Sunt porumbeii pregatiti pentru zbor? dupa articolul "Are your pigeons ready to race?..." de Bob Rowland

Sa concuram  puii in anul nasterii? Sau sa le permitem sa se maturizeze si sa-i concuram ca yearlingi? Aceste intrebari sunt pe buzele multora, amplificate de pierderile masive de pui.

Deci, care este adevaratul motiv pentru aceste pierderi?

Mai jos parerea lui Bob Rowland din SpringHill, Florida (sursa: http://www.pigeonbasics.com/articles/article87.html):

SANATATEA

“In opinia mea, multi crescatori nu au porumbeii pregatiti pentru a putea fi angajati in concursuri din diverse motive, dar eu cred ca motivul principal pentru aceste pierderi este faptul ca porumbeii nu sunt asa de sanatosi pe cat ar trebui sa fie.

Cu siguranta vor fi multi care vor spune ca ei au tot felul de programe pentru a asigura 100% sanatatea pasarilor, dar parerea mea este ca multe din aceste programe pot face exact opusul.

Eu nu administrez preventiv antibiotice puilor pentru a intampina imbolnavirea, astept pana cand intradevar pasarile au o problema si doar dupa aceea administrez antibiotice.

Motivul este acela de a permite sistemului imunitar sa dezvolte anticorpii necesari, anticorpi ce le permite pasarilor sa-si mentina starea de sanatate. Orice facem poate altera aceasta stare generand asa numitele efecte secundare.”

ANTRENAMENTUL

Are importanta cum si cand facem antrenamentul? Progresiv sau brusc? Sa vedem mai jos parerea lui Bob Rowland:

“Antrenamentul puilor -  familiarizarea cu imprejurimile si dezvoltarea muschilor – de asemenea, trebuie sa se faca la timpul potrivit si in conditii adecvate.

In cazul in care conditiile nu sunt adecvate, de exemplu temperaturi prea mari ori prea intuneric, etc, porumbeii, in general, nu se vor antrena de placere, iar noi va trebui sa-i fortam.

Imaginati-va ca vreti sa predati lectii de inot unei persoane obosite sau bolnave. Daca o puneti in apa suficient de adanca, in lipsa experientei necesare, acea persoana se va duce la fund si eventual va fi pierduta.

Este responsabilitatea noastra de a incepe antrenamentul incet, oferind porumebilor oportunitatea de a se dezvolta, DAR, la un moment dat, va trebui sa intelegem, de asemenea, ca unii dintre pui nu au niciun talent special si celorlalti le-ar fi mai bine daca i-am elimina din crescatorie.”

AGLOMERATIA

Stresul indus de aglomeratie va diminua foarte mult capacitatea porumbeilor de pregatire si recuparare.

“Toate compartimentele vor avea un numar adecvat de porumbei,  functie de marimea lor. Pana nu vom ajunge la acest numar, in crescatorie vor fi mereu lupte pentru teritoriu, lupte ce vor duce la imposibilitatea de a ajunge la cea mai buna forma si conditie.”

CONDITIILE DE CONCURS

“Conditiile din SpringHill, Florida sunt cu siguranta diferite fata da cele mai reci din nord. Verile noastre sunt mai timpurii si de aceea noi incepem concursurile cu pasarile mature in Februarie si le incheiem la sfarsitul lunii Aprilie sau in prima saptamana din Mai.

In zonele cu clima mai rece, sezonul cu pasarile mature nu poate incepe pana-n Mai, asa incat ceea ce se potriveste intr-o anumita zona nu este valabil oriunde.

Tarile europene sunt destul de mici ca dimensiune, iar clima este similara pentru intreaga tara, asa incat se pot stabili anumite standarde la nivel national, acest lucru fiind aproape imposibil in America.

Ceea ce trebuie intotdeauna facut este de a stabili un plan de zbor adecvat care sa permita tuturor membrilor sa concureze in conditii normale, FARA PIERDRI MASIVE DE PORUMBEI."

CRESCATORUL

"Exista mereu persoane care, indiferent cand va incepe sezonul, ele nu vor fi gata niciodata. Personal cunosc cativa crescatori care niciodata nu sunt gata, chiar daca am opri pasarile acasa un an intreg.

Apoi exista mereu crescatori care sunt intotdeauna pregatiti pentru prima etapa programata de concurs. Chiar daca ei nu au intreaga echipa pregatita corespunzator, acesti crescatori au cateva pasari cu care obtin rezultate foarte bune.

