Mai jos, traducerea articolului “How is Leo Heremans doing?” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)
Joi, 28 Noiembrie, 2013.
Afară este o vreme mohorâtă, umedă şi rece. Înăuntru este o căldură plăcută. Cel puţin acasă la Leo Heremans, acolo unde mereu mi-a plăcut să stau. Acum 10 ani, acesta era un necunoscut în afara ţării. În 2013 a devenit poate cel mai faimos crescător de porumbei din întreaga lume. Cu siguranţă, cel mai des pomenit nume în discuţiile columbofile.
Îndelung discutat
Iată ce s-a spus despre el după licitaţia sa, licitaţie care s-a bucurat de un fenomenal succes:
“Cum a putut acesta, după 5 ani de la ultima sa licitaţie aproape totală, să reproducă atât de mulţi pui?”
“Căt de bune sunt păsările lui Heremans?”
“De necrezut, căt de proaste sunt aceste păsări.”
“Heremans a bătut toate recordurile obţinând 4 milioane de Euro în urma licitaţiei.”
“Leo Heremans a vândut cel mai scump porumbel din toate timpurile.”
“Peste 500 de păsări zboară din nou în jurul crescătoriei sale, la scurt timp după licitaţia sa.”
“El îşi antrenează IARAȘI coşuri pline de porumbei.”
“Va participa din nou anul acesta după două aşa zise licitaţii totale?”
Și aşa mai departe. Cuvinte ce au sens sau nu, bazate pe senzaţionalism, invidie si admiraţie. Întotdeauna m-am înţeles bine cu Leo, de aceea am fost curios să ştiu cum o mai duce. Ce a experimentat în acest an? Care îi sunt planurile de viitor? Am vrut să aflu adevărul direct din spusele sale. Nu din zvonurile de pe stradă sau dintr-un bar plin de beţivi.
- Cum te simţi Leo?
- Nu prea bine. Sănătatea mea, cu siguranţă, nu s-a îmbunătăţit. Am probleme de respiraţie, mai ales atunci când stau printre porumbei.
- Oamenii spun că au văzut iarăşi un nor de porumbei zburând în jurul crescătoriei tale şi, de asemenea, te-au văzut antrenându-ţi porumbeii.
- Acultă-mă! Adevărul este că am 10 perechi, plus câţiva porumbei care aşteaptă să fie trimişi în China. Și mai mult de 10 perechi nu voi avea niciodată de acum înainte. În ceea ce priveşte antrenamentele, este vorba de exact 2 porumbei, pe care, întradevăr, i-am antrenat.
- În legătură cu licitaţia ta, există lucruri pe care tu crezi că trebuia să le fi făcut sau să nu le fi făcut?
- Sunt bucuros de tot ce am făcut, însă nu voi spune că nu au fost şi nopţi albe.
- Din cauza achiziţionării porumbeilor în China?
- Și de aceea, însă mult mai mult din cauza şobolanilor din mass-media. Știi bine, am început să urăsc publicitatea şi am interzis accesul oamenilor de televiziune sau redactorilor de ziare în casa mea.
- Ai pierdut prieteni din cauza celebrei licitaţii?
- Prietenii adevăraţi nu se pierd ca şi cum ai pierde un obiect. Sunt vizitat mereu de o mulţime de oameni, în special olandezi. Dacă înainte mă vizitau 1000 de oameni, după licitaţie 995 au continuat să vină.
- Vom mai vedea numele Leo Heremans în clasamentele de concurs?
- Sper că da. Dar niciodată nu voi mai fi cel care am fost. De acum înainte voi concura doar atunci când voi simţi asta.
- Obişnuaim să fac şi eu licitaţii cu mult timp în urmă şi mereu mă miram de comportamentul cumpărătorului columbofil. Deseori, se întâmpla ca păsările de un nivel mediu să se vândă foarte bine, iar porumbeii cu adevărat buni să beneficieze de un interes scăzut. Ai observat şi tu acest aspect? De exemplu, a fost “Bolt”, porumbelul vândut cu 310.000 Euro, cel mai bun porumbel al tău?
- “Bolt” şi rudele acestuia sunt porumbei de clasă, dar a existat în licitaţie un porumbel şi mai bun.
- Care porumbel?
- “Gilbert”, un porumbel din 2011, acesta după părerea mea, a fost cel mai bun dintre toţi.
- Ai achizitionat căţiva porumbei olandezi. Ai fost mulţumit de ei?
- Foarte mulţumit, au fost fantastici!
- În acest caz, am putea trage concluzia că în Olanda sunt porumbei mai buni?
- Mai buni? Mă indoiesc. Dar cu certitudine, la fel de buni. Diferenţa, după părerea mea, dintre cele două ţări, este că în Olanda sunt mai multe păsări proaste. Raportul este următorul: La fiecare 100 de crescatori, în Belgia sunt, să zicem, 6 buni, iar in Olanda sunt 3.
- Care a fost cel mai bun porumbel pe care l-ai avut vreodată?
- Cu siguranta “Jan”. La fel de bun atât ca reproducător, cât şi ca zburător.
- Aproape întotdeauna, ai reuşit cu porumbeii pe care i-ai achiziţionat. Ai ales să zbori 15 din 100 de pui reproduşi şi ai concurat uimitor de bine. Vorbind despre experienţă columbofilă, la ce te uiţi exact când evaluezi un porumbel?
- La tot corpul, dar în special la penajul porumbelului.
- Ce poţi spune despre ochii porumbeilor?
- Nu cunosc nimic despre ochi. Un ochi trebuie sa fie clar, să radieze vitalitate, de asemenea, sănătate. Căteodată, oamenii vin la mine cu o poză luată după Internet cu ochiul unui porumbel. “Priveşte, porumbei cu astfel de ochi dorim să cumpărăm”, spun aceştia. După multă muncă de cercetare, am ajuns la concluzia că porumbeii care au acel tip de ochi sunt întotdeuna cei mai proşti. M-au vizitat mulţi aşa zişi cunoscători. Deseori aceştia au dat la o parte ca fiind necorespunzători pe cei mai buni porumbei de-ai mei, privind doar în ochii acestora.
- Ai fost regele concursurilor la categoria viteză. Ne poţi confirma faptul că nu îţi antrenai des păsările?
- Absolut. Atunci când porumbeii sunt în formă bună nu este nevoie să-i antrenezi în particular. Iar dacă nu sunt în formă bună, antrenamentul nu-şi are rostul. Eu unul, foartre rar îmi antrenez păsările. Probabil la pui poţi avea un mic avantaj în primele etape, dacă aceştia sunt antrenaţi bine înainte. Am spus PROBABIL.
- Nu mergeai cu maşina să-ţi antrenezi păsările? Sau poate alţii o făceau pentru tine? Cunosc un crescător care spune că nu-şi antrenează niciodată păsările. Asta pentru că un prieten o face pentru el.
- Dacă aş fi făcut un astfel de lucru, s-ar fi aflat foarte repede în sătucul în care locuiesc.
- Care pui consideri că sunt mai buni? Cei din prima sau cei din a doua serie?
- Întotdeauna păstrez pentru mine o serie de pui. Dar dacă vrei să ştii părerea mea, cred că ieşi mai bine cu a doua serie de pui.
- Crescătoriile ar trebui să aibă tavanul închis sau deschis?
- Nu ştiu. Eu iubesc “deshiderea”, iar atunci când ceva merge bine nu trebuie schimbat. Desigur, ştiu prea bine că adăposturile altor campioni, ca de exemplu Dirk van Dijck, au tavanul închis. Nici aceştia nu ar trebui să schimbe nimic, atâta timp cât sunt mulţumiţi de propriile rezultate.
- Concurezi puii separaţi pe sexe ori pe cuib?
- Separaţi pe sexe. Îmi împerechez masculii tineri cu femelele mature. Poţi zbura porumbeii cu doi sau chiar trei ani mai mult dacă nu foloseşti metoda văduviei. Dacă concurezi intensiv aşa cum am făcut-o eu, vei rămâne doar cu câteva păsări de peste 3 ani în crescătorie. Am neglijat mai mult sau mai puţin femelele tinere. Însă, în momentul când am simţit că este una întradevăr bună printre acestea, am concurat-o.
- Porumbeii, care s-au dovedit foarte buni ca maturi, au zburat la fel de bine şi ca pui?
- De regulă, da.
- Dacă azi ai începe de la zero, de unde ai lua păsări?
- De la Stickers Donckers, vd Wouwer, van den Bulck or Geerinckx. Stickers Donckers este criticat că-şi antrenează porumbeii prea mult, dar toată lumea e liberă să facă la fel. Nu trebuie să subestimăm mentalitatea de învingător necesară pentru a antrena zilnic păsările, având în vedere traficul din zilele noastre.
- Se poate concura bine, în zilele noastre, fără antibiotice?
- Bineînţeles. Eu unul nu administrez niciodată antibiotice porumbeilor mei. Sunt trataţi contra tricomonozei o singură dată pe an şi asta e tot ce primesc.
- Citeşti mult?
- Citesc o singură revistă columbofilă: De Duif. Internetul nu este pentru mine.
- Ce suplimente consideri că sunt cele mai bune?
- Cu riscul de a râde lumea de mine, uleiul din ficat de cod. Si Vitamineral-ul nu ar trebui să lipsească din crescătorie.
- Care sunt cele mai mari greşeli pe cxare le-ai făcut în întreaga ta carieră columbofilă?
- Există o persoană căreia îi dau porumbeii de care vreau să scap, cei care nu sunt buni de nimic. Iese o supă foarte bună din ei, spune acesta. Într-o seară am intrat în crescătorie pentru a-i da doi porumbei şi, din greşeală, am omorât doi zburători foarte buni. Cum s-a putut întâmpla aşa ceva? Eram stresat şi în grabă, iar în astfel de momente oamenii fac greşeli. Trebuie să ştii că majoritatea porumbeilor mei sunt albaştri şi seamănă bine între ei. Cei doi masculi stăteau în boxe greşite în acel moment.
- Ţi se spune vitezistul. Nu eşti surprins că alţi crescători concurează porumbeii tăi şi la 500 de kilometri?
- Nu neapărat. Îmi plac concursurile de viteză, întradevăr, preferabil etapele de la Quievrain,care sunt doar de maxim 100 kilometri. Dar atunci când am cumpărat porumbei buni, în marea lor majoritate aceştia erau porumbei de demifond.
- Care a fost cel mai bun porumbel pe care l-ai cumparat?
- Olympiad al lui Gust. Gust este un om cu inimă de aur. (Tipic pentru Leo. De când îl cunosc, niciodată nu l-am auzit bârfindu-i pe ceilalţi colegi columbofili - A.S.).
- Gust este, întradevăr, un tip grozav. L-am ţinut de multe ori în mână pe acel porumbel - Olympiad. Am avut câţiva pui din el şi puteam să am mai mulţi. Dar cănd Gust mi-a oferit pui din Olympiad i-am refuzat din cauză că nu prea mi-au plăcut. Cât de mult m-am înşelat!
- Nu trebuie să-ţi fie ruşine. Când l-am adus pe Olympiad în crescătoria mea, majoritatea oamenilor care l-au văzut, mi-au zis: “Cum ai putut să cumperi o astfel de pasăre? Nu este bună.” Întradevăr nu arăta grozav. Nu avea un corp atletic.
- Beute spunea că a fost cea mai perfectă pasăre pe care a ţinut-o în mână.
- Ghici, l-am văzut o singură dată pe acest om la o expoziţie columbofilă şi, apoi, a venit o dată la mine. Este uşor să apreciezi o pasăre când ştii cât de bună este. Eu susţin că Olympiad nu era genul meu de porumbel şi încă sunt surprins de valoarea lui ca şi reproducător. Nimeni nu poate spune dacă un porumbel este bun sau nu. Știu că este un clişeu, însă clasamentul este cel mai bun evaluator.
- Cum îţi împerechezi porumbeii?
- Totul se învârte în jurul unei singure perechi. Formez mai întâi această super pereche. Apoi, încerc să mai fac încă 4 cupluri bune, iar pentru restul mă bazez pe noroc.
- Ce părere ai despre musculatura porumbeilor?
- Nu ştiu nimic despre muşchi. Atunci când un porumbel este umflat şi tensionat nu îmi pot da seama dacă este vorba de muşchi sau de grăsime. Pur şi simplu nu pot să simt diferenţa. Știu că s-au scris multe despre ochi, muşchi şi aşa mai departe, dar când te uiţi la rezultate înţelegi destule. De ce noi columbofilii ar mai trebui să reproducem aşa de mulţi pui, dacă am am putea descoperi calitatea în ochii lor? Pentru că îi putem evalua doar după 6 luni sau mai târziu. După ce vedem clasamentele.
În concluzie
Acesta a fost interviul cu Leo Heremans, omul care a scris istorie în sportul columbofil. Nu-i aşa că este foarte ciudat faptul că marii campioni susţin că nu cunosc mai nimic despre porumbei, musculatură, ochi, hrană şi aşa mai departe? Andre Roodhooft si W de Bruijn sunt şi ei astfel de oameni.
Dar pot să vă spun că sunteţi norocoşi dacă aveţi astfel de oameni în clubul vostru!
Alte
articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Articole
ale altor columbofili celebri, aici:
