din acelaşi cuib. În astfel de cazuri, părinții acestora au, de asemenea, o problemă, o mare problemă, îndrăznesc să spun.

Supraviețuirea este numele jocului.

Nu o să vă vină să credeți ce influență pozitivă are eliminarea acestor leneşi, asupra celorlalți porumbei rămaşi în crescătorie.

De parcă absența lor îi ajută pe ceilalți să intre în formă, mai repede decât o poate face orice medicament.

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html

"Aparentele pot fi inselatoare", traducerea articolului "Appearances are deceptive" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Appearances are deceptive” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Aparențele pot fi înşelătoare

-Uite, ceea ce eu numesc porumbei valoroşi, i-am spus colegului meu columbofil, arătându-i clasamentul unei etape de Quievrain – 105km.

Frații B câştigaseră primele patru locuri, angajând doar aceste 4 păsări.

-Un rezultat foarte bun, întradevăr, a spus colegul şi a întors pagina.

Dar, spre surprinderea sa cealaltă foaie era goală. Apoi el a înțeles. La acea etapă au participat doar 126 de porumbei, iar toate cele 42 de clasări (25%) încăpeau pe o singură pagină.

-Ai vorbit serios? Chiar crezi că acesta este un rezultat bun? m-a întrebat el.

-Bineînțeles că nu este bun. Este SUPER bun, a fost reacția mea. Uită-te la numărul crescătorilor participanți. 24!

Colegul a ridicat din umeri.

Întradevăr fantastic

Când locuiți într-o zonă, în care se concurează multe păsări, un concurs cu 126 de păsări nu este impresionant deloc.

Dar ce spuneți de situația în care toate păsările vă sunt deja acasă, în timp ce colegii de club încă îşi mai aşteaptă prima pasăre? Încercați să vă imaginați!

Şi aici nu vorbim despre o locație mai bună, cum v-ați aştepta, atâta timp cât toți cei 24 de crescători locuiesc aproape, pe o arie de doar 4 mile.

24 de crescători care au angajat 126 de păsări, înseamnă că doar porumbeii cei mai buni au fost concurați.

Ideea este că sportul columbofil este unul ciudat.

În alte cluburi din Belgia se întâmplă ca niciun crescător să nu angajeze mai mult de 5 păsări. Ce putem spune despre crescătorii care angajează 150 de păsări sau mai multe, în timp ce colegii de club angajează doar 3 sau 5 păsări? Este un sport corect?

Frustrant

Frații B concurează într-un club în care nu sunt angajate multe păsări, însă concurența este foarte mare.

Cât de frustrant poate fi pentru crescătorii care au păsări bune să zboare într-un astfel de club?

Chiar înainte de începerea sezonului, aceşti oameni ştiu că nu au mari şanse să obțină un AS național sau chiar provincial.

Acest lucru din cauza numărului mic de păsări angajate. Porumbelul câştigător din clubul fraților B, de cele mai multe ori, are o viteză de zbor mai mare decât câştigătorii din cluburile vecine, în aceeaşi etapă.

Astfel, se întâmplă următorul fenomen:

În clubul fraților B, un crescător înregistrează un porumbel exact la ora 11.00. Acesta obține o viteză de 1400m/min şi câştigă locul întâi împotriva a 85 de păsări.

Un minut mai târziu, vecinul său, care concurează în alt club, înregistrează şi el o pasăre, cu o viteză de 1380m/min, câştigă locul întâi împotriva a 1200 de păsări.

Aşadar, există o diferență clară între un câştigător şi celălalt.

Prima pasăre din acest exemplu este un porumbel mai bun. A doua este mai bună în clasament.

A doua pasăre are şanse mai mari să devină un AS național, în timp ce primul crescător, cu o pasăre mai bună, nu are nicio şansă. Deoarece, un câştigător din 1200 de păsări obține un punctaj mai bun, decât un câştigător din 85 de păsări. Mult mai bun!

Puțini, dar cu adevărat buni

Cum vă puteți da seama dacă concurența dintr-un club este bună sau nu?