Daca aveti in clubul din care faceti parte persoane care nu sunt pregatite, nu permiteti modificarea planului de zbor, cu exceptia faptului ca aceasta modificare este justificata si acceptata de majoritatea. Permitand acestor crescatori nepregatiti sa modifice planul de zbor, atunci nu numai ca ei nu sunt gata, dar si intreg clubul va ajunge la nivelul acestora.

Sunt mandru sa spun ca , in general, sunt pregatit la inceputul sezonului cu echipa de zburatori, si, chiar daca, ei nu sunt cei mai buni, sunt porumbeii in care am incredere ca pot termina etapa fara a le dauna.

Acesta este stilul meu, incerc sa-mi angajez porumbeii in cat mai multe concursuri posibile, astfel incat acestia sa-mi dovedeasca daca sunt intradevar vrednici sau nu.

Nu sunt suficient de destept pentru a spune cat de bun este un porumbel doar uitandu-ma la el, dar daca porumbelul participa la destul de multe concursuri si antrenamente, in scurt timp, imi pot face o parere despre valoare sa.

Din experienta mea, cei mai buni porumbei nu sunt niciodata acei porumbei pe care trebuie sa-i indopi mereu cu antibiotice. Sunt aceia care si-au dezvoltat o rezistenta naturala astfel incat sa fie capabili sa concureze si sa supravietuiasca. Ceilalti isi gasesc repede calea de a iesi din crescatoria mea."

CONCLUZII

"Porumbelul voiajor ne pune pe NOI, crescatorii de porumbei, in fata unor alegeri pe care trebuie sa le facem.

Ce pastram si cum ne facem jocul este in totalitate decizia noastra si nicio alta persoana nu ne poate spune ca trebuie sa fim pregatiti la  un moment dat.

Cu toate acestea, daca nu esti pregatit, sa nu te astepti ca ceilalti sa schimbe regulile jocului, astfel incat tu sa poti castiga.

In concluzie, daca aveti pierderi mari printre pasarile tinere la inceputul antrenamentelor, atunci probabil ar trebui sa reevaluati totul si sa vedeti daca porumbeii sunt sanatosi sau nu.

Daca sunt sanatosi si in continuare experimentati pierderi mari, atunci inseamna ca aveti un program de antrenament slab sau porumbei de calitate indoielnica. In ambele cazuri , singurul responsabil este crescatorul, care trebuie sa invete cum sa-si antreneze porumbeii sau cum sa achizitioneze unii noi sau…

In general, am descoperit ca noi, crescatorii suntem lenesi si apoi cand se apropie timpul examenului final, vom incerca sa “ingrajam porcul” la fel cum am facut la scoala in speranta obtinerii unor rezultate acceptabile.

In concluzie, nu incercati sa faceti astazi lucrurile pe care le-ati tot evitat de cateva saptamani. Daca ati petrece cateva momente zilnic, corectand problemele in timp ce sunt inca mici, atunci criza de timp nu va fi asa o mare problema pentru voi.

Amintiti-va acest lucru: In fiecare crescatorie exista cativa foarte buni porumbei, dar exista, de asemenea, mult mai multi care sunt buni doar cand sunt serviti impreuna cu cartofi si morcovi."

Probabil ca spusele de mai sus a lui Bob Rowland le cunoastem cu totii. Din pacate de cele mai multe ori e mult mai greu sa aplicam in practica ceea ce stim din teorie.

Bafta!

Alte articole Bob Rowland, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-bob-rowland.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html

Sistemul imunitar al porumbeilor, dupa articolul "Can the immune system be improved?" de Bob Rowland

Poate fi imbunatatit sistemul imunitar al porumbeilor? Aceasta este o intrebare pe care o auzim de multe ori, sau si mai des, auzim cum se discuta despre modul cum poate fi imbunatatit acest sistem imunitar.

Iata ce spune Bob Rowland despre acest lucru:

“Inainte de toate trebuie sa clarific faptul ca eu folosesc unele medicamente, DACA si CAND am probleme, dar am fost martor la multe cazuri de folosire a medicamentelor inaintea etapelor de concurs sau inaintea reproducerii.

Intreb acum, daca porumbeii nu au nicio problema, atunci de ce sa le administram medicamente?

Daca ei au probleme de sanatate, atunci care este cauza acestor probleme? Este de natura genetica, din cauza curateniei sau administrarii crescatoriei?

