"HONESTY is a very expensive gift. Do not expect it from cheap people" - "CORECTITUDINEA este un dar foarte scump. Nu te astepta la asa ceva din partea oamenilor ieftini"

Warren Buffet



joi, 24 ianuarie 2013

Motivatia porumbeilor, dupa 2 articole de Ad Schaerlaeckens

Acest articol este bazat pe doua articole postate de Ad Schaerlaeckens pe propriul site (http://www.schaerlaeckens.com):
1.       „Give them a boost”
2.      „So you think you can boost?”

Cu totii incercam sa facem porumbeii sa zboare mai repede. Cu totii dorim sa aflam tehnici si metode noi de a pregati pasarile inainte de concurs.
Va trebui sa ne amintim, totusi, ca doar o pasare perfect sanatoasa si foarte bine antrenata va putea fi pe deplin motivata sa ajunga acasa cu o viteza superioara. Altfel motivarea, chiar corect aplicata, nu va duce la obtinerea rezultatului scontat, iar noi vom crede ca am fost mintiti de cei care ne-au dezvaluit tainele metodei respective.

Sa vedem mai jos ce spune Ad Schaerlaeckens despre acest lucru:

 „Este de necrezut ce am incercat, de-a lungul timpului, pentru a-mi face pasarile sa zboare mai repede:
-         Puneam un alt mascul in boxa vaduvului, inainte de imbarcare;
-         Am pus din ce in ce mai multe oua sub o pereche ce clocea;
-         Am pus oglinzi in boxe, asa incat pasarea ce clocea sa se simta amenintata;
Si tot asa, am facut multe lucruri, avand ca unic scop motivarea pasarii pentru intoarcerea cat mai rapida acasa.
Am folosit aceste trucuri,  invatate de la colegi columbofili pe jumatate beti, inca din copilarie. Acei oameni credeau ca incearca sa ma invete, sau vroiau doar sa faca pe grozavii in fata mea.”

Cu siguranta ca sunt o multime de astfel de trucuri, nu sunt sigur ca cineva le cunoaste pe toate. Nici nu cred ca ar fi necesar.
Parerea mea este ca porumbeii se pot adapta pe baza metodei de lucru a crescatorului. Cei care nu se adapteaza dispar, fie se pierd, fie sunt eliminati de crescator.
De aceea, campionii vor fi intotdeauna cei care isi lucreaza ani de-a randul familia de porumbei.
Cei care doar cumpara porumbei, in fiecare an, in speranta succesului, nu vor obtine nimic bun. Mai ales daca nu foloseste aceleasi metode de motivare pe care le-a folosit crescatorul de unde a cumparat acei porumbei.
De ce? Pentru ca porumbeii s-au adaptat/selectionat pe un stil de lucru, in lipsa acestuia, porumbeii nu vor da randament maxim.

Sa vedem mai jos daca pentru Ad chiar au functionat toate aceste trucuri:

„Din nefericire, doar foarte putine, din asa numitele trucuri, au functionat.
Oglinda din boxa nu a avut efectul de a enerva porumbelul ce clocea, in schimb acesta s-a speriat si a fugit.
Cand am pus mai multe oua in cuib, pasarea s- a uitat la mine ca si cum ar fi vrut sa spuna: <<Esti cumva bolnav?>>
Cu ajutorul acestor trucuri am reusit sa transform pasarile bune in pasari mediocre. Si atunci am inceput sa cred in cuvintele unui batran campion ce spunea mereu:
-         Eu nu cred in motivatia suplimentara. Doua lucruri sunt cu adevarat importante: forma in care se afla pasarile si calitatea acestora.
Acest om a fost un adevarat campion, iar de la adevaratii campioni ai mult mai multe de invatat decat de la columbofilii pe jumatate beti dintr-o cafenea.

Teritoriul
Asta nu inseamna ca nu putem face chiar nimic pentru a imbunatati propriile rezultate din concursuri.
Am scris, deseori, ca dragostea pentru propriul teritoriu este cea mai buna trasatura a porumbelului de calitate.
Acest lucru, pentru mine, este mult mai important decat un spate puternic sau altceva.
In filmele documentare despre natura poti vedea cum animalele se lupta pana la moarte pentru a-si apara teritoriul. Ca si cum ar gandi ca niste oameni ce se elimina unii pe altii pentru o bucata de pamant. S-a intamplat in timpul lui Caesar, Napoleon, Hitler si, chiar astazi, in Israel.
Deci, daca teritoriul este asa de important, atunci acesta este un motiv destul de intemeiat pentru a le oferi pasarilor o crescatorie cat mai agreabila.

Verkerk spunea odata:
-         Daca as avea un secret, atunci acesta ar consta in faptul ca fac tot posibilul ca porumbeii mei sa se simta comfortabili si fericiti in crescatorie.
Insa, nu sunt de parere ca aceste super conditii pot fi create intr-o singura zi. Toate metodele pentru motivarea pasarilor trebuiesc construite pas cu pas.

Secretul unui columbofil batran
Intr-o zi, un columbofil in varsta, dar inca un mare campion, m-a invitat sa-i fac o vizita. Nu l-am refuzat. De la astfel de crescatori care concureaza foarte bine, si fac asta pentru o perioada mare de timp, cu siguranta ai ce invata, iar eu imi doresc sa pot invata mereu lucruri noi.
Cand am intrat in crescatoria lui, el m-a intrebat daca nu vad nimic special. Cu toata silinta, nu am putut gasi nimic special.
-         Numara pasarile, mi-a cerut.
Atunci am inteles ce vroia sa spuna! 13 pasari si doar 12 boxe.
-         Acesta este secretul meu, mi-a spus, si a continuat:
-         Bineinteles, in primul rand ai nevoie de pasari bune, insa o a 13-a pasare intr-un compartiment cu 12 boxe poate favoriza obtinerea unor rezultate uimitoare. Pasarile trebuiesc hranite individual, pe boxe. Cea de-a 13-a pasare va dori sa manance, astfel ca va zbura din boxa in boxa. In acest mod, pasarile se vor simti amenintate, si, crede-ma, ura fata de un intrus are un efect mult mai mare decat dragostea fata de propriul partener.

Doi porumbei ce se lupta pentru aceeasi boxa pot deveni amandoi castigatori. Insa, lucrurile trebuiesc tinute sub control. Masculul care a pierdut lupta pentru propriul cuib va fi terminat ca si zburator.
Unii crescatori lasa o boxa libera in compartimentul zburatorilor. O deschid si o inchid din cand in cand in timpul sezonului. Pasarile simt un nou teritoriu si , iarasi, rezultatele pot fi uimitoare.

Dispunerea boxelor in forma de L si odihnitorile din compartimentul zburatorilor
Unii crescatori au boxele pozitionate pe doua laturi ale compartimentului, sub forma de L. Sau, chiar pe peretii opusi, fata in fata, ca si Kris Cleirbauts.
Se creste astfel rivalitatea in compartiment si, ca urmare, si conditia pasarilor.
Asa cum am spus mai sus, deschiderea unei boxe in plin sezon poate fi foarte folositoare, dar mai poti atarna odihnitori nu prea departe de boxe. Aceasta metoda are un efect dublu. Vor fi porumbei care vor sa ocupe acele odihnitori, iar porumbeii ce au boxele langa aceste noi odihnitori se vor simti amenintati.
Aceste lucruri vor avea un efect mult mai mare decat vitaminele sau alte lucruri inutile, pe care multi crescatori le ofera pasarilor lor.

Gratarele
Unii crescatori au gratare pe podea. Se micsoreaza astfel timpul de curatenie. Atata timp cat crescatoria este uscata, atunci nu vad nimic in neregula cu aceste gratare. Maurice Voets a avut asemenea gratare si ce mare campion a fost acesta!
Primele mele gratare au fost din fier. Acestea sunt acceptabile pentru voliere deschise, dar nu sunt bune pentru compartimentele zburatorilor. Penele se pot deteriora, iar pasarile nu se simt comfortabil pe aceste gratare.
Cele mai bune gratare sunt cele din plastic sau lemn. Distanta ideala intre ele este de 22 milimetri. O distanta prea mica va face imposibila caderea gunoiului, iar o distanta prea mare va crea probleme pasarilor ce nu vor putea sa umble pe ele.

Concluzie
In primul rand ai nevoie de pasari bune pentru a obtine succesul, insa doar pasarile bune nu sunt deajuns. Mediul in care traiesc aceste pasari, vreau sa spun crescatoria, va face in cele din urma diferenta!”

Insa multi crescatori nu sunt satisfacuti doar de aceste metode. Ei vor sa obtina rezultate din ce in ce mai bune, iar pentru acest lucru apeleaza la urmatorul nivel: medicamentele. Limita dintre droguri si medicamente devine uneori destul de difuza.
Sa vedem, mai jos, ce parere are Ad Schaerlaeckens despre acest lucru:

„Inca de la inceputurile sportului columbofil, au existat crescatori care  au facut absolut orice pentru a-si determina porumbeii sa vina mai repede acasa, sau sa ii “transforme” in porumbei mai buni.
Telul lor era sa poata zbura bine de-alungul intregului sezon, dar au descoperit ca acest lucru este o iluzie.
Acest lucru era posibil in anii 90 cand se administra porumbeilor Cortizon. Insa, acesta a fost un drum gresit. In special, acei crescatori care au folosit Ledercort si apoi au vandut porumbei sunt principalii vinovati! Si-au vandut campionii dopati in Asia, unde au devenit repede infertili sau pur si simplu nu au reprodus nimic. Ledercort este o otrava, si multumita lui Dumnezeu, acesta este astazi interzis.
In acei ani, foarte multi foloseau si produsul denumit Neo Corteff, un produs foarte bun care nu afecta deloc porumbeii. Dar nu peste mult timp, si acesta a fost interzis.
Dar trebuie sa recunosc, pentru columbofili este mult mai usor, astfel , sa identifice produsele interzise, acestea fiind toate produsele care incep cu COR de la Cortizon.”

In Romania, stim cu totii, ca inca nu se fac analize pentru depistarea dopajului la porumbei. Oare cati dintre crescatorii nostri folosesc produse pe baza de Cortizon?
Putem identifica destul de usor astfel de pasari printre cele care prind doar un sezon de top apoi dispar. Acestea sunt, fie vandute in plina glorie, fie dupa un an dispar din clasamente datorita efectelor adverse ale drogului.
Cumparatorii se pacalesc foarte tare, cumparand astfel de pasari. Asa cum se spune si mai sus, asemenea pasari sunt terminate din punct de vedere reproductiv.
Acesta este un motiv in plus pentru a nu cumpara pasari din crescatoriile cu foarte multi porumbei, acesti crescatori fiind mult mai tentati de a „sacrifica” (a se citi droga) cateva pasari pentru obtinerea unor rezultate care sa-i faca repede faimosi. Orgoliul si ambitia de a ajunge cat mai repede, cat mai sus, poate intuneca mintile multora. Sper sa ma insel.
Mai jos, Ad aduce si alte exemple de motivare a porumbeilor folosind medicamentatie la limita dopajului:

„Astazi, unii crescatori incearca diverse lucruri cu ajutorul medicinei, incercand sa ramana, totusi, de partea legii. Gust Christiaens a fost unul dintre primii crescatori care au recunoscut ca isi “injecta” propriile pasari.
Nu a fost singurul, dar ceilalti preferau sa taca.
-         |Le-am dat porumbeilor doar apa si mancare.
Cel putin, asa spuneau ei.
Insa, veterinarii lor stiau mai bine, zambind de fiecare data cand citeau vreun articol despre clientii lor care sustineau ca nu au vizitat vreodata un veterinar. Injectia lui Chriastiaens continea CX 60 si Catosal. CX este deja demodat, medicamentele asa numitei “generatii noi” sunt mult mai eficiente.

Cum si de ce?
Bineinteles ca injectiile nu trebuie facute in musculatura pieptului, deoarece exista riscul de reactii dermice, lucru nedorit sa se intample pasarilor noastre.
Cum unele medicamente sunt absorbite foarte greu la nivelul tractului intestinal, injectia este preferabila, micsorand foarte mult timpul de absorbtie.
Eu unul prefer administrarea medicamentelor in mancare, decat prin intermediul apei de baut. Mancarea este mai repede absorbita, si esti sigur ca este absorbita. Multe medicamente expira foarte repede in apa si nu poti fi sigur niciodata de cantitatea exacta pe care o bea fiecare porumbel in parte.
Personal, niciodata nu mi-am injectat porumbeii, deoarece am castigat si fara sa folosesc aceasta metoda.
Insa, am o experienta foarte buna cu La Sota. Si, referitor la LaSota, pot confirma ca porumbeii vin foarte bine, in special, in al doilea weekend de la administrare. Insa efectul nu tine mai mult de 1-2 saptamani. Din pacate, acesta nu mai este disponibil pe piata.

Iarasi despre Gust Christiaens
Despre acel CX 60 folosit de Christiaens se vorbea foarte mult in anii 80. Acesta nu era gen Volvo, dar era un medicament fabricat in Germania. De fapt, substanta activa era Streptomicina, un antibiotic depasit astazi.
Catalosal-ul, pe care il adauga, nu era altceva decat un amestec de vitamine nevinovat. Gust era un foarte bun crescator, si din punctul meu de vedere porumbeii sai erau exceptionali, succesul acestuia bazandu-se pe calitatea acestor porumbei, si, in niciun caz, pe aceste injectii.
Multi altii  au incercat CX 60 in acel timp, insa putini au fost aceia care au obtinut rezultatele lui Gust.”

Aceste impulsuri medicamentoase nu ne pot ajuta, totusi, chiar asa de mult. Ele pot ajuta porumbeii buni si foarte bine antrenati sa zboare mai bine cel mult 3 saptamani. Astfel incat, este destul de greu sa obtinem norme bazandu-ne doar pe aceste medicamente. Sunt multi care se lauda cu performantele propriilor pasari etapa de etapa, dar cand ii cauti in clasamente, descoperi ca azi a obtinut un loc fruntas cu un porumbel, iar weekend-ul viitor cu un altul. Focuri de paie!
Si Ad Schaerlaeckens este de aceeasi parere:

„Impulsul
Este adevarat ca iti poti impulsiona porumbeii, dar repet, aceasta are efect doar pentru o saptamana, maximum doua.
Slava Domnului, exista unii campioni foarte sinceri, care impartasesc si celorlalti metodele folosite pentru imbunatatirea rezultatelor din cand in cand.
 Altii sunt constienti de faptul ca orice ai incerca, fara pasari de calitate, este zadarnic.
Roodhooft, Vercammen, Embregts Theunis, Derwa si altii sunt astfel de columbofili care ne-au impartasit din experientele lor. Roodhooft chiar a publicat un articol in care spunea ca administra porumbeilor odata sau de doua ori pe an un amestec de doua antibiotice, iar rezultatul a fost bun de fiecare data!
De asemenea,  Theunis din Olanda a confirmat ca administra porumbeilor un antibiotic, chiar inainte de cursa nationala de la Orleans, pe care a dominat-o. La fel a procedat si Verkerk, in urma cu cativa ani, cand a reusit un rezultat istoric la Chateauroux.

Combinatii
Ceea ce majoritatea impulsurilor medicamentoase au in comun este combinatia dintre doua antibiotice .
 Si, cu cat le folosim mai putin, cu atat rezultatele vor fi mai bune pe termen lung.
In publicatia columbofila ”Duifke Lact”,  Albert Derwa a recunoscut faptul ca de fiecare data cand foloseste Linco-Spectin injectabil rezultatele explodeaza.
Mai este un lucru, foarte simplu, care are efecte la fel de bune: o pastila contra tricomonozei administrata poate duce la obtinerea unor rezultate de top, insa doar daca porumbeii nu au fost tratati inainte.
Deci, aceasta ultima varianta nu va functiona la columbofilii care isi trateaza porumbeii in fiecare saptamana impotriva tricomonozei.

Concluzii:
- Nu cred ca exista un produs care sa ne faca porumbeii sa zboare mai bine pentru un sezon intreg;
- Dar stiu sigur ca vom avea rezultate mai bune (doar o singura data) daca folosim un antibiotic injectabil…, DAR un antibiotic pe care nu l-am administrat inainte porumbeilor nostri. Totusi, sunt impotriva acestei metode. In momentul in care crescatorii vad ca au obtinut un rezultat bun datorita antibioticului, vor fi tentati sa-l foloseasca iarasi si iarasi, in final obtinandu-se porumbei cu o sanatate artificiala. Iar crescatorul va avea doua probleme:
a. Nimeni nu o sa obtina rezultate bune cu porumbei de la el;
b. O sa piarda cu siguranta foarte multi pui.
- Daca ne lasam dusi pe aceasta directie trebuie sa fim constienti de ceea ce facem si de faptul ca vom plati un pret foarte repede.
- Ideea principala este sa ai porumbei de calitate!
- Credeti ca H. De Weerd (medic veterinar) ar mai cumpara porumbei de la Verkerk si Theunis daca medicamentele ar fii raspunzatoare pentru rezultatele lor?

Pe de alta parte nu trebuie sa inchidem ochii si sa ne prefacem ca nu vedem ca nu vedem adevarul.
Iar, adevarul este ca multi columbofili isi stimuleaza pasarile inainte de concursurile nationale prestigioase, de exemplu Bourges.”

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

Viata de porumbel - IX. Din nou acasa, de Marius Nicolae




Trecuseră trei luni de când se afla în crescătoria braconierului. Cu fiecare pană năpărlită “Last Blue” simţea ca este tot mai aproape de ţelul lui. Acela de a zbura sus pe trapa, singura portiţa de evadare. Odată ajuns acolo ar fi reuşit să scape din acest coşmar.

***

Ionel face parte din crescătorii care îşi eliberează la zbor porumbeii şi în anotimpul rece, însă doar în zilele însorite, în care se înregistrează temperaturi pozitive.
-     Curajul de a încerca metode noi, face deosebirea în acest sport, Mircea, îi spusese el cu ceva timp în urmă, tânărului său prieten. Curajul de a concura şi a selecta păsările, curajul de a trece mai departe atunci când păsările valoroase nu-şi găsesc drumul către casă, curajul de a lăsa porumbeii să zboare liber, chiar şi pe timpul iernii.
Ionel separa porumbeii pe sexe doar cu câteva săptămâni înainte de vaccinul obligatoriu de paramixoviroză.
Era o zi geroasă, ninsese toată noaptea, acum se oprise, însă vizibilitatea era foarte scăzută. Ionel tocmai oferise masa de seara, păsărilor. Aşteptă până ce toţi porumbeii băură apă, apoi le lua adăpătorile pentru a nu îngheţa peste noapte.
Ieşi din crescătorie şi, instinctual,  privi spre cer. La început crezu ca vederea îi joaca feste. Foarte sus zări un punct ce se deplasa cu viteză foarte mare pe direcţia crescătoriei.

***

Îşi aducea aminte de privirea disperată a braconierului în timp ce încerca să-şi înalţe toţi zburătorii. Dacă ar fi privit pe trapă l-ar fi descoperit înainte de a o deschide. Însă nebunia pusese stăpânire pe braconier şi nu mai putea gândi clar.
 La început, “Last Blue” zburase împreună cu ceilalţi porumbei. Trebuia să se asigure că este în stare să zboare bine, înainte de a părăsi stolul. Avea şi acum în memorie amintirea ultimului său zbor.
După câteva ture de recunoaştere, realiză ca indiferent cât de mult ar fi ocolit, nu avea nicio altă posibilitate decât aceea de a traversa munţii. Brusc se desprinse de stol şi porni singur pe direcţia crescătoriei.
Zbura doar de două ore, şi aripile începuseră să-i îngheţe, simţea ace de gheaţa în muşchii pieptului. Ştia că trebuie să se oprească. Coborî pe un acoperiş mai înalt.
Nu avea nevoie de mâncare sau apă. Acum prioritatea lui era să ajungă, în sfârşit, acasă.
Îi trebui mai mult de o jumătate de oră să se simtă din nou în stare să zboare. Găsi o vale prin care traversă muntele, însă odată ajuns de partea cealaltă a muntelui a trebuit să-şi modifice direcţia de zbor. Ocolise destul de mult.
Nimic nu mai conta. Ştia că în curând o să vadă copacul cel înalt şi acoperişul albastru.
Când ajunse la 200 de metri de crescătorie, “Last Blue” îşi strânse aripile şi plonjă. Zburase la o altitudine foarte mare pentru a nu pica iarăşi în ghearele păsărilor de pradă.
Văzu copacul cel înalt şi acoperişul albastru şi îşi dădu seama că a ajuns în sfarsit acasă. Ateriză cu viteză direct pe trapă. Inima îi bătea cu putere. În faţa crescătoriei era o persoana. Când îi recunoscu faţa crescătorului, se linişti. Se dezechilibră şi pică de la înălţime pe zăpada de dedesubt. Era îngheţat şi epuizat.

***

Sentimentul revenirii unui porumbel acasă, indiferent dacă este vorba de 10, 100, 1000 de kilometri, sau de la un braconier, este adevărata frumuseţe a sportului columbofil.
Ionel luă în mâini porumbelul pe jumătate îngheţat. Inima îi bătea la fel de tare ca cea a porumbelului din mâinile sale.
Realiză că dacă nu s-ar fi aflat în faţa crescătoriei în acel moment, cu siguranţă pasărea nu ar fi putut supravieţui.
Nu-şi putea imagina cum a putut zbura în astfel de condiţii. Penele îi erau îngheţate. Mai târziu avea să afle că din aripa stângă îi lipseau două remige, a şasea şi a şaptea.
Intră repede cu porumbelul în casă, la căldură. Încă nu ştia despre ce porumbel era vorba, dar ceva în subconştient îi spunea că este el, “Last Blue”.
Deocamdată nu putea citi seria de pe inel, acesta fiind acoperit cu gheaţă. Însă nu seria conta acum. Salvarea porumbelului reprezenta prioritatea numărul unu.

Soneria sună, iar Ionel se grăbi să deschidă uşa de la intrare. Era Mircea, prietenul columbofil, care sosise într-un suflet. Din tonul vocii de la telefon înţelesese că e vorba de ceva foarte important.
După un moment de tăcere, Ionel spuse:
-     S-a întors acasă!
Mircea era intrigat de faptul că Ionel nu-i oferea mai repede toate datele.
-     Cine s-a întors? întrebă el repede.
-     Cine crezi? replică Ionel, tot cu o întrebare.
-     Mă mai ţi-i mult pe jar? întrebă Mircea, vizibil iritat.
-     Ionel simţea că nu mai putea pune la încercare mult timp rabdarea prietenului.
-     Un porumbel pierdut la zborurile din aceasta toamnă. Un porumbel pe care l-am crezut mort cu ceva timp în urmă. Un porumbel care m-a învăţat că totul este posibil cu speranţă şi credinţă.
-     Este vorba de “Last Blue”? întrebă tânărul, iar nerăbdarea i se putea citi din ce în ce mai uşor pe faţă.
-     “Last Blue” a dispărut la Nikolaev, continuă Ionel. “Blue Miracle” a ajutat un copil să iasă la suprafaţă din lumea de vis în care se afla, “Blue Survivor” a reuşit să scape din ghearele uliului, iar porumbelul de care vorbesc eu a reuşit să evadeze din mâinile unui braconier şi să ajungă acasă pe jumătate îngheţat şi fără două remige într-o aripă. Toţi la un loc sunt un tot. Un porumbel albastru minunat.
Se ridică în picioare şi în timp ce se îndrepta spre ieşirea din casă, spuse:
-     Vino!
Tânărul îl urmă în crescătorie. Pe cea mai de sus odihnitoare stătea porumbelul albastru. Începu să turuie imediat ce-şi văzu crescătorul.
Era “Last Blue”. Trecuse 3 luni de când îl văzuse ultima oară. Datorită unei greşeli, fusese îmbarcat pentru etapa care i-a schimbat pentru totdeauna viaţa. Era foarte slăbit şi obosit, însă în ochi i se putea citi bucuria de a fi iarăşi în propria crescătorie.
-     Uimitor! exclamă tânărul.
-     Acest porumbel reprezintă la un loc toate frumuseţile şi greutăţile sportului columbofil. Probabil, mulţi porumbei trec prin aceleaşi greutâţi, însă, pe noi crescătorii nu ne intereseaza decât partea cu rezultatele. Acest porumbel mi-a schimbat ireversibil viziunea mea despre acest sport.
-     Şi mie, adaugă tânărul. Dar tot vreau să dau de urma braconierului. Astfel de oameni nu au ce caută printre noi.
-     Frustrarea va exista mereu în această lume. Dar niciodată astfel de oameni nu vor obţine altceva decât dispreţul celor din jur.

***

Femeia, închise telefonul, apoi se întoarse către fiul său, spunând:
-     Porumbelul albastru a ajuns în dimineaţa asta acasă. În ultimele trei luni a fost , mai întâi, rănit de uliu şi, apoi, a ajuns în mâinile unui braconier.
-     Ştiu, mamă! răspunse acesta.

Sfârşitul primei părţi
Toate celelalte capitole le puteti gasi aici:

Sper ca nu v-am plistisit prea mult cu povestea porumbelului "Last Blue". Am incercat sa intercalez si destule informatii tehnice despre sportul columbofil.

Continuarea aici:
X. Ritualuri
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2013/02/viata-de-porumbel-x-ritualuri-de-marius.html

vineri, 4 ianuarie 2013

Confruntarea cu tricomonoza, dupa articolul "Health-Canker..." de Bob Rowland

Tricomonoza ("trichomoniasis" sau "canker" in limba engleza, “malai” in jargonul columbofililor) este cea mai des intalnita boala la porumbei, fiind cunoscuta mai ales ca o boala care produce mari pierderi pe perioada cresterii si, de asemenea, este principala cauza pentru diminuarea performantei de zbor in timpul sezonului.
Agentul patogen care provoaca aceasta boala este “Trichomonas gallinae”, un parazit unicelular (flagelat). Aproape fiecare porumbel este purtator de Trichomonatidae, acest flagelat traieste pe mucoasa ciocului, faringelui, esofagului si gusei.
Sa vedem mai jos care sunt sfaturile lui Bob Rowland in legatura cu aceasta afectiune (sursa "Health - Canker..." http://www.pigeonbasics.com/articles/article19.html):
“In primul rand, permiteti-mi sa lamuresc un lucru:
Tricomonoza nu este produsa de un virus, ci de protozoare anaerobe ceea ce inseamna ca acestea pot trai in absenta oxigenului.
Tricomonoza poate fi de mai multe feluri, si apoi avem o creatura foarte similara, numita Giardia. Aceasta prezinta, de asemenea, simptome foarte similare cu tricomonoza, iar daca nu este tratata, continua sa se raspandeasca in intreaga crescatorie.
Unii porumbei pot avea o rezistenta naturala la tricomonoza (foarte putini), insa chiar si cel mai bun porumbel poate fi lovit de aceasta boala in cazul in care adapatorile nu sunt intretinute in mod corespunzator.
Adapatoarea este cel mai favorabil loc pentru dezvoltarea tricomonozei, de aceea eu am 2 adapatori pentru fiecare compartiment. In timp ce unul este utilizat, celalalt este pastrat intr-o solutie clorurata.”

Cum trebuie sa procedam exact. Mai jos indicatiile dlui. Deer Adalbert:
“Procurati un butoi de plastic in care incap 2, 3, 4 adapatori! Se umple butoiul cu apa, in apa se pun pastile de clor, 15 lei 100 buc, de la farmacia Romvac.
Se pun 2 pastile la un litru de apa. Introduceti adapatorile in butoi, eu le introduc seara, dimineata adapatorul straluceste.
Apoi se agata de un cui la soare, cu gura in jos ca sa poata scurge apa clorurata din el. Dupa ce se usuca adapatorul se poate folosi.”

Insa, uneori, suntem pusi fata in fata cu aceasta boala si va trebui sa stim cum sa actionam. Rob Rowland ofera cateva solutii:

“Confruntarea cu tricomonoza in voliera
Primul lucru care trebuie determinat este daca intradevar avem de-a face cu tricomonoza.
Daca nu, atunci nu este nevoie sa actionam, iar daca avem o problema, a fost aceasta diagnosticata ca urmare a unui examen microscopic?
Daca nu, cum stim ca avem o problema si, mai mult, daca administram un medicament cum putem sti daca acesta a fost sau nu eficace?

Exista tulpini rezistente de tricomonoza, astfel incat, avem nevoie sa stim cu ce avem de-a face, apoi, daca aplicam o cura de tratament, este important sa cunoastem daca acesta a rezolvat problema.
Cel mai important lucru, la indemana oricarui crescator, este pastrarea igienii in crescatorie, in special a adapatorilor.
Eu schimb adapatorile zilnic, am un recipient mare umplut cu apa si solutie clorurata, iar adapatorile stau in aceasta solutie in timpul noptii.
Putem evita multe probleme daca suntem atenti la igiena personala.

Urmatorul pas este de a avea porumbei cu o rezistenta ridicata la tricomonoza sau alte bacterii. Acest lucru este posibil dupa ani de selectie a reproducatorilor, nepermitand accesul porumbeilor bolnavi in compartimentul de reproductie.
Daca ne bazam pe porumbeii care au nevoie constanta de medicamente pentru a-si pastra starea de sanatate, vom crea, evident, o familie de porumbei incapabili sa ramana sanatosi fara a fi dependenti de aceste medicamente.”

Asadar, pentru a obtine o familie de porumbei rezistenti, va trebui sa facem o selectie dura, unii crescatori incep aceasta selectie inca din stadiul de ou – arunca ouale ce prezinta rugozitati, sunt deformate, etc. – pentru a nu permite pasarilor bolnavicioase sa faca parte din echipa noastra.
Daca zburatorii au probleme de sanatate in extrasezon, atunci avem o mare problema in crescatorie. In timpul sezonului, stresul constant, porumbeii noi cu care vor intra in contact, efortul fizic intens, vor agrava situatia, iar riscul de a pierde aceste pasari este foarte mare.
Mai ales in cazul zborurilor pe distante mari.

Cititi si:

XV - Notiuni elementare - Boli si tratamente - Tricomonoza

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2012/03/xv-notiuni-elementare-boli-si.html

joi, 3 ianuarie 2013

"Din nou hrana spirituala!" dupa articolul "Again food for thought" de Ad Schaerlaeckens


Este sportul columbofil o afacere profitabila? Sa vedem mai jos ce parere are Ad Schaerlaeckens despre evolutia acestuia in Belgia si Olanda.
Sursa: „Again food for thought” (http://www.schaerlaeckens.com).

„Atunci cand m-am mutat in oraselul unde locuiesc acum (8,000 de locuitori) existau 4 cluburi columbofile, astazi exista doar unul singur.
In satul vecin erau 86 de columbofili, acum sunt doar 9.
In orasul Tilburg erau 1.700 ce columbofili, astazi  au ramas doar 90.
Este intr-adevar deprimant!

La ora actuala in Polonia sunt aproximatv 47.000 de columbofili. Ce am gresit noi oare in Olanda si Belgia?
Aceasta evolutie dramatica nu a fost unica schimbare.
Unul dintre motivele care au facut acest sport atat de popular in urma cu ceva timp, a fost faptul ca se puteau castiga multi bani in timpul sezonului.
Luati exemplul meu: In acele zile, porumbeii mei castigau mai multi bani decat puteam face eu muncind.
Astazi castigurile aproape ca nu mai exista. Banii au disparut impreuna cu crescatorii.”


Eu unul nu am putut sa nu remarc tinuta aleganta a acestor columbofili. De asemenea, o alta observatie ar fi media de varsta, destul de inaintata.
Probabil nu s-a facut nimic pentru a se atrage periodic noi tineri incepatori in acest sport. Probabil diferentele de valoare au fost asa de mari incat incepatorii nu au avut nicio sansa in acest sport. Asa ca au renuntat repede. Iar, cum nimeni nu s-a nascut nemuritor, crescatorii au disparut incetul cu incetul.
Ad nu precizeaza exact cati ani au trecut de atunci. Probabil destul de multi.
Insa sportul columbofil a ramas o afacere din care se pot scoate bani in continuare. Sa vedem si alte modalitati:

„O ALTA CALE
Crescatorii de azi pot face in continuare bani,  dar nu din concursuri, ci din vanzarea porumbeilor.
Nu catre columbofilii olandezi si belgieni, acestia nefiind dispusi sa plateasca prea multi bani pe porumbei, ci catre straini.
Japonezii au inceput sa cumpere pasari in anii  ’70, apoi taiwanezii si acum chinezii.
Bineinteles ca acestia nu cumpara pasari la intamplare, ei vor pasari de la crescatori cu renume, altfel spus, de la columbofili faimosi.”

Dar ce inseamna cuvantul „FAIMOS” in zilele noastre? Stim cu totii ca sunt foarte multi crescatori campioni si la noi in tara, crescatori de care majoritatea celorlalri nu au auzit. De ce? Pentru ca nu li s-a facut reclama.
Pe de alta parte exista si crescatori care au castigat cateva concursuri, apoi cu ajutorul unei publicitati asidue, acestia au devenit faimosi peste noapte. Si au inceput sa vanda porumbei la gramada.
Sa vedem si parerea lui Ad Schaerlaeckens, vizavi de termenul faimos:

„FAIMOS
Deci, ce  trebuie sa faca columbofilii olandezi si belgieni pentru a obtine cat mai multi bani din acest sport? Sa devina faimosi.
Dar acest lucru nu este posibil fara pasari bune, ai putea gandi. 
Aceasta este o neintelegere foarte rar intalnita.
Sunt o multime de crescatori faimosi in intreaga lume, crescatori care vand mult, dar… ale caror pasari sunt de-o calitate slaba.
Cum poti deveni faimos in tarile de la marea Nordului?
-       Concureaza pe distante lungi!
-       Concureaza cu cat mai multe pasari!
-       Fii in bune relatii cu presa, bineinteles, inseamna ca va trebui sa platesti pentru asta!
-       Preferabil sa detii o linie proprie de porumbei.
Crescatorii mici, care participa doar la concursuri de viteza-demifond pentru ca nu detin destule pasari pentru a zbura si concursurile de fond-maraton, pot sa renunte la ideea de a deveni faimosi.
Chiar daca acestia au  super pasari, sansele ca ei sa fie ignoorati sunt foarte mari.”



„EXEMPLE
Ma voi da de exemplu pe mine.
 In 2009 am angajat 3 porumbei la un concurs de distanta lunga, cu lansare din Blois.
 Am castigat locul 2 si 3 provincial, iar la nivel national locurile 9 si 12.
O saptamana mai tarziu au aparut in presa articole cu crescatori de au obtinut rezulate “bune” la concursul respectiv.
Numele meu nu a fost mentionat, un coleg care a castigat 18 premii a primit toata atentia.
Dar… acest crescator a imbarcat 37 de porumbei, iar cand eu aveam 2 porumbei sositi (deci, doar unul lipsa), el nu  avea nici macar unul sosit din cei 37 de porumbei imbarcati.
Un nume ce apare de 18 ori in clasament pare impresionant. Acesta este mult mai important decat un nume care este mentionat doar de doua ori. Astfel de lucruri se intampla deseori.
Crescatorul care claseaza  40 din 100 de porumbei angajati a obtinut de fapt un rezultat mediu.
Cel care a obtinut 5 clasari participand cu 5 porumbei este crescatorul care are un foarte bun rezultat.
Insa,  primul primeste, de cele mai multe ori, toti laurii victoriei.
 Oamenii desptepti, care stiu sa citeasca rezultatele, sunt constienti de acest lucru.
Stiti ce se intampla aici?
Multi campioni merg la crescatorii mici si necunoscuti care detin putine pasari, dar bune, atunci cand vor sa isi imbunatateasca propria familie de porumbei.
Astfel acesti oameni cumpara porumbei pe bani putini, in timp ce ei vand pasari pe foarte multi bani.
Cel putin strainilor!!!”



„PUBLICITATEA
Publicitatea realizata cu ajutorul mass-mediei este cea care ii face pe straini dornici de a cumpara pasari de la anumiti crescatori de aici.
Presa este cea care poate influenta parerile.
Crescatorii destepti din Olanda si Belgia care nu detin pasari capabile sa castige primele locuri in concursuri, realizeaza acest lucru si bucurori platesc pentru publicitate.
Din pacate, multi crescatori de afara nu realizeaza ca publicitatea nu este intotdeauna facuta ca urmare a unor rezultate bune, ci deoarece se plateste pentru ea.
Iar atunci cand vanzatorii nu pot arata propriile rezultate, ei vor prezenta familii si linii de sange renumite, cunoscand naivitatea concurentei.

MEREU LA FEL
Cand un chinez, japonez, taiwanez sau oricine aude de o pasare super, primul lucru pe care il intreaba este: <<Ce linie este acest porumbel?>> Acelasi lucru se intampla si cand cineva concureaza foarte bine.

Niciodata nu voi uita vizita pe care mi-a facut-o un chinez impreuna cu prietenul sau olandez, prin 2005.
Vroiau sa cumpere 6 pasari.
Dupa ce si-au ales cei 6 porumbei, le-am dat pedigree-le si au plecat. Apoi, la 10 minute a sunat soneria si iata-i din nou.
Oare au uitat ceva?
Nu, nu uitasera nimic. Chinezul aruncase o privire peste pedigree si gasise unul care nu i-a placut.
Pasarea  era din 04-124, porumbel ce nu era reprodus direct de mine, ci de Leo Heremans.
Si asta a fost o problema pentru chinez. Nu auzise niciodata de Heremans, de aceea m-a rugat, daca sunt dragut, sa ii schimb pasarea.
Nicio problema.
Ghiciti ce s-a intamplat in septembrie 2012?
Chinezul mi-a scris intrebandu-ma daca pot sa-i cumpar 12 pasari de la Leo Heremans!
Nicio sansa.
Apoi, poate ma credeti, poate nu ma credeti, mi-a cerut sa ii vand porumbelul meu 04-124. Astfel, ar avea si el macar o pasare Heremans!

In  2005 Leo a avut super pasari dar nu era un nume cunoscut in China. Astazi toata lumea a auzit de el, foarte multa lume dorindu-si pasarile sale.

LEO HEREMANS
Am fost primul care a cumparat porumbeii sai pentru prieteni din Taiwan si China. Asta era prin 2003. De ce doar pentru prieteni?
Deoarece ceilalti nu au dorit sa cumpere pasari de la un crescator de care nu auzise vreodata.
Pasarile Heremans sunt la mare cautare acum.
Daca dai crezare tuturor reclamelor din revistele columbofile, dintr-odata, jumatate de tara par sa aibe pasari Heremans.
In 2004 am luat 6 pasari de la Leo Heremans, doar una mi-a mai ramas. Asta deoarece, chiar si Heremans reproduce porumbei de calitate slaba, dar se pare ca de acest lucru este constient doar Heremans.
Cateodata, imi pare rau de toti cei care isi cumpara castele de nisip din banii castigati cu greu.
Ma intreb care va fi urmatorul nume care va fi pe val.”