Viteza câştigătorului este un indiciu, dar un indiciu chiar mai bun este viteza ultimului porumbel clasat.

Iar în clubul fraților B concursurile se încheie mereu înaintea celorlalte cluburi. Chiar se întâmplă ca ultimul porumbel clasat în acest club să aibe o viteză mai mare decât primul porumbel sosit în alte cluburi. Bineînțeles, vorbesc despre acelaşi concurs.

Aşa că, îi sfătuiesc pe acei crescători, care doresc să devină celebri, să-şi aleagă cu grijă clubul în care vor să zboare.

Sfătuiesc crescătorii, care vor să obțină păsări bune, să concureze în cluburile unde concurența este dură. Acele cluburi în care oamenii obțin rezultate imposibile, reuşind 5 locuri întâi în acelaşi an, cu aceeaşi pasăre. Sau câştigând locurile 1, 2, 3, 4, 5 (şi aşa mai departe) împotriva a mii de porumbei.

Diferit

Străinii sunt adesea surprinşi să vadă cât de multe păsări sunt concurate în unele zone din Olanda şi cât de puține în unele zone din Belgia. Asta, deoarece, sportul columbofil este total diferit în cele două țări.

Luați de exemplu provincia Antwerp din Belgia. În fiecare săptămână au loc:

O etapă de viteză de la Queivrain pentru yearlingi.

O etapă de viteză de la Queivrain pentru păsări mature.

O etapă de viteză de la Noyon pentru yearlingi.

O etapă de viteză de la Noyon pentru păsări mature.

O etapă de demifond pentru yearlingi.

O etapă de demifond pentru păsări mature.

O etapă de fond pentru yearlingi.

O etapă de fond pentru păsări mature.

Mai mult, columbofilii au posibilitatea de a angaja păsări în mai multe cluburi pentru aceeaşi etapă.

În timp ce olandezii au, în majoritatea săptămânilor, doar un concurs.

Bart şi cu mine

Atât în Belgia, cât şi în Olanda, crescătorii au şansa de a dubla. Aşadar, păsările lor pot concura la nivelul clubului, la nivel de protocol (“combine”), provincial sau la nivel național. Acest lucru poate duce la situații ciudate.

A fost o etapă în care la nivel provincial Bart a obținut un rezultat mediocru, prima sa pasăre ocupând locul 34.

La nivel seminațional, a fost senzațional, aceeaşi pasăre ocupând locul 2. Acest lucru a fost posibil, deoarece linia de demarcație dintre zone a fost în favoarea sa. Îmi pare rău, e un pic complicat de explicat.

Străinii nu sunt familiarizați cu liniile de demarcație dintre zone. Atunci când aceştia îmi cer să le explic cum este posibil ca o pasăre, care obține locul 34 provincial, să poată obține locul 2 seminațional, am o problemă.

În anul 2000 l-am avut pe al meu “191”. Am avut multe etape cu vreme frumoasă, în acel an, iar “191” a fost imbatabil. În toate cele 5 etape care au contat pentru AS Național acesta a câştigat locul întâi împotriva unei medii de 600 de păsări. Iar o pasăre nu poate face altceva mai bun decât să câştige locul întâi.

“191” a obținut locul 2 național în Olanda. Primul loc AS a fost obținut de o pasăre aparținând unui crescător care nu locuia departe de mine. Noi am concurat în aceeaşi provincie, iar păsările mele l-au bătut mereu.

Cum a fost posibil ca porumbelul lui să obțină un punctaj mai bun decât al meu?

Ambele păsări au fost zburate în protocoale (“combine”). Protocolul lui a fost mai mare, al meu mai mic. Iar un loc 3 din 5000 de porumbei a obținut un punctaj mai bun decât un loc întâi din 600 de porumbei. Aceeaşi situație ca şi în cazul clubului fraților B.

Observații: mai mult ca sigur “protocol” (“combine” în engleză) are alt sens decât protocoalele încheiate la noi. La noi, protocoalele se încheie la nivel de club, probabil în Olanda se pot semna la nivel de crescător.