Natura a prevazut, de mii de ani, posibilitatea de a se autoelimina, tututor speciilor ce nu-si pot mentine sanatatea naturala. Aceasta este legea supravietuirii celui mai adaptat, dar noi inca insistam sa ne bagam nasul in aceasta chestiune, incercand sa cream un sistem cu asa de multe abordari preventive.

Exista, de asemenea, legea adaptabilitatii, asa incat de-a lungul mai multor generatii, unele specii s-au transformat din creaturi pe timp de zi in creaturi pe timp de noapte sau viceversa.

Aceasta depinde doar de modul in care inamicul diverselor specii a modificat codul normal intr-unul ce le permitea sa supravietuiasca.

Acum, intorcandu-ne la porumbei, sa incercam sa aplicam legile naturii expuse mai sus.

Atunci cand un pui de porumbel este conceput, momentul in care spermatozoidul se conecteaza cu ovulul, se formeaza ADN-ul acestuia, care reprezinta tot ceea ce va fi acest pui.

Aceasta formula a ADN-ului nu se mai modifica din acest moment. Unele dintre aceste formule vor avea o rezistenta puternica fata de anumite boli sau bacterii, in timp ce altele pot fi foarte predispuse la a avea probleme. Acest lucru este determinat de combinatia genelor parintilor, puiul primind de la fiecare parinte mostenirea genetica.

Puii ce au primit o mostenire genetica pentru o viteza de zbor redusa, vor fi curand eliminati de pasarile de prada. Amintiti-va ca evolutia este o constanta, astfel incat pasarile de prada trebuie sa devina din ce in ce mai rapide pentru a nu muri de foame. La fel si porumbeii trebuie sa-si mareasca viteza pentru a nu fi prinsi.

Undeva exista un echilibru, altfel ar exista curand prea multe pasari de prada rapide care nu vor avea destula hrana. Acestia se vor adapta insa la alta sursa de hrana sau isi vor micsora numarul in concordanta cu hrana disponibila.

Deci, stim ca unele lucruri sunt obtinute ereditar, dar sa vedem cum influenteaza dieta parintilor, puii din cuib.

Porumbeii se opresc din ouat in timpul naparlirii avansate, naparlire care necesita multe resurse pentru obtinerea unui penaj bun, daca nu pot oferi viitorilor pui ceea ce este necesar, astfel incat acestia sa nu-si inceapa viata cu un handicap.

Natura a jucat acest joc de mii de ani, dar apoi am venit noi care am decis sa facem lucrurile mai bine. Incepem prin a administra tratamente inaintea perioadei de reproductie, astfel incat acum anticorpii naturali sau factorii de transfer nu sunt probabil prezenti, deoarece aceste medicamente i-au ”spus” femelei ca nu are nicio nevoie atata timp cat medicamentele noastre i-au pacalit sistemul ei imunitar facand-o sa creada ca poate lupta din plin cu orice bacterie  prezenta.

Acesti anticorpi ar fi putut fi oferiti puiului inca din perioada incubatiei.

Totusi, daca mama a avut o problema si nu a putut sa-si mentina sanatatea in mod natural, administrarea de medicamente probabil va permite obtinerea catorva pui din aceasta femela.

Dar, linia de porumbei obtinuta va fi sau nu dependenta de medicamente?

Presupunand ca avem porumbei sanatosi, care pot reproduce pui sanatosi, dupa cat timp incepem sa le administram acestor pui tratamente pentru tricomonoza, salmonella sau infectii respiratorii sau ecoli sau orice altceva?

Convingerea mea personala este ca pot avea porumbei sanatosi fara sa le administrez medicamente, si cred ca atunci sistemul lor imunitar are oportunitatea de a se dezvolta la un potential mai mare.

Eu nu incerc sa sugerez sa facem mereu acest lucru, mai ales ca pe o provocare, de exemplu incercand sa crestem porumbeii in niste conditii foarte rele, aglomeratie sau lipsa curateniei, dar in acelasi timp, cred ca o super curatenie, poate crea, de asemenea, o piedica pentru dezvoltarea unui sistem imunitar adecvat, necesar mai tarziu, in viata pasarii.

In primele 3 saptamani de viata, astfel de lucruri precum tricomonoza sunt transmise de parinti catre pui.

Acest lucru se face in cantitati mici, de fiecare data cand puii sunt hraniti, dar acest lucru functioneaza pentru a stabili un sistem imunitar rezistent in mod natural la tricomonoza. Eu vad acest fapt ca pe un moment necesar in dezvoltarea porumbelului, la fel ca oreionul sau pojarul la oameni. Daca un om nu face oreion in copilarie, atunci contactarea acesteio boli in mai tarziu poate deveni o problema destul de grava.

