Cum sa reproduci porumbei buni? (prima parte) traducerea articolului "How to breed good pigeons?" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos găsiţi traducerea articolului “How to breed good pigeons?” de Ad Schaerlaeckens (sursa http://www.schaerlaeckens.com):

Discutam cu editorul unei reviste cu specific columbofil. Eu am scris în multe reviste de acest fel şi pot să vă asigur că este foarte dificil atunci când vine vorba de alte ţări. În ţara mea nu este nicio problemă pentru că ştiu ce le place crescătorilor de porumbei să citească. Însă cu totul altfel stau lucrurile atunci când scriu pentru ţările din cealaltă parte a lumii, acolo unde sportul columbofil este mult diferit.

-       David, am spus, trebuie să mă ajuţi. Spune-mi despre ce vor să citească oamenii din estul îndepărtat. Dacă aş cunoaşte acest lucru, mi-ar fi mult mai uşor să scriu.

-       Ai putea scrie despre cum să reproduci porumbei buni, a replicat el.

Am rămas cu gura căscată. Pentru un moment am gândit: “Ce întrebare prostească!”, însă doar pentru un moment. Pe vremea studenţiei, aveam un profesor ce obişnuia să spună: “Nu există întrebări prosteşti. Există doar răspunsuri greşite”.

Cum să reproduci porumbei buni? Cu cât mă gândeam mai mult la întrebare, cu atât mai multe înţelesuri căpăta. Asta mi-a demonstrat importanţa calităţii. Majoritatea crescătorilor - nu este cazul campionilor – caută succesul acolo unde nu ar trebui să-l caute. Ei cred prea mult în medicamente, secrete sau poţiuni miraculoase. Iar acest lucru este valabil oriunde în lume, inclusiv în ţara mea.

În timp ce mulţi dintre colegii mei columbofili erau în căutarea unor medicamente mai bune, vitamine mai bune şi medici veterinari mai buni, eu mereu am căutat păsări mai bune.

Bineînţeles că mereu ai nevoie de noroc. Dar, oricât de important ar fi norocul în acest sport, trebuie să fie ceva mai mult decât atât. S-ar putea să vă întrebaţi de ce se oamenii care reproduc porumbei buni o fac iarăşi şi iarăşi, în timp ce alţii nu reproduc nici măcar un porumbel decent în toată viaţa lor?

Norocul

Norocul este important, vă voi demonstra acest lucru prin ceva ce mi s-a întâmplat de curând. Co Verbree, unul dintre cei mai buni crescători din Europa, a venit la mine să cumpere doi nepoţi din Sissi a mea.

-       Această femelă a fost o reproducătoare legendară, nu-i aşa? m-a întrebat zis el. Poate cea mai bună reproducătoare din istorie.

Cred că este un pic exagerat.

-       Da, a fost una bună, am spus, însă tot ai nevoie de mult noroc. Mulţi descendenţi din această femelă au fost întradevăr zburători senzaţionali, însă, cu siguranţă, nu toţi dintre ei. Cu aceste păsări pe care le cumperi ai o şansă mai bună, însă nimic mai mult de atât. Nu-ţi pot garanta că aceste păsări sunt bune de ceva, iar dacă aş şti că printre aceşte păsări se află un campion, sigur nu l-ai mai primi.

-       Cu cine crezi că vorbeşti, a replicat Mr Verbree, şi apoi, a adăugat: Știi că am avut cei mai buni porumbei de general din Olanda la Olimpiada din Africa de Sud?

Bineînţeles că ştiam.

-       În anul în care l-am reprodus pe acel As am mai reprodus alţi 5 pui din aceeaşi părinţi, continuă Mr Verbree. Toţi au fost buni, chiar îndrăznesc să spun, foarte buni. Am refăcut perechea în anul următor. Am reprodus 10 pui din acel cuplu, având mari aşteptări. Știi care a fost rezultatul? Niciunul nu a fost bun de nimic. Din contră, erau 10 bucăţele de rahat. Îţi poţi imagina acest lucru?

Puteam. Deoarece lucruri ca acestea se întâmplă foarte des. Dar Mr Verbree avea lucruri mult mai interesante de spus.

-       Un importator american mi-a cumpărat porumbelul meu olimpic pentru un preţ nebunesc. Vrei să-ţi spun adevărul? În ciuda rezultatelor senzaţionale, această pasăre nu mi-a dat niciodată un pui bun. Sincer vorbind, acesta a fost şi motivul pentru care l-am vândut. Unul dintre fraţii săi, o pasăre care nu a zburat deloc bine, este unul dintre cei mai buni reproducători ai mei. Deci, cred că am făcut un lucru bun: am vândut zburătorul care s-a dovedit a fi un reproducător slab şi am păstrat fratele acestuia care era un bun reproducător.

Continuarea articolului aici:
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2013/10/cum-sa-reproduci-porumbei-buni-partea.html

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html

Puii tardivi

An de an ne punem sperantele in pui. Acestia reprezinta viitorul crescatoriilor noastre.

Doar ca puii, pentru a putea fi zburati in conditii optime in toamna sau anul urmator ca yearlingi, vor trebui scosi intr-un timp foarte scurt - doua, trei luni pe an. 

Destul de putin, mai ales cand uneori dorim sa scoatem cati mai multi pui din porumbeii de baza ai crescatoriei. Sau din cei mai buni zburatori ai nostri. Sau din noile achizitii, atunci cand acestea se aduc in crescatorie dupa perioada de reproductie normala, si vrem sa obtinem cat mai repede descendenti. 

Si uite asa apar puii tardivi. Cel mai mare dezavantaj al acestor pui tardivi este faptul ca nu pot fi antrenati suficient toamna, iar musculatura lor nu se poate dezvolta la fel de bine ca la puii scosi primavara. Apoi, riscul de a-i pierde inca de la primul zbor este foarte mare, mai ales in crescatoriile unde nu exista suficiente compartimente pentru a separa seriile de pui. Astfel, puii tardivi sunt dusi departe de stolul de pui mai mari, iar daca au "norocul" de a fi si o pasare de prada implicata, atunci mai mult ca sigur nu vor mai gasi drumul inapoi spre casa. 

Multi crescatori scot acesti tardivi exclusiv pentru reproductie. Desi stim cu totii ca din 100 de pui doar maxim 5 sunt foarte buni, vreo 10 buni, iar restul mediocrii sau slabi. De ce ar fi mai buni tardivii? Doar pentru ca sunt scosi din porumbei foarte buni? Nu prea cred. 

Eu unul prefer sa testez acesti pui tardivi inainte de a ma decide in privinta lor. Metoda mea este una mai dura decat de obicei. Pentru ca am realizat ca doar tardivii foarte buni vor putea face fata atacului uliului de peste iarna. Asadar, atunci cand puii zboara deja de cel putin o luna pe langa crescatorie, dupa un prim antrenament de la cativa kilometri, arunc tardivii direct la 40-50 km. Pierderile sunt destul de mari. Maxim 20-30% reusesc sa ajunga acasa. 

Parerea mea este ca trebuie puse in balanta multe lucruri inainte de a scoate pui tardivi, insa eu niciodata nu as opta pentru introducerea acestor pui direct in matca, fara sa fie supusi unui test. O sa spuneti ca multe se pot intampla in timpul acestor antrenamente, puii fiind destul de mici se pot speria usor, mai ales ca ne aflam in anotimupul in care atacurile pasarilor de prada se intensifica, insa unii, cei mai buni as spune eu, ajung acasa. Cei care au dorinta si inteligenta si puterea de a reusi. 

Doar dintre acestia voi alege pe cei care merita sa faca parte din compartimentul reproducatorilor. De exemplu, weekendul trecut, vazand vremea buna de afara, am lansat 5 pui tardivi direct de la 50km. 2 dintre ei au ajuns acasa. 

Bafta tuturor!

Multe alte articole columbofile despre cercetare, genetică, tratamente, etc găsiți aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/genetica-cercetare-diverse.html