Referitor la liniile de demarcație, singura mea explicație pentru cazul expus mai sus de Ad Schaerlaeckens (locul 34 provincial şi locul 2 seminațional) este că aceste linii pot separa crescătorii din acelaşi club, provincie. Astfel nu văd unde au dispărut 32 de porumbei…

Competiție

Apoi, există acel super porumbel al unui crescător din nordul Olandei. Este inelat cu un inel belgian şi reprodus de F. Marien. Acest porumbel a câştigat mai multe locuri întâi împotriva a mii de păsări. Marien, însuşi, nu are păsări cu asemenea rezultate. Cum e posibil?

El zboară în zone cu concurență puternică.

De asemenea, crescătorii din țările începătoare din punct de vedere columbofil, din Estul Europei. Aceştia au cumpărat păsări din Olanda şi Belgia reuşind să obțină rezultate de basm acolo, rezultate imposibil de obținut aici.

Interpretarea rezultatelor

Este o ruşine că mulți crescători nu pot interpreta corect un clasament.

Un crescător care obține 6 clasări, angajând doar 6 păsări este mai puțin impresionant decât un altul care obține 50 de clasări, participând cu 130 de păsări.

Păcat că şi unii reporteri se lasă păcăliți de rezultate, la prima vedere.

Acesta este motivul pentru care fermele de porumbei obțin, de multe ori, toată atenția, în timp ce crescătorii, care chiar au concurat bine, sunt ignorați.

18 Aprilie 2015. Am angajat 22 de păsări şi 20 din ele au clasat.

Subiectul zilei a fost despre Domnul X, care în 3 minute a înregistrat 24 de păsări. Eu în 3 minute am înregistrat 8 porumbei. Domnul X a îmbarcat 157 de porumbei la această etapă, eu doar 22.

Bineînțeles, rareori am obținut 20 de clasări cu 22 de păsări. De data asta am făcut-o, dar spectacolul a fost realizat de crescătorul care a obținut 74 de clasări. Ca şi când nimeni nu a observat că acesta angajase mai mult de 150 de porumbei.

După traducerea acestui articol, am primit pe FB lămuriri de la dl. Costy Brezoi, referitor la sportul columbofil din Belgia. O să prezint mai jos ideile principale, mulțumindu-i pe această cale dlui. Costy:

„În Belgia, cluburile sunt de sine stătătoare, adică nu ştiu niciodată câți membrii au.

Un crescător, de exemplu, într-o zi de îmbarcare se poate duce cu 40 de porumbei şi se înscrie la 10 cluburi (care organizează 10 curse), plăteşte individual per/cursă/bucată, nu ca la noi plăteşti porumbeii pentru tot planul de zbor.

Tocmai la acei crescători face referire Ad S., la cei care sunt specializați pe anumite curse, pe care le joacă frecvent. Adică dacă eu vreau şi îmi place să joc etape de 100 km, asta fac, şi nici nu îmi trebuie lot mare. Săptămână de săptămână, timp de 20 de etape îi toc acolo, şi scot cel mai bun punctaj, şi acele rezultate le trimit mai departe, pentru luarea in evidență.

Nici clasamentele lor nu sunt ca ale noastre, la nivel de federație, adică generate automat, ci contra cost, crescătorul (dacă doreşte şi le trimite) face pasul, dacă vrea la provincial, național, olimpiadă, etc...

 În altă ordine de idei Ad S., scoate în evidență altceva: de când sunt străinii pe ei, mulți crescători din Belgia participă cu număr mare de porumbei la o cursă (nu îi mai împart la cât mai multe curse), în speranța unui rezultat bun, plus că se duc în ultimul minut la îmbarcare şi întreabă cu cine joacă, iar dacă vede că cei buni sunt înscrişi, evită, şi fuge la alt club....

Aşa s-a întâmplat acum câțiva ani cu Vandenabelle, îl evitau toți, aşa şi cu Ad S., etc...

Astfel, aşa cum spune Ad S., cei mai buni porumbei rămân în Belgia, nu pe Pipa, ...