Mi s-a spus de catre un foarte bun crescator in varsta ca un pui trebuie intotdeauna sa fie crescut de catre proprii parinti, ci nu de catre doici, pentru motivul ca anicorpii naturali vor fi oferiti de catre parinti.

Mult timp nu am inteles acest lucru si apoi, BUM, mi-a picat fisa. Cei mai buni porumbei de-ai mei nu au fost bolnavi nici macar o singura zi in viata lor, pe cand altii nu au putut zbura bine, avand mereu probleme in a-si mentine sanatatea, chiar si atunci cand le-au fost administrate medicamente.

Daca un parinte transminte acesti anticorpi catre pui in cursul primelor  saptamani de viata, atunci orice am face in plus ar restrictiona acest transfer si ar putea avea repercusiuni grave in viata lor.

Daca aceasta gandire este corecta, atunci exista posibilitatea de a nu oferi puilor cea mai buna perspectiva, deoarece a fost crescut de catre parinti adoptivi de o calitate mai mica. Acest lucru ar putea inzemna ca un pui crescut de doici nu poate avea anticorpi adecvati si, prin urmare, nu poate transfera acesti anticorpi catre generatiile viitoare.

In concluzie, CRED CU TARIE ca noi eliminam o mare parte din procesul natural, mascand asta cu ajutorul programelor preventive de tratament.

Cred, de asemenea, ca noi franam dezvoltarea porumbeilor, dezvoltare care ar fi avut loc cu darurile pe care le-ar fi putut transmite urmasilor la un moment dat.

Este, de asemenea, posibil ca sa creem dependenta porumbeilor obtinuti in cadrul unor programe de tratamente, astfel incat in lipsa aceluiasi program ei sa nu mai fie capabili sa-si pastreze sanatatea naturala.

Acum tratez mai putin decat inainte si cred ca daca matca nu poate reproduce pui sanatosi si, de asemenea, sa-si pastreze sanatatea in mod natural, atunci accept medicamentele la un anumit nivel.

Din acest motiv, cred ca ar trebui sa avem mult mai multe examene microscopice si sa le administram medicamente doar pentru a TRATA O PROBLEMA.

Apoi inlaturati medicamentele si lasati SISTEMUL IMUNITAR sa faca treaba care a fost destinat sa o faca.”

Sursa:

http://www.pigeonbasics.com/articles/article150.html

Mare lucru nu mai pot adauga la acest articol. Intradevar, prin programele preventive, de multe ori cu antibiotice, noi nu facem altceva decat de a pacali sistemul imunitar al porumbeilor, transformandu-i incetul cu incetul si creandu-le dependenta in timp.

Iar apoi ne miram de ce unii crescatori au pierderi mici in concursuri, iar altii pierd aproape tot lotul in primele etape. Dam vina pe conditiile de concurs in primul rand, apoi pe vreme, apoi pe porumbei, dar uitam sa dam vina pe noi.

Autorul articolului are perfecta dreptate: cei mai buni porumbei sunt aceea care nu se imbolnavesc niciodata. Ceilalti nu au ce cauta in crescatoria noastra. Si atunci pentru ce ne trebuie medicamentele?

Sper sa gasim cu totii raspunsul la aceasta intrebare.

Bafta!

Alte articole Bob Rowland, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-bob-rowland.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html

Utilizarea electrolitilor pentru porumbeii voiajori - buna sau rea?

Cu totii am auzit de electroliti si de importanta acestora in recuperarea pasarilor in timpul sezonului de concurs.
Electrolitii contin minerale si saruri cum ar fi sodiu, potasiu, calciu, magneziu, etc. Administrarea acestora este recomandata in special dupa concurs, in vederea recuperarii pasarilor dupa eforturile musculare dure.
Cu toate acestea sunt cateva pareri impotriva electrolitilor. Mai jos parerile catorva crescatori si medici veterinari americani, sursa: "Electolytes for the racing pigeons - good or bad?" http://www.pigeonmania.com/electrolytes-for-the-racing-pigeons-good-or-bad/

