Baza crescatoriei - matca, traducerea articolului "The base" a lui Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “The base” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Baza

Se spune că dacă avem o fundaţia bună, atunci restul va veni de la sine. Americanii se referă la familie, ca fiind baza societăţii.

 În ceea ce priveşte fotbalul, baza este apărarea. Iar apărătorii ar trebui să arate ca nişte apărători. Un apărător cu o faţă angelică nu ar face treabă bună. În Olanda s-a ajuns la concluzia că fotbalul trebuie să fie atractiv, iar apărarea a fost neglijată de ceva vreme. Rezultatul, un gigant cu picioare de lut. Să sperăm că lucrurile vor sta mai bine în Brazilia.

Sportul columbofil

Baza sportului columbofil este compartimentul de reproducţie. De aici vin atât lucrurile bune cât şi cele rele. Reproducătorii slab calitativ niciodată nu vor reproduce ceva bun. În multe crescătorii sunt reproducători de o calitate slabă, iar consecinţele se datorează acestui motiv.

Niciodată părinţii nu vor da ceva ce ei înşişi nu au.

Provocarea este de a umple crescătoria cu păsări capabile să producă învingători.

Și aici ne confruntăm cu o problemă. Care sunt aceste păsări?

Eu am zis întotdeauna că nimeni de pe acest pământ nu poate spune dacă un porumbel este cu adevărat bun. Aceasta se aplică deopotrivă, atât reproducătorilor, cât şi zburătorilor.

Asta, deoarece, calităţile pe care le dorim de la un bun zburător (să fie învingător) sau de la un bun reproducător (să reproducă învingători) nu sunt vizibile cu ochiul liber.

Gust Janssens obişnuia să spună crescătorilor care-i luau păsările în mână:

“Puteţi verifica ore  în şir această pasăre, dar nu veţi găsi niciodată ceea ce căutaţi, asta pentru că nu puteţi vedea acele lucruri”.

Chiar nimic?

Nu există nimic care să ne spună dacă un porumbel este sau nu un bun reproducător?

Semnul din ochi, de exemplu? Sau aşa numitele “breeding plumes” la care se referă PIPA? Sau altceva?

După părerea mea, NU EXISTA NIMIC care să ne dea siguranţa că o pasăre este bună. Deşi, de multe ori am fost surprins, şi, de asemenea, şi alţii, de faptul că am descoperit mulţi buni reproducători printre porumbeii cu aşa zisul neg de pe nări. Dar, ştiinţific acest lucru nu se bazează pe nimic, la fel ca şi în cazul penelor de reproducere la care se referă PIPA.

Să fim realişti. Ar trebui să-i mulţumim lui Dumnezeu că nu există nimic care să ne spună dacă un porumbel este un bun reproducător sau nu. Dacă ar exista un astfel de lucru, acesta ar fi sfârşitul sportului columbofil, deoarece oamenii cu bani ar elimina foarte repede concurenţa.

Să zicem că, în sfârşit, reproduceţi un campion? Puteţi spune că aţi găsit perechea de aur mult visată? Din păcate, nu.

Chiar dacă o pereche ţi-a dat un super porumbel, nu există NICIO GARANŢIE că acest lucru se va întâmpla din nou.

Exemplu

Regretatul Klak a avut pe “613”, unul dintre cei mai buni zburători văzuţi vreodată. El a lăsat părinţii împreună toată viaţa lor, însă niciodată aceştia nu au mai reprodus ceva comparabil cu “613”.

Și există numeroase exemple de acest gen. Am cunoscut mulţi campioni de-a lungul anilor. Dar niciodată nu am cunoscut vreun campion care să aibă câţiva fraţi sau surori la fel de buni ca el.

De aceea am îndoieli (sau mi se face milă) când oamenii plătesc o avere pentru o pasăre, doar deoarece fratele acestuia este bun.

Totul la voia întâmplării?

Dar vă dau şi o veste bună, eu sunt de părere că nu este totul la voia întâmplării.

Cu siguranţă, vă puteţi mări şansele de a reproduce păsări bune. Dacă aveţi zburători buni care sunt strâns înrudiţi, atunci aceşti porumbei pot fi, de asemenea, buni reproducători.

Un campion care nu are niciun frate bun sau o soră bună va fi un reproducător slab, în majoritatea cazurilor.

“05”

“05” a lui Vermeulen a fost cea mai bună pasăre pe care am văzut-o vreodată. Porumbelul a avut patru fraţi care au fost, cu toţii, buni zburători. Deci, după întelegerea mea, ei ar fi trebuit să fie buni reproducători şi aşa au şi fost.

Cine a cumpărat, în acea vreme, păsări Vermeulen din acea linie, a devenit foarte curând campion.

Dirk van Dijck a avut pe “Bourges”, “Rambo” şi “Kannibaal”. Zburători fantastici strâns înrudiţi între ei. Valoarea lor este cunoscuă peste tot în lume.

Propria crescătorie

În urmă cu 10 ani, un lung articol despre rezultatele mele a fost publicat în revista columbofilă “De Duif”. Apăreau acolo fotografiile şi pedigree-le lui “145” (Ace Four) şi a sorei sale de cuib “144”.

Păsările au ocupat locurile 1 şi 2 AS Provincial, etapele aveau o medie de 11.000 păsări angajate. “Fără precedent” scriau ziarele. “Niciodată nu s-a mai întâmplat aşa ceva înainte”.

Un an mai târziu, părinţii acestora au reprodus pe “95-230” – 6 aşi după 5 împerecheri – şi jumătate din Olanda ştie ce reproducători de excepţie au fost aceşti porumbei.

Următorii porumbei sunt descendenţi din iluştrii “145” (Ace Four), “144” şi “230”:

-          Cel mai bun mascul din Olanda (Verbree)

-          Cea mai bună femelă din Olanda (Verbree)

-          Miracolul zburător al belgianului Andre Roodhooft

-          Câştigătorii naţionali ai lui Rubens, Michel Vanlint, Bart van Oeckel en Knaven

-          “Fleur” a lui Jesper van der Wegen, descrisă ca fiind cea mai bună femelă din Belgia

-          “Ad” a lui Marcel Wouters, As Naţional 2012 şi locul întâi la Olimpiadă

-          Doi aşi naţionali ai lui Pieper

-          Celebrii “Sprint” şi “Bubbels” ai lui Verkerk

-          Câştigătorii seminaţionalelor ai lui P v d Merwe

Chiar şi “Bolt”, pasărea de 310.000 EURO, de la Leo Heremans se trage din Ace Four. Şi multe altele.

“Home Alone”, un fiu celebru din “Ace Four”

Reciproca

Reciproca este, de asemenea, adevărată. Cu mult timp în urmă a fost o pasăre întradevăr minunată în orăşelul Bergen op Zoom. Atât de senzaţională încât se zvonea că proprietarul fraudase concursurile.

M-am dus acolo pentru că nu văzusem niciodată de aproape un trişor, însă omul părea un tip de treabă. Nu mi-am putut imagina că un asemenea om putea să nu fie în regulă.

Pasărea arăta bine, am vrut să o cumpăr, deoarece preţul era rezonabil, dar după ce proprietarul mi-a spus povestea ei, am plecat acasă cu coşul gol. Avusese 7 fraţi şi surori şi niciunul dintre aceştia nu fusese buni de ceva.

Mai târziu porumbelul a fost vândul lui C v d P.

“Sper să fi greşit, dar nu mi-am putut imagina că această pasăre este bună reproducătoare” am spus.

Din nefericire, am avut dreptate. El a reprodus 4 ani din acest porumbel, şi tot ce a obţinut a fost gunoi. Mai târziu l-a vândut în China.

Concluzie

Ceea ce vreau să spun este că dacă ai păsări campioane strâns înrudite între ele, atunci sunt şanse optime ca acestea să fie, de asemenea, bune reproducătoare.

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html

Cumparatorul strain si pedigree-le, traducerea articolului "Boy oh boy" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Boy oh boy” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Oh băiete

În primăvară, intermediarul m-a întrebat dacă poate veni, împreună cu un columbofil străin, pentru a cumpăra porumbei, şase în total.

M-a întrebat, de asemenea, dacă îi pot păstra 10 “desigur din cele mai bune păsări”.

“Din cele mai bune? Desigur!”

Oare nu toţi îşi doresc să cumpere din cele mai bune păsări? Sau mai exact: NUMAI din cele mai bune păsări.

Intermediarul m-a rugat să nu uit de comisionul lui, acesta fiind de cel puţin 40%.

Intermediarul

Comisionul intermediarilor este unul destul de normal. Timpul lor şi, de asemenea, cheltuielile trebuie să fie cumva plătite. Însă 40% nu este exagerat?

Mi-a explicat, apoi, de ce 40% este destul de rezonabil din punctul lui de vedere. Mă înşelasem. 20% era pentru omul de legătură de afară, care a favorizat decizia clientului de a cumpăra păsări bune de la mine.

Hmmm! 40%? Am avut îndoieli.

De fapt, ar fi trebuit să-l refuz, să-i spun să meargă în altă parte, dar nu am avut curajul necesar.

Însă ştiu prea bine la ce trebuie să fiu atent cu astfel de persoane.

Era un campion în Antwerp cu circa un deceniu în urmă. Avea o cerere mare pentru porumbeii lui şi, de aceea, a trebuit să spună NU unui nou client. El chiar nu mai avea ce vinde. Însă intermediarul nu a putut accepta aşa ceva. Alţii cumpăraseră păsări de la campionul din Antwerp, iar el şi-ar fi putut pierde reputaţia, dacă nu ar fi reuşit. Și probabil şi-ar fi pierdut şi clienţii, la fel de bine, pentru că aceştia nu l-ar mai fi luat în serios.

Cu toate acestea, tipul din Antwerp nu i-a dat nimic, iar asta a fost începutul multor mizerii. Pentru că, mai târziu în Taiwan, s-a răspândit zvonul cum că păsările campionului aveau salmoneloză. S-a dovedit ulterior că responsabilul pentru această bârfă era chiar intermediarul care nu a putut obţine păsări de la campionul din Antwerp. El trebuie să fi vrut să găsească un motiv pentru faptul că nu a  cumpărat păsări, în timp ce alţii au făcut-o.

În sfârşit…

A sosit ziua în care intermediarul “meu” şi clientul său m-au vizitat. Le-am prezentat 10 păsări. Acestora le fusese administrat Sedochol pentru câteva zile, astfel că acestea aveau penele aşa de moi încât îţi alunecau din mâini. Clientul verifica porumbeii, unul câte unul, iar ochii săi străluceau.

Îi plăceau, în mod vizibil, acele păsări. M-a întrebat dacă le poate cumpăra pe toate 10. Am încheiat afacerea şi porumbeii au fost încărcaţi în maşina sa. Toţi 10.

Acum, doar câteva lucruri minore mai trebuiau făcute. Păsările trebuiau plătite şi era nevoie de pedigree. I-am dat pedigree-le, el s-a uitat la ele, s-a încruntat şi nu a mai zis nimic o vreme. Apoi a întrebat dacă poate suna pe cineva. A fost o conversaţie lungă într-o limbă pe care nu am înţeles-o. Dar conversaţia era serioasă, am putut vedea după trăsăturile feţei sale, din ce în ce mai încordate. Curând a devenit clar de ce.

El şi partenerul său erau dezamăgiţi. Aşteptaseră multă vreme, călătorise foarte mult, iar porumbeii nu erau ceea ce şi-ar fi dorit.

“Păi, tocmai ce mi-aţi spus că sunteţi mulţumit” am spus eu în cea mai bună engleză.

El FUSESE mulţumit. Cel puţin în ceea ce priveşte porumbeii. Însă nu era mulţumit de originile acestor păsări. Pentru 3 dintre porumbei, unul dintre părinţi era un import. În ceea ce priveşte pe ceilalţi, 8 dintre bunicii lor erau importuri.

 Până şi “Sissi” a fost obţinută dintr-o încrucişare.

Reacţia mea

Nu am înţeles. Aceste păsări erau într-adevăr obţinute din cele mai bune păsări ale mele, nu consangvini din “Ace Four” sau ceva de genul, dar avea asta importanţă?

I-am spus că păsările importate erau foarte bune. I-am zis că ştiu foarte bine ce trebuie făcut atunci când aduci păsări noi în crescătorie, de la cine trebuie să iau păsări şi ce fel de păsări. Iar păsările care mi-au rămas sunt rămăşiţele unei dure selecţii.

În special, un porumbel din 2008 era un reproducător care s-a dovedit a da multe păsări campioane.

“Dar, cu toate acestea l-aţi cumpărat. Este o pasăre Geerinckx, deci un import” a spus el.

El îşi dorea păsări pure Ad Schaerlaeckens. Atât părinţii cât şi bunicii să fi fost reproduşi de către mine. Și m-a întrebat dacă poate să mai arunce o privire în crescătoria mea.

Dar asta era o pierdere de timp. Știu că majoritatea păsărilor mele au cel puţin un bunic care a fost importat în crescătorie.

Cel mai bun

I-am spus că i-am încrucişat, deoarece hibridizările sunt cele mai bune. Pentru mine şi pentru alţii. I-am dat exemple de păsări campioane, cunoscute în întreaga lume, care fuseseră, fără nicio excepţie, obţinute din încrucişare.

Nu a fost oare una din cele mai bune perechi de reproducţie, celebrul cuplu Meulemans, o încrucişare, la fel de bine?

El nu a fost impresionat şi mi-a arătat un fel de broşură. Aceasta conţinea fotografii ale păsărilor, împreună cu pedigree-le lor. El avea o crescătorie cu păsări pure Koopman, alta cu păsări pure Heremans, alta Vandenabeele, iar acum îşi dorea o crescătorie cu păsări Ad Schaerlaeckens.

I-am spus că păsările Koopman, Heremans şi Vandenabeele erau încrucişate, de asemenea, însă, iarăşi, nu a fost impresionat.

Dacă nu am de vânzare nicio pasăre pură din vechile linii de sânge, el va merge la crescătorul “X”, deoarece ştia că “X” are doar păsări de la mine.

Intermediarul nu părea foarte fericit când au plecat. Asta deoarece îşi pierduse comisionul? Sau se întreba cum am putut fi aşa de fraier, încât să-mi încrucişez păsările? Nu voi şti niciodată.

X

Oricum, ei au mers la crescătorul “X”. Acolo într-adevăr au putut cumpăra păsări ai căror ambii părinţi au fost reproduşi la mine. Dar era o altă problemă. Păsările erau toate femele, iar el dorea să păstreze linia pură. Cât de prost poate fi un om!

L-aş fi înţeles un pic dacă păsările ar fi fost destinate vânzării, însă el dorea să participle la concursuri cu ele. Mi-aş fi dorit să fi rămas mai mult. Le-aş fi putut arăta celor doi pedigree-ul primilor 10 campioni Naţionali din ultimii câţiva ani. Toţi erau reproduşi prin încrucişare.

Morala

Vrei să concurezi bine? Încrucişează-ţi păsările! Concurează-i cât mai mult şi elimină cât mai mulţi cu putinţă.

Bineînţeles, reproducerea păsărilor bune este, de asemenea, o chestiune de noroc. Odată ce aţi împerecheat păsările, singurul lucru pe care-l poţi face este să te rogi.

Vrei să obţii bani din vânzări? Evită încrucişările şi practică consangvinizarea! Cu căt mai multe serii matricole identice ai în pedigree, cu atât mai bine. Pentru că mulţi cumpărători sunt aşa de fraieri.

Cei care ştiu asta cel mai bine sunt campionii care vând păsări în afara ţării.

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html

Aparentele inseala, traducerea articolului "Appearances may be deceptive" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Appearances may be deceptive” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Ambalajul nu contează

Nici nu mai ştiu de câte ori i-am spus soţiei că renunţ la acest sport. Întotdeauna iarna s-a întâmplat acest lucru. Și mereu după ce am luat în mână porumbeii colegilor columbofili. Motivul este acela că păsările lor arătau mult mai bine decât ale mele.

Când ajungeam acasă, mă uitam la propriile păsări dezgustat, mirându-mă de faptul că acestea concuraseră aşa de bine.

În special porumbeii Fons erau de o frumuseţe uluitoare, ăsta fiind şi motivul pentru care noi nu mai organizăm expoziţii. Toate trofeele erau obţinute de el, până ce noi, ceilalţi, am obosit să-l privim.

Încă îmi amintesc cum se holbau colegii mei de club la proprii mei porumbei, atunci. Acestea erau păsările care îi bătuseră săptămână de săpămână?

Asta mă duce cu gândul la prima mea iubire. Numele ei era Nel.

Nel

Nu cunoşteam un nume mai urât decât acesta, cum nu ştiam nici fete mai frumoase ca ea.

Avea un corp ce putea provoca blocaje rutiere. Zâmbetul ei, ochii ei albaştri, curbele ei perfecte îţi făceau inima să bată cu putere. Temperatura îţi putea creşte cu 10 grade şi totuşi să ai sângele îngheţat în vene. Dar relaţia noastră nu a durat mult.

Ea m-a trădat pentru un coleg de clasă. Deloc frumos, departe de a fi inteligent, dar, cum putea fi altfel, plin de bani.

Câţiva ani mai târziu l-am întâlnit din nou pe tipul “norocos”. Părea destul de supărat şi am îndrăznit cu greu să-l întreb de soţia lui, Nel. Aceasta îl părăsise, după ce au stat trei ani împreună, pentru cineva chiar mai bogat decât el.

Ulterior, a realizat că acesta a fost cel mai bun lucru care i s-a întâmplat. Nel a fost interesată doar de trei lucruri: bani, bani şi bani.

 Este vreunul bun? Cine ştie?

Cel mai bun

Nel mi-a adus aminte de păsările Fons care îţi dădeau, de asemenea, impresia că viaţa nu e dreaptă. Asta până când păsările au trebuit să-şi facă treaba şi să obţină rezultate. Atunci, porumbeii Fons au fost ca oricare alţii, sau chiar mai puţin.

Am experimentat, de asemenea, reciproca.

Mă aflam în crescătoria defunctului William Geerts cel care a distrus concursurile în Federaţia Uniunii Antwerp, în urmă cu un sfert de secol. Mai ales, pasărea numită Kapoen a fost remarcabilă. O luase, împreună cu o serie de pui de la complet necunoscutul Fonske Jacobs, un jucător pe distanţe scurte.

Nu voi uita niciodată prima vizită la el. Mi-a arătat un mascul solzat, care era cea mai urâtă pasăre pe care am văzut-o vreodată.

Am vrut să fiu politicos şi nu am spus nimic, însă el trebuie să-mi fi citit îndoiala din priviri şi a zis: “Asta este Kapoen”.

Am fost şocat. Cum şi-ar putea da seama cineva de calităţile de bun zburător a unui porumbel aşa de urât?

Bineînţeles, acest exemplu este o excepţie. De regulă, cele mai bune păsări nu au defecte sau au foarte puţine, însă nu poţi fi niciodată sigur. Nimeni nu este.

Alt exemplu

Au trecut aproape 10 ani – cum zboară timpul – de la prima mea vizită la Leo Horemans. Eram împreună cu prietenul meu Willem. Și de fiecare dată când am ţinut în mână porumbeii lui Leo, era o tăcere dureroasă în maşina, pe drumul de întoarcere acasă.

În acele vremuri Leo avea mai puţine păsări decât 10 ani după. Și păsări mai bune. Exista, totuşi, o pasăre pe care nici eu, nici Willem nu o plăceam foarte mult. O canalie bătrână al cărei inel, încă îmi amintesc, se termina cu “05”. Eclozată în 1993.

Inelul celei mai bune păsări pe care am cunoscut-o vreodată, se termina tot cu “05”. Este vorba despre porumbelul lui Vermeulen, care a fost un miracol, însă s-a născut într-un moment nepotrivit, înainte ca sportul columbofil şi afacerile columbofile să conveargă.

Porumbelul “05” a lui Leo a avut defecte doar privit prin ochii noştri. Dar cât de mult te poţi înşela atunci când judeci o pasăre?

Leo l-a numit “The good white flight”. Porumbelul a câştigat nu mai puţin de 18 locuri întâi, fiind unul dintre porumbeii de bază ai crescătoriei. Aceste locuri întâi au fost câştigate la Quievrain, o etapă scurtă de la doar 120km, însă un descendent a câştigat locul întâi Naţional Argenton pentru M vd Velden, împotriva a 33.097 de păsări, un altul a câştigat locul întâi Naţional Chateauroux (aproape 20.000 păsări participante) pentru H Vlaminck.

“The good white flight” era o combinaţie vd Pol x vd Bempt. Aceste nume sunt, probabil, necunoscute în afara ţării, însă nu şi aici, ei fiind doi crescători ce aveau păsări mult mai bune decât au avut vreodată majoritatea crescătorilor de renume.

Noroc, domnule!

Corect sau nu?

Leo a avut două aşa numite licitaţii totale în ultimii 5 ani, iar pentru acest lucru a fost criticat foarte mult. Dar oare el este singurul vinovat pentru reclama ridicolă făcută porumbeilor săi?

Nimeni nu poate nega calitatea de învingători a păsărilor sale. Putem citi peste tot despre câştigurile sale. Însă nicăieri nu putem citi despre mulţimea de păsări proaste pe care el le-a reprodus sau vândut.

Judecat greşit

Am menţionat, mai sus, numele crescătorilor vd Bempt şi vd Pol. Amândoi sunt judecaţi greşit în sportul nostru.

Vd Bempt care a locuit în acelaşi orăşel ca şi Leo (Vorselaar) a fost un om simplu care a evitat publicitatea.

Vd Pol a locuit aproape de mine. Băieţii deştepţi, ca Andre Roodhooft, au cumpărat păsări de la el pentru foarte puţini bani, şi, toată lumea din provincia Antwerp, poate confirma cât de buni sunt aceştia.

O pasăre bună în fiecare 50? Mi-e teamă că este prea optimist.

Nu sunt Moş Crăciun

În ultimii doi ani, nu mai puţin de CINCI aşi naţionali au fost reproduşi direct din păsările mele. Femela “Fleur” a lui Jespers vd Wegen, uneori descrisă ca cea mai bună reproducătoare din Belgia, a venit direct din crescătoria mea, precum şi “Bubbles” a lui Verkerk, descrisă uneori ca cea mai bună reproducătoare a Olandei.

Credeţi că le-aş fi dat sau vândut aceste păsări dacă le-aş fi cunoscut enorma lor valoare de reproducere?

Am încercat să tratez oamenii bine, însă… eu nu sunt Moş Crăciun. Nu mă găsesc că aş fi extrem de fraier, însă continui  să vând porumbei pe care nu ar fi trebuit să-i vând niciodată. Și păstrez multe păsări, pe care niciodată nu ar fi trebuit să le păstrez.

Cei mai mulţi porumbei buni, în special pentru concursurile între 500 şi 700 km sunt păsări perfect construite, dar… aşa cum am spus, nu toate. Există şi excepţii.

Concurez porumbeii de mulţi ani, totuşi cei care cred că eu pot vedea dacă o pasăre este bună sau proastă, se înşeală.

Când verificaţi o pasăre, cel mai bun lucru pe care-l puteţi spune este “asta nu e bună”. Deoarece, multe păsări nu sunt bune. Excepţie fac cele prezentate la licitaţii.

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html