Sunt regiuni în care crescătorii joacă doar la pariu, şi nici nu se sinchisesc să trimită rezultatele la federație, căci în prețul per porumbei, per etapă, este inclus pe lângă, transport, etc... şi premiul in bani (pe lângă alte tipuri de pariuri).

Sunt crescători care trăiesc exclusiv din porumbei (câştigări de curse, etc).

Inclusiv lui Ad S., i-a fost interzis să mai parieze o perioada pe porumbei, ci doar taxa de zbor, căci altfel nu mai participa nimeni cu el pe curse (falimenta clubul). Au fost şi cluburi care nu îi primeau cu porumbeii.”

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html

"Nu-i pot suporta!", traducerea articolului "I cannot stand it" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “I cannot stand it” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Mass-media şi şarlatanii

“Zilele campionilor” şi lucruri de acest fel nu sunt treaba mea. Nu sunt invidios pe plăcerea unora din extrasezon, însă vreau să fac ceva diferit în acel timp.

Era diferit în trecut, şi într-una din acele zile ale porumbeilor, se găsea mereu câte unul care vroia să se amuze pe seama dublei mele naționalități. Însă remărcile sarcastice, la adresa belgienilor, nu mă deranjează, dimpotrivă. Am ceva pentru această țară şi pentru oamenii ei şi, probabil, de aceea prefer să cumpăr porumbei de acolo.

Desigur, belgienii au şi ei lipsurile lor.

A fost perioada în care întreaga națiune era sub vraja cazului Dutroux, crimele unor fete tinere. Minți bolnave au existat întotdeauna şi pretutindeni, dar atitudinea presei față de acest caz a fost jenantă.

Media

Micile corpuri ale victimelor au fost exhumate şi îngropate din nou, ca şi cum s-ar fi dorit să stârnească isteria generală.

Confuzie, scurgeri de la Departamentul de Justiție, luare de mită de către forțele de ordine, alternând cu interviuri de stradă, cam aşa arăta scena în acele zile.

Totul era aşa de exagerat, încât a devenit clar, foarte curând, că totul se făcea doar pentru a realiza noi emisiuni, la care oamenii să se uite.

În sfârşit, băieții mass-media gândesc la fel şi astăzi în Belgia.

Cazul Dutroux: violență, sex şi crimă era visul fiecărui realizator de emisiuni TV. Nu era nevoie de nicio investiție pentru a angaja actori, care să solicite pachete salariale exagerate.

Apogeul s-a atins în momentul când au avut loc două înmormântări în aceeaşi zi. Ambele televizate şi ambele reluate iar şi iar. Singurul lucru de care am fost cruțați a fost lipsa unei anchete din care să rezulte la care din cele două înmormântări a participat mai multă lume.

Dar sunt şi emisiuni TV olandeze, ca cele matrimoniale, care le întrec cu mult pe cele belgiene. Dacă unul dintre cei doi nu îl place pe celălalt, îl poate trimite acasă doar prin apăsarea unui singur buton. Trebuie să fii cretin pentru a putea participa la o astfel de emisiune, şi, chiar un idiot şi mai mare să prezinți aşa ceva.

Pentru mine, toate aceste lucruri sunt aşa de lipsite de gust, fără umor şi incredibil de proaste. Am sentimentul că oamenii sunt selectați special pentru aceste întâlniri artificiale, din cauza prostiei lor naturale, a lipsei de romantism, a incapacității de a comunica sau a unei combinații a tuturor acestor lucruri.

De ce, v-ați putea întreba, sunt aceste lucruri prezentate la televizor? Răspunsul este de o simplitate uimitoare. Deoarece, dorim să vedem astfel de lucruri, iar realizatorii de emisiuni ştiu asta.

La fel de bine cum vânzătorii de medicamente ştiu ce-şi doresc crescătorii de porumbei: rezultate mai bune.

Explicație

Atâta timp cât va exista sportul columbofil, lucrurile vor rămâne la fel. Atâta timp cât există mass-media, vor fi recomandate produse care vă promit acelaşi lucru: rezultate mai bune!

Efectele acestor produse “miraculoase” sunt doar pe termen scurt, aşa cum ne arată experiența. Este de necrezut numărul produselor promovate şi dispărute de-a lungul anilor.

Citiți revistele vechi columbofile!

La început, unele produse se vând uşor, apoi crescătorii constată că nu sunt bune de nimic şi nu mai cumpără. Din acel moment produsul devine neimportant pentru vânzător. În acelaşi timp, apar alte noi produse, mult mai bune.

Ridicol

Reclame ridicole încearcă să stoarcă crescătorul de bani.

“V-ați săturat de pierderile excesive…” începe un astfel de anunț. Şi continua cu “testele din propriile noastre crescătorii au dovedit că, pierderile se pot reduce cu 80%, dacă administrați porumbeilor, în mod regulat, produsul X.”

Un alt anunț:

“Pudră de sânge, pentru aport de fier şi sânge. A se administra zilnic puilor de porumbei până la maturitate, de două ori pe săptămână în timpul sezonului sportiv, năpârlirii şi perioadei de reproducere.”

Dacă înțeleg bine, asta înseamnă tot anul.

Şi ce părere aveți despre “vaporizatorul biologic cu ulei Omega 3 pentru o mai bună dezvoltare a creierului”?

Sau despre “administrați înainte de concurs L.C.”?

“L.C. este o formă special de energie”, susține producătorul. “Aceasta este stocată în inima porumbelului şi în muşchii pieptului sub formă de picături microscopice lipidice (?), fiind eliberată în timpul zborului. Astfel, rezerva de energie a porumbelului este crescută dramatic, ceea ce conduce la rezultate excepționale.”

Incredibil! Ultima parte a anunțului nu are nicio limită: “Produsul oferă porumbelului un sentiment extraordinar de încredere în sine.”

Va trebui să administrați câte o pastilă pentru fiecare 100 de km, deci pentru o etapă de 800km asta înseamnă 8 pastile (şi nu 7), iar după administrare porumbelul nu mai trebuie eliberat.

În cele din urmă vă spune prețul.

Exact cum spuneam

Există această firmă care produce “Angel’s Brew” (băutura îngerilor).

Şi nu un singur produs, ci patru: originalul Angel’s Brew, Angel’s Brew pentru o formă de vârf, Angel’s Brew pentru năpârlire şi Angel’s Brew pentru reproducție.

“Creşte dorința partenerului şi stimulează porumbelul de a da tot ce are”, spune reclama.

Altă firmă a dezvoltat un spray care păstrează picioarele curate, “mărind semnificativ viteza de zbor”.

Toate astea sunt ridicole în ochii campionilor, însă aceste minunate produse nu sunt destinate acestora, ci pentru pierzătorii care vor să învingă.

Faptul că apar, iar şi iar, noi produse ne duce cu gândul la o singură concluzie: există cerere pentru ele.

Şi în acest fel, aceşti vânzători de castele de nisip reuşesc să prindă în mrejele lor, mai mulți crescători neatenți, decât un pescar mediu.

Cunoscut

Am menționat cazul Dutroux. Desigur, realizez faptul că televiziunile au nevoie de emisiuni importante pentru a atrage sponsorii. De asemenea, presa scrisă nu poate exista fără reclame.

De aceea, am învățat să închid ochii, din când în când, dar detest publicitatea.

Toate aceste produse noi, care apar an de an, nu au niciun rol constructiv în sportul columbofil. Ele au caracteristicile unui uragan. Nu există mult timp, sunt alcătuite din aer cald şi se evaporă în nimic.

Cu toate acestea, daunele pe termen lung pot fi considerabile.

Iar atunci când redacțiile ziarelor contribuie, ele însuşi, la aceste scheme de făcut bani sub masca de a produce ştiri, este un lucru rău.

Unele ziare sunt structurate doar pe publicitate, ceea ce corodează independența editorială.

Uneori mă gândesc: “Doamne, scapă-ne de aceşti şarlatani. Fă-i să-şi înghită limba şi să-şi piardă vocea ca Jantje Smit (cântăreț olandez). Fă-i aşa de tăcuți ca o muscă care pică în supă.”

Nu-i pot suporta, la naiba!

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html