1. Dr. Wim Peters:
"Porumbeii nu transpira - deci de unde apare pierderea de  electroliti in organismul acestora?
Se stie ca sarurile de sodiu sunt excretate cand sunt legate cu acidul lactic, insa acidul lactic se formeaza in timpul exercitiului anaerobic (exercitiu realizat in absenta oxigenului).
Eu spun ca porumbeii voiajori nu realizeaza niciun exercitiu anaerobic si, prin urmare, isi conserva sarurile.
Exceptie fac cazurile in care porumbeii isi pierd electrolitii sub alte forme: enterita, atunci cand rinichii au fost afectati de paramixoviroza, cand porumbeii vomita sau au diaree. In aceste cazuri, utilizarea lor este absolut esentiala.
Sunt impotriva utilizarii electrolitilor porumbeilor sanatosi. Colin Walker, in ultima sa carte are o parere diferita. Argumentul lui esta ca acidul lactic, produs in timpul exercitiilor anaerobice, leaga sarurile de sodiu si alte saruri, facilitand astfel excretia si pierderea acestora din corp.
Aceasta duce la o pierdere de electroliti si implicit la o recuperare indelungata.
Pentru a preveni acest fapt, el recomanda administrarea de electroliti. Sunt de acord cu acest rationament de inlocuirea electrolitilor pierduti, dar fac pasarile un exercitiu anaerob atunci cand zboara in mod normal?
Unii oameni de aici, in special cei care locuiesc in zone cu umiditate mai mare, doresc sa utilizeze electrolitii chiar si inaintea etapei de concurs. In aceste conditii pasarile vor fi hidratate corect? Nu-mi place asta, dar probabil ceva imi scapa mie. Vad ca dr. Colin Walker, de asemenea, avizeaza administrarea unei jumatati de doze de electroliti inaintea etapei de concurs.
Angajarea porumbeilor in concurs in cazul temperaturilor de peste 30 grade C poate deveni problematica. Nu pot fi de acord cu Bob Rowland, care afirma ca intre 20 si 35 de grade ar fi intervalul ideal de temperatura. Sunt sigur ca nu asta a vrut sa spuna.
Porumbeii care zboara pe vreme caniculara isi pot micsora temperatura interna doar prin cresterea ratei de evaporare prin gura, gat si plamani. Procedand astfel, in absenta apei de baut, creste posibilitatea (pericolul) de dezhidratare. Alternativa pasarii este aceea de a-si reduce sau de a-si opri activitatea fizica - zborul.
Acesta este motivul pentru vitezele mici de zbor si pierderile insemnate ori de cate ori aceste temperaturi ridicate apar in timpul concursurilor, in special a celor pe distante lungi.
Cand temperatura ambianta depaseste 30 C incep sa apara si problemele.
Desigur, exista unii porumbei care fac fata acestor conditii mai bine decat altii. Este vorba de o mostenire genetica, insa pasarile de talie mai mare tolereaza mai greu temperaturile ridicate decat cele de talie mai mica.
Umiditatea reduce si mai mult abilitatea porumbeilor de a face fata temperaturilor ridicate. In conditii de umiditate, evaporarea este drastic redusa, astfel incat pasarea nu reuseste sa-si reduca temperatura interioara, caldura devenind insuportabila.
Mai mult decat atat, daca peste temperatura ridicata si umiditatea ridicata, pasarile au si vant din fata, dificultatea concursului este serios marita. In acest caz pasarile pastreaza o altitudine mai joasa (acolo unde este mai cald) si trebuie sa lupte din greu impotriva vantului, in timp ce temperatura corpului se ridica. Rezultatele concursurilor cu vant din fata pe canicula sunt de obicei sumbre.
Nu cred ca administrarea electolitilor are vreun beneficiu.
In afara faptului in care porumbeii pierd electrolitii, nu avem niciun motiv sa-i administram. Porumbei, intr-o zi cu temperaturi normale, beau aproximativ 50ml de apa. Intr-o zi mai calduroasa porumbeii vor bea mai mult, insa administrarea electrolitilor in acea zi nu va avea legatura cu cantitatea de apa concumata. Insa porumbeii vor putea avea diaree, efectul fiind acelasi ca si in cazul administrarii unei sari amare.
Excrementele moi aparute ca urmarea utilizarii purgativului ar putea duce implicit la un consum mai mare de apa. In lipsa apei pasarile s-ar putea dezhidrata si chiar muri!"

