Mai jos, traducerea articolului “The
magic stick and something more” de Ad Schaerlaeckens (sursa:
http://www.schaerlaeckens.com)
Policioara, bățul magic şi delicatesele
Ce poate fi mai
enervant decât porumbeii care sunt sperioşi? Probabil, doar porumbeii care nu
intră repede în crescătorie la întoarcerea din concurs.
Urăsc porumbeii
sperioşi, care încearcă să scape atunci când crescătorul vrea să-i prindă. Şi
urăsc porumbeii care vin devreme din concurs, dar refuză să intre.
Credeți-mă,
aceste păsări, care nu intră repede, sunt în stare să-mi strice weekend-ul!
Din moment ce
nu doresc ca starea mea de spirit să fie stricată de porumbei, mă asigur că
aceste lucruri nu mi se îmtâmplă şi mie. Am grijă ca păsările mele să se
comporte aşa cum îmi doresc eu să se comporte.
Majoritatea
porumbeilor mei intră aşa de repede, încât, i-am sfătuit pe colegii columbofili
să încerce să reproducă păsări mai rapide decât ale mele. “La fel de rapide” nu
este destul de bine, deoarece, cel mai probabil păsările mele vor câştiga timp
la sosirea din concurs, intrând foarte repede în crescătorie.
Cine este de vină?
Am auzit,
iarăşi şi iarăşi, plângerile crescătorilor şi acestea m-au inspirat să scriu
acest articol. Plângerile vin de la crescătorii invidioşi pe colegii lor,
deoarece aceştia dețin porumbei disciplinați.
“De ce suntem aşa de ghinionişti să deținem păsări
care fac tocmai opusul?” se tânguie aceştia.
Adevărul este
că vina este doar a lor.
Recunosc,
există porumbei care sunt sperioşi prin natura lor, dar FOARTE PUTINI.
Crescătorul şi-a
făcut păsările sperioase. Astfel de oameni nu ştiu cum să se descurce cu
porumbeii proprii. Ei nu au porumbeii “în inima lor”, aşa cum se spune în
Olanda.
Bățul
Unii crescători
folosesc un băț pentru a preda porumbeilor bunele maniere. Regretatul Klak a
fost unul dintre aceştia. El a fost, de asemenea, unul dintre puținii
crescători, care au concurat la natural. Şi ştim cu toții că astfel de porumbei
nu se antrenează spontan în jurul crescătoriei.
Totuşi, nu a
fost nicio problemă pentru Klak. Când venea timpul antrenamentului, el intra în
crescătorie şi bătea în podea cu un băț. Toate păsările zburau de pe ouă sau
pui şi se antrenau 45 de minute.
Mi-au ieşit
ochii din orbite când am văzut asta prima oară.
Pentru a
menține porumbeii în zbor 45 de minute el folosea un steag. De îndată ce cobora
steagul, păsările intrau ca nebunele în crescătorie.
Şi alți
crescători folosesc bățul, dar din alte motive.
De exemplu,
crescătorii care concurează decât cu femelele. Toată ziua aceste femele sunt
închise în boxele lor. Şi eu am concurat în trecut doar cu femelele. Şi eu le
închideam, dar trebuia să prind fiecare pasăre în parte pentru asta.
Volum mare de
muncă, dar ceea ce era mai grav era faptul că am speriat păsările. Ele nu
vroiau să fie prinse, iar după o vreme, mâinile mele au devenit cel mai mare
duşman al lor.
Metoda acestor
crescători este să bată în podea cu bățul, apoi toate păsările zboară direct
către propriile boxe, astfel încât crescătorul le poate închide, fără să le
prindă pe fiecare în parte.
Ce au în comun
Klak şi aceştia este faptul că nu-şi doresc ca păsările lor să se teamă de
mâinile lor. Asta pentru a economisi timp, muncă şi dureri de cap.
.jpg)
Cum fac eu?
Am, de
asemenea, un băț în crescătorie. Îl folosesc pentru a muta încet păsările
dintr-un compartiment întraltul. Ideea este de a nu speria păsările cu mâinile.
Mi-e teamă că
nu sunt suficient de bun pentru a proceda ca şi Klak sau ca acei crescători, care
forțează păsările să intre în propriile boxe, folosind bățul.
Leo H
Da, am luat şi
eu păsări de la Leo Heremans. Prima (04-124) pe care am luat-o (gratis) a fost
cu adevărat bună. Mai târziu, am cumpărat unele foarte scumpe, din “Power” şi
alții, dar am scăpat repede de ele. Oricum, crescătorii, care au văzut aceste
păsări, au fost surprinşi blândețea acestora. Era meritul lui Leo Heremans.
Ştiți care este
metoda acestuia?
În
compartimentul lui de reproducție, la o înălțime de aproximativ un metru, există
o policioară, iar când puii au aproximativ 16 zile, aceştia sunt aşezați pe
aceasta, împreună cu cuiburile.
Acum, toți
porumbeii hrănesc toți puii şi, de fiecare dată, când intră în compartiment, el
mângăie puii şi vorbeşte cu ei. Comparați aceşti pui cu aceia care au crescut
într-un colț întunecat de unde nu au văzut niciodată o față umană. O să vedeți
cât de speriate sunt astfel de păsări.
Delicatese
Cum se face că
păsările mele intră aşa de repede, o să vă întrebați? Este o chestiune de
condiționare. Ca şi majoritatea porumbeilor campioni.
Ceea ce fac
este să realizez un amestec de grit, plus căteva chestii pe care porumbeii le
adoră, cum ar fi alunele sau semințele mici. Când păsările se întorc dintr-un
concurs, ele găsesc acest amestec pe trapa de intrare şi ele ştiu că este
acolo.
Trebuie să
ştiți că în timpul sezonului păsările mele se antrenează cu trapele închise.
Când este timpul să aterizeze, pun acest amestec de grit, alune şi semințe mici
pe trapă şi deschid intrarea. Bineînțeles, ei găsesc acelaşi lucru când se
întorc acasă de la un antrenament privat.
Încet
Porumbeii
trebuie să se simtă comfortabili în crescătorie.
Verkerk a susținut,
întotdeauna, că o atmosferă comfortabilă este secretul său.
Pentru a
realiza un astfel de climat se subînțelege că ar trebui să ne deplasăm încet în
interiorul crescătoriei. Ca şi cum am merge în reluare. Atunci când sunt grăbit
sau nervos, încerc să stau departe de porumbei, deoarece mă cunosc. Când vreau
să prind o pasăre şi nu reuşesc, nu renunț, iar a doua încercare va fi mai dură
decât prima.
De asemenea,
ajută să facem un anumit sunet, oricare ar fi acesta, şi să purtăm mereu aceeaşi
îmbrăcăminte. Porumbeii nu ar trebui să se teamă niciodată. Şeful trebuie să
fie mereu un oaspete binevenit.
Am spus despre delicatese.
Mereu am câte ceva în buzunarul hăinii mele prăfuite. Când întind mâna spre o
odihnitoare sau boxă, păsările ştiu ce înseamnă acest lucru. Ceva bun.
Şi ele zboară
fericite spre mâna mea întinsă.
Alți crescători
fac acelaşi lucru: întind mâna spre ele, însă păsările acestora se îndepărtează
cât de repede posibil.
Boeckx
Intrarea rapidă
în crescătorie este de o importanță vitală, în special în cazul crescătorilor
care concurează pe distanțe scurte. În etapele de la Quievrain fiecare secundă
contează.
Boeckx zboară
foarte bine în astfel de etape. Metoda lui de a îmblânzi păsările este aceea de
a face curățenie cu păsările înăuntru crescătoriei.
Pe scurt
Cu cât aveți
păsări mai blânde şi mai disciplinate, cu atât sportul columbofil este mai distractiv.
Crescătorul
trebuie să fie precum un general, iar porumbeii precum soldații: ascultători şi
gata de a îndeplini toate dorințele şefului.
Atunci când
porumbeii nu sunt disciplinați, vina nu este a lor, ci a crescătorului.
Acesta nu şi-a
tratat păsările cu respect.
Un crescător
care prinde un porumbel şi apoi îl lasă din mână să zboare pe podea, nu are
niciun respect față de propriile păsări. Dacă cineva ar face aşa ceva cu o
pasăre de-a mea, nu ar mai avea niciodată ocazia să țină în mână o alta.
Acei crescători
nu realizează cât de greu este pentru o pasăre să aterizeze pe picioare. Ce ar
trebui să facă este să pună cu grijă porumbelul înapoi în boxă sau pe
odihnitoare.
Va fi nevoie de
ceva răbdare pentru a îmblânzi păsările, dar veți avea mult mai mult de
câştigat. În momentul când veți reuşi să prindeți fiecare pasăre folosind o
singură mână, veți şti că sunteți pe drumul cel bun.
La fel făcea şi
Adriaan Janssen, cel mai bun dintre frați, în acele vremuri.
Henri van Doorn este unul dintre cei mai buni
zburători cu puii, din Olanda. Şi el consideră că atmosfera din interiorul
crescătoriei este foarte importantă. De aceea, el are rafturile în formă de L.
Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Articole ale altor columbofili celebri, aici:
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html
