Dupa marele Derby de la Donets'k

Am asteptat, ca toata lumea columbofila, cu mari emotii Derby-ul de la Donets'k. Dupa ce am pierdut aproape toata echipa de zbor la primul fond catastrofal de la Dobra Krynystya, optimismul meu era undeva la pamant. Apoi au venit celelalte concursuri de fond si maraton, unde surprinzator, porumbeii ramasi s-au comportat foarte bine.

Eu nu fac parte dintre carcotasii care atunci cand porumbeii se pierd cauta vinovati in stanga si-n dreapta, iar atunci cand porumbeii vin bine incep sa spuna ca au fost lansati din alte locatii.

Cei care fac asta nu au inteles nimic din acest sport, nu au inteles ce importanta poate avea VANTUL in concursurile columbofile. Ganditi-va doar la o ambarcatiune ce poate naviga usor, fara motor, atunci cand are vant favorabil din spate.

La etapa de Dobra Krynystya vantul a batut tare din fata, iar ploaia a fost prezenta pe toata traiectoria zborului. Rezultatul a fost unul catastrofal.

La urmatorul fond, de la Krivoi Rog, vremea a fost foarte buna, iar cel mai important, vantul a batut din spate. Sosirile au fost foarte bune, iar carcotasii au inceput sa vocifereze. I-as pune pe acestia sa incerce sa alerge contra vantului si apoi cu vant din spate, iar daca nici asa nu vor sesiza diferenta, mai vorbim.

La maratonul de la Pavlograd, iarasi vreme buna si vant din spate. Evident, sosiri foarte bune. Multi incepatori ne-am visat maratonisti, iar adevaratii maratonisti au devenit un pic invidiosi, gandindu-se la anii de munca pentru a forma un porumbel de maraton. Asa este, nimeni nu contesta munca cu formarea unui porumbel de maraton, insa cand yearlinga "Leila" a sosit de la acea etapa, am inceput sa-mi pun unele intrebari.

Singurul raspuns l-am gasit in explicatia dlui. Carmazan, referitoare la limpezirea magnetismului ca urmare a ploilor din ultima vreme. Ca urmare, porumbeii pot sesiza mai usor directia buna catre propriile crescatorii, si probabil pot "vedea" mai usor balizele de pe propriile harti magnetice.

Ce au spus carcotasii? Lansarea de la Pavlograd s-a facut din alta locatie, deoarece transportatorul are nevoie de cati mai multi platitori la Donets'k. E pe undeva logic. Dar nu cred ca asa au stat lucrurile.

Inainte de Donets'k am studiat cateva zile vremea. Vantul, conform tuturor prognozelor, avea sa bata din directia VNV, asadar exact frontal pe traiectoria porumbeilor.

M-am uitat cu groaza la aripile celor 3 porumbei. "Mickey" si "Rosia" erau deja la a patra pana, iar cea de-a treia era doar pe jumatate crescuta. "Leila" statea un pic mai bine, fiind doar la a treia pana naparlita.

M-am gandit mult daca sa-i imbarc sau nu la aceasta etapa cu vant din fata. Pana la urma le-am pus un pui mic celor doi porumbei ce formau cuplu, e vorba de "Mickey" si "Rosia", iar pe yearlinga "Leila", am lasat-o vaduva in compartimentul celor doi, motivand-o in ultima zi cu un mascul vaduv.

Ziua lansarii a confirmat vremea prognozata, vantul a ramas potrivnic. Din fericire viteza vantului a fost relativ scazuta, de numai 5-10km/h in zona Donets'k-ului. Banuiesc ca multi porumbei au fost impinsi in zona Sevastopolului (in sudul Ukrainei). Daca va uitati pe harta o sa vedeti ca din aceasta peninsula porumbeii nu au nicio sansa decat sa zboare deasupra Marii Negre. Am masurat distanta si am vazut ca cel putin 250 km trebuiau sa-i zboare peste mare. Destul de mult.

Cert este ca din cele peste 8000 de pasari, doar aproximativ 50 au ajuns in propriile crescatorii in prima zi.

In ceea ce-l priveste pe "Mickey" acesta a ajuns acasa a doua zi, in jur de 9.35, si sper sa prinda clasamentul. Ar merita din plin. Chiar daca nu claseaza, acest porumbel inzestrat cu o deosebita vitalitate si forta fizica, mi-a dovedit o puternica dorinta de a se intoarce acasa.

De remarcat faptul ca din data de 12 Mai, "Mickey", zburat la natural, a clasat etapa dupa etapa, 2 viteze, un demifond (singurul demifond la care a fost angajat in acest sezon) si doua fonduri. Daca clasa si maratonul de la Pavlograd putea avea 7 etape clasate succesiv.

Cum a reusit sa se mentina in forma asa de mult? E vorba de exact doua luni, de pe 12 Mai pe 13 Iulie. Probabil datorita vitalitatii lui extraordinare.

Mai mult ca sigur pe el imi voi forma linia mea de porumbei. Deja tatal sau "Little Blue" si o semisora se afla in compartimentul de reproductie.

"Rosia" in schimb este marea pierdere a acestei etape. Eu inca o mai astept. Sora ei de cuib, facuta cadou unui prieten columbofil, inca de cand era in ou, a reusit sa ajunga acasa de la Donets'k.

"Leila", yearlinga, a reusit sa ajunga acasa undeva in jurul orei 16.00, tot a doua zi. Si aceasta femela este speciala. Chiar daca nu a clasat nimic pana acum, a invatat sa supravietuiasca. Probabil asta e diferenta dintre porumbeii de fond si cei de viteza. Primii se bazeaza pe supravietuire, stiu cand sa se opreasca si unde sa se opreasca. Cei de viteza zboara pana pica in febra si acolo raman.

Sper ca "Leila" sa obtina rezultate bune la anul.

Sezonul din acest an se incheie aici pentru mine si porumbeii mei.

Bafta in continuare tuturor celor ce inca mai zburati porumbeii!

Inaintea marelui Derby - Donetsk

Mai sunt doar câteva zile până la mult aşteptatul Derby de la Donetsk. Aş fi vrut ca la acest concurs să pot angaja mai mulţi porumbei însă, aşa cum am scris şi în alte postări, fondul de la Dobra Krynystya a fost piatra mea de încercare în acest sezon.

Iată care va fi echipa mea pentru Donetsk. E mult spus echipă, deoarece  voi angaja doar 3 porumbei, însă pentru mine ei sunt adevăraţii mei învingători:

“Mickey” (M-2011, fiu “Little Blue”, Marian Mohora)

Acest mascul a zburat urmatoarele etape până acum:

1.       Focsani  (viteză)–  126 km

2.       Barlad (viteză)– 184 km

3.       Albita (viteză)– 256 km  - CLASAT!

4.       Ștefăneşti (demifond) – 320km – CLASAT!

5.       Barlad 2 (viteză) – 184 km – CLASAT!

6.       Dobra Krynystya (fond) – 547 km – SOSIT ÎN PRIMII 10%! (anulat ceasul din motive pe care nu vreau să le discut aici).

Anularea ceasului la această etapă a fost un punct de cotitură în ceea ce-l priveşte pe “Mickey”. Acesta avea clasate două etape de viteză şi una de demifond. Clasarea acestui fond l-ar fi adus la doar un Demifond şi o etapă la alegere de o normă la General. Însă nu a fost să fie.

7.       Krivoi Rog (fond) – 655 km – CLASAT!

După această etapă am fost am avut în faţă două posibilităţi: să încerc obţinerea unei norme la categoria General sau să încerc să merg mai departe spre maraton. Am ales a doua variantă. De ce? Am considerat că este mult mai important să definesc limitele porumbeilor mei decât să obţin o normă. Probabil, deşi nu sunt 100% sigur, dacă primul fond era validat, atunci aş fi încercat să obţin normă la fond, angajându-l la al doilea Krivoi Rog.

8.       Pavlograd (maraton) – 849 km

De la primul maraton din viaţa sa, “Mickey” a sosit cu o viteză de cca. 1005 mpm, o viteză destul de bună pentru un concurs de maraton. Cu toate acestea, această viteză nu i-a adus clasarea.

După acest concurs am vrut să-l opresc acasă, însă vitalitatea acestui mascul mă impinge să-l angajez şi la Donetsk.

Aşadar, “Mickey” totalizează în acest an nu mai puţin de 3100 km, iar dacă va reuşi să treacă de Donetsk, peste 4000 de km zburaţi.

“Roşia” (F-2011, fiică “Redbull”, Adrian Crăciunescu)

Această femelă, tardivă de 2011, a zburat în acest an, la fel ca şi “Mickey” în aceleaşi concursuri, reuşind să claseze doar etapa de viteză de la Albiţa, demifondul de la Ștefăneşti şi sosind în primii 20% şi la fondul catastrofal de la Dobra Krynystya, etapa cu ceasul anulat.

De la etapa de maraton de la Pavlograd a sosit un pic întârziată, a doua zi dimineaţa. Să sperăm că în Derby-ul din weekend va reuşi să ajungă acasă cu bine.

Conicidenţă sau nu, “Mickey” şi “Roşia” sunt în cuplu chiar din sezonul trecut, anul acesta reuşind să obţin chiar şi doi pui din ei, primul înaintea sezonului, iar al doilea fiind eclozat imediat după etapa de la Dobra Krynystya. Numele acestuia al doilea pui este chiar “Dobra” şi sper să pot scrie multe lucruri frumoase despre el în viitor.

“Leila” (F-2012, fiică “Redbull”, Adrian Crăciunescu)

Iată că această yearlingă, căreia nu i-am dat nicio şansă la începutul sezonului, a reuşit să ajungă până aici, reuşind o viteză destul de bună – cca. 940 mpm – de la maratonul Pavlograd.

Povestea ei a început în urmă cu un an de zile. Avem cu toţii în voliere porumbei care ne incomodează. “Leila” a fost una dintre aceşti porumbei. De statură mică, cu o formă mai mult rotundă, exact opusul a ceea ce vreau eu de la porumbei, “Leila” era singurul pui care ateriza pe o casă vecină. În acelaşi loc de unde, vreme de un an jumătate, m-am chinuit să-mi dezvăţ porumbeii să aterizeze.

Urmarea a fost angajarea femelei, direct la 40 de km, împreună cu maturii între două fonduri. Eliberarea am facut-o pe înserat. Dimineaţa “Leila” era acasă. De atunci nu mai cred în angajarea progresivă a puilor. Din 5 km în 5 km, cu multe lansări de la 10km, bla, bla, bla.

Dar asta nu e totul. La concursurile cu puii din toamna trecută, “Leila” a fost singurul pui care mi s-a îmbolnăvit după a doua etapă. Ţin minte că am ţinut-o în carantină vreo 3-4 zile între etape, tratănd-o separat. Am angajat-o săptămâna următoare, nedăndu-i mari şanse. Iarăşi am subestimat-o. La 3 ore după ce toţi ceilalţi pui se aflau în volieră a apărut şi “Leila”.

Apoi a urmat vărsatul. A avut un neg aşa de mare pe geana unui ochi încât mă întreb şi acum cum a putut să vadă să zboare acasă.

Cert este că la sfărşitul sezonului cu puii, din 16 pui am rămas cu 5, printre care, evident, şi “Leila”. M-am gândit atunci că boala îi oprise năpârlirea, şi ca urmare, având toate penele în aripi, a putut zbura mai bine decât ceilalţi.

Anul acesta, nu a reuşit să claseze nicio etapă, însa are până acum două fonduri şi un maraton zburate. E mult? E puţin? Pentru un yearling.

Depinde de unde privim lucrurile. Însă “Leila” este singurul porumbel de 2011 rămas în compartimentul zburătorilor. Simt că poate reuşi şi la Donetsk. Oare câţi yearlingi vor participa la acest maraton?

Încă nu sunt convins 100% că o voi angaja.

Și încă ceva ce vreau să mai adaug. Porumbeii mei au fost angajaţi la natural şi cât mai natural posibil. Drojdia de bere, uleiul de usturoi, ceaiul, vitamineralul şi Glucovit-ul au fost singurele suplimente oferite. Nu am făcut decăt două tratamente de tricomonoză şi unul singur pentru infecţii respiratorii până acum, în acest sezon.

De ce? Pentru că am vrut să le văd adevăratele limite.

Comparativ cu cei care administrează creatină şi carnitină, proteine animale, energizante, etc, iar astea sunt dintre suplimentele acceptate, nu vorbesc despre cele interzise, angajând porumbeii şi la văduvie în acelaşi timp, îmi dau seama că şansele sunt foarte mici.

Dar sper ca porumbeii mei, ăştia puţini câţi au rămas, să poată zbura mulţi ani de acum înainte. Ceilalţi se vor stinge ca stelele căzătoare. Vor rămâne doar cupele prăfuite pe rafturi.

Vă doresc baftă tuturor!