2. Gordon Chalmers:
"Eu folosesc rar electroliti. Sentimentul meu este de a nu-i mai folosi deloc, cu exceptia cazului in care porumbeii pierd sever lichide, exemplu in cazul diareei.
Nu vad rostul folosirii electrolitilor inaintea concursurilor, deoarece, in cazul in care pasarile sunt pregatite corect si au acces la minerale tot timpul, electrolitii ar trebui sa fie la niveluri normale.
Adaugarea electrolitilor ar putea induce doar sete inutila.
Ma gandesc ca uneori, pasarile ar putea consuma electroliti in zborul de intoarcere catre casa, dar chiar si atunci sunt reticent in a-i folosi. E prefer sa le ofer apa proaspata, fara niciun aditiv, la intoarcerea din concurs, insa mai tarziu in aceeasi zi, adaug glucoza sau fructoza.
Chiar nu-mi place ideea administrarii unei jumatati de doze de electroliti inaintea concursului, asa cum sustine dr. Colin.
Punctul meu de vedere este acela de a evita administrarea electrolitilor inainte de imbarcare, iar dupa revenire pasarile trebuie lasate sa-si echilibreze singure necesarul de saruri, fara adaos de electroliti.
In timpul unui concurs, orice modificare semnificativa a numarului de batai din aripa la viteza de croaziera (in medie, o rata normala de 5.4 batai pe secunda), cum ar fi exploziile de viteza, zborul impotriva vantului, franari, etc, pot induce activitati anaerobe. Ca rezultat apare producerea acidului lactic."

3. Bob Rowland-Replica la cele spuse de Wim Peters:
"Parerea lui Wim este aceea ca administrarea electrolitilor nu are niciun beneficiu.
Acest argument ar putea fi adevarat daca noi am incerca sa concuram doar porumbei cu o echilibru perfect in ceea ce priveste electrolitii, in conditii optime de zbor si pe distante ideale.
Sunt doua motive pentru administrarea electrolitilor:
In primul rand pentru a fi siguri ca acestia sunt suficienti pentru o balanta buna, si al doilea de a consuma mai multa apa decat o fac in mod normal, astfel incat cantitatea de apa ingerata de porumbei sa fie suficienta pentru a putea face fata zborului catre casa.
Eu prefer sa cred ca daca le pot oferi un inceput mai bun, atunci cu siguranta ii voi rani mai putin. Daca nu ii pot ajuta, ii pot oare rani oferindu-le un posibil avantaj?"

Eu unul inclin sa cred ca Bob Rowland este cel mai aproape de adevar, avand in vedere concursurile tot mai dure din ultima vreme, concursuri efectuate majoritatea pe canicula.
Ce sa mai vorbim de faptul ca uneori, in cursele de fond-maraton, porumbeii au de traversat, in drumul lor spre casa, unul sau mai multe masive muntoase.
Interesant comentariul de mai sus al dr. Wim Peters. De retinut faptul ca pe langa temperaturile ridicate mai trebuie urmarite si directia vantului si nu in ultimul rand gradul de umiditate. Cunoscand toate aceste lucruri, vom putea pregati pasarile mai bine inaintea angajarii si, cel mai important, le vom putea recupera adecvat la intoarcerea din concurs.
Bafta!

Multe alte articole columbofile despre cercetare, genetică, tratamente, etc găsiți aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/genetica-cercetare-diverse.html

Populatia cu sange amestecat, dupa "Rebusul Zburatorilor" Alfons Anker

Pentru ca azi este Black Friday,  o sa postez un nou articol bazat pe extraordinara carte "Rebusul Zburatorilor" a lui Alfons Anker.

Inceputul

Multi dintre columbofili au gasit primul porumbel si l-au salvat gazduidu-l cateva zile, hranindu-l si adapandu-l. Apoi s-au indragostit iremediabil de aceasta pasare si i-au cautat pereche.

Altii au primit cadou de la cunostinte sau prieteni primii porumbei. Altii s-au nascut printre porumbei si au continuat traditia familiei.

Fiecare are propriul inceput si propria poveste care mai de care mai interesanta.

Apoi fiecare incepe sa procure pasari noi pentru a obtine rezultate in concursuri. Si asa ia nastere o populatie cu sange amestecat.

Iata mai jos ce spune Alfons Anker in Rebusul Zburatorilor:

"Marea majoritate a columbofililor detin asemenea crescatorii, lucru de altfel foarte normal. Daca cineva se apuca de crescut porumbei, la inceput primeste cateva pasari de la prieteni si cunostinte. Apoi urmareste cei mai puternici concurenti din regiune, cumparand cateva pasari de la acestia. Mai tarziu isi procura porumbeii din regiuni mai indepartate, de la crescatori renumiti, asadar crescatoria sa va avea la baza porumbei proveniti de la mai multi crescatori. Prin reproducere are loc un amestec de sange de origini diferite rezultand o populatie de porumbei cu sange amestecat, la care insa, nu exista ceva distinctiv, capacitatile lor nefiind bine cunoscute si consolidate.

Deoarece fiecare crescator doreste sa devina campion renumit, apar in mintea fiecaruia intrebarile: cum sa procedez? Ce posibilitati exista pentru atingerea acestui scop?

Cu cat sangele indivizilor dintr-o crescatorie este mai amestecat, cu atat avem o siguranta mai mica in ceea ce priveste valoarea capacitatii lor de zbor. Depistarea acestei capacitati se face, in primul rand, cu ajutorul cosului  de concurs.”

Inmultirea si selectia

Indiferent de originea pasarii si de marimea pedigree-ului, intotdeauna cosul este cel care face cea mai buna selectie.

Sunt multe cazuri cand incepatorii au avut succes cu pasari achizitionate, chiar primite cadou, de la crescatori necunoscuti, in schimb pasarile cumparate pe bani multi si cu pedigree lungi nu au dat nimic bun.

Insa, daca intradevar dorim o selectie a porumbeilor din crescatorie, va trebui sa la asiguram conditiile necesare pentru practicarea acestui sport.

Degeaba angajam in concurs un porumbel bolnav sau aflat intr-o conditie fizica necorespunzatoare. Acesta se va pierde in majoritatea cazurilor, iar noi nu putem trage concluzii exacte despre calitatea parintilor.

Atentie si la modul de antrenare a pasarilor. Aceasta trebuie facuta progresiv.

Stim cu totii ca prima conditie in obtinerea succesului in acest sport sunt pasarile de calitate. Insa in cazul unei populatii cu sange amestecat nu ne putem da seama despre calitatea pasarilor. Totusi pentru a-I putea selecta cat mai corect va trebui sa le asiguram o hranire si o ingrijire corespunzatoare. Doar asa putem avea o sanatate buna a pasarilor, sanatatea fiind cea de-a doua conditie.

Apoi,va trebui sa antrenam aceste pasari. Degeaba avem pasari de calitate cu o sanatate de fier, dar care nu sunt bine antrenate.

Iata ce spune si Alfons Anker in legatura cu acest aspect:

“Asadar inmultim pana la 20-25 numarul porumbeilor pentru zbor, ii hranim, ii ingrijim, ii aducem la forma fizica buna, ii antrenam progresiv:20,40,70,100,160 Km si apoi ii angajam si la 400-450 Km. Apoi ii angajam in concursuri de cate ori se poate, cu conditia ca starea lor fizica sa fie corespunzatoare, dupa care, la sfarsitul perioadei de concursuri, analizam rezultatele obtinute si tragem concluziile necesare.

Sa presupunem ca, din cei 20-25 porumbei prezenti la start, exista 2-3 exemplare cu rezultate bune, constanti, care si-au folosit energia la concursuri pentru a se intoarce acasa - nu au revenit odihniti daca au intarziat - si care s-au refacut rapid. Astfel, inca din primul an de concurs, putem intalni un  porumbel mai bun decat ceilalti. Evident ca, pe langa rezultatele de la concursuri, nu ne este indiferenta provenienta sa, respectiv parintii.

Inca incepand din primul an trebuie sa ne mobilizam si sa incercam sa reproducem din acesti porumbei mai multi pui, uneori cu ajutorul doicilor, iar mai tarziu sa pregatim aceasta noua generate pentru concursuri: antrenamente adecvate in primul an de viata, pregatirea fizica obligatorie, adica sa zboare din cos de cat mai multe ori, sa se obisnuiasca cu greutatile, sa invete sa gandeasca, sa fie obligati sa se intoarca, de cateva ori, singuri acasa, nu in stol. Tineretul poate fi supus zborurilor fara frica de a-i epuiza, chiar si pana la 500 Km, iar daca drumurile sunt mai scurtee, pot fi zburati chiar dc mai multe ori.

In acest fel in primul an alegem 1-2 porumbei buni concurenti, din parintii caruia prasim mai multi pui, astlfel incat, dupa al doilea sezon de concursuri deja avem 4-5 porumbei cu rezultate bune, in comparatie cu primul an.”

Cladirea familiei proprii de porumbei

Ne putem baza propria familie de porumbei plecand de la un bun zburator sau de la un bun reproducator.

Apoi, logic ar fi sa incercam prin imperecheri in linie, mentinerea propriei suse de porumbei. Sangele proaspat (achizitii noi) se poate inocula mai tarziu.

“Daca continuam in acest fel, dupa 2-3 ani avem in crescatorie 6-7 buni zburatori pe care ne putem baza si pe rezultatele carora putem deja “construi”. Cu putin noroc, printre acestia poate aparea si un campion sau un reproducator ai carui urmasi se vor evidentia. In acest caz, urmatoarea etapa este reproducerea inrudita, consagvinizarea, cu ajutorul careia sa incercam conservarea si consolidarea genetica a sangelui acestor porumbei.”

Atentie insa consangvinizarea, dupa cum se stie este o arma cu doua taisuri. Nu va trebui folosita prea devreme pe baza unor presupuneri.

“Momentul consagvinizarii apare atunci cand porumbeii au devenit faimosi in zona in care locuiti - atunci intradevar au ceva deosebit. Exemplarele consagvinizate le folosim la reproductie, nu asteptam de la ei rezultate sportive, incercand sa multiplicam, prin urmasi, porumbelul valoros din propria crescatorie. Dupa un timp rezultatul va fi formarea unei linii proprii, porumbeii nu vor mai avea "sange amestecat “ ci se va contura la ei o anumita tipologie, un anumit caracter, anumite caracteristici particulare -nu va mai fi o linie lipsita de caracter.

Melodele de reproductie trec intr-o noua etapa, cresterea in sange curat. In populatia "sange amestecat” rezultatele sunt nesigure datorita marii variabilitati genetice cauzata de originea diferita a porumbeilor, iar capacitatea de transmitere ereditara este intamplatoare, supusa norocului. Bineinteles ca pot exista porumbei cu o origine mai putin stralucita care sunt buni zburatori sau buni reproducatori. Liniile cunosute, nobile, confera mai multa siguranta iar procentual, sansele sunt mai mari. Asta nu inseamna ca, printre porumbeii obisnuiti nu pot aparea pasari exceptionale, dar acestea sunt cazuri rare, cu titlu de exceptie.”

Bafta!

Alte articole Alfons Anker, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-alfons-anker.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html

Influenteaza uzura capacitatea de reproductie? dupa "Rebusul Zburatorilor" Alfons Anker

Ce facem cu porumbeii uzati in zborurile dure? Ii eliminam pur si simplu din crescatorie? Ii introducem in compartimentul de matca?

Ma refer, bineinteles, la porumbeii care au obtinut rezultate demne de a fi luate in seama. Si aici ar fi un pic de discutat. Daca pentru un incepator un porumbel bun inseamna un porumbel care a reusit cateva clasari in intreg sezonul, pentru un campion, un porumbel demn de a fi luat in calcul va trebui sa dovedeasca mult mai mult pentru a avea un loc in compartimentul de matca.

Insa voi reveni la subiectul articolului. Porumbeii uzati mai sunt buni la reproductie? Mai jos parerea lui Alfons Anker aparuta in celebra lui carte Rebusul Zburatorilor:

“Piet de Weerd, Leon Petit si multi alti specialisti, care au scris carti de specialitate sustin ideea ca un porumbel uzat in prea multe zboruri ar fi necorespunzator pentru reproductie si ar fi mai bine sa fie eliminat. Eu nu impartasesc aceasta conceptie.

Un porumbel de concurs imbatranit va avea spatele mai slab, musculatura uzata, la apasarea sternului va incepe sa gafaie, iar traheea, in loc sa fie ovala si ingusta, devine rotunda, cu toate acestea, insa, nu-i este afectata capacitatea de transmitere ereditara. Va transmite, indiferent de starea lui fizica, aceleasi posibilitati genetice pe care le determina variabilitatea genetica proprie.

Chiar Piet de Weerd vorbeste despre perechea de reproductie a tandemului Huyskens-Van Riel, unde masculul OUDE BANGE (Batranul de sus) a ajuns complet epuizat in mana crescatorilor imediat dupa razboi. Acest lucru insa nu l-a impiedicat sa reproduca o serie intreaga de pasari exceptionale. Daca ramanem la pasarile Huyskens-Van Riel, atunci sa ne aducem aminte de nemaipomenit de rapidul BLICKSEN (Fuigerul) - care in uniunea Antwerpwn a zburat 7 locuri 1 - al carui tata era de 10 ani si a carui mama - una din cele mai bune reproducatoare din lume, BOERINNEKE - avea 9 ani cand l-au reprodus. Cand aceasta pereche a reprodus pe STEEK, (de un calibru asemanator) erau cu un an mai tineri.

Nu numai in cazul porumbeilor voiajori, ci si in cresterea animalelor, exista numeroase exemple care demonstreaza ca animalele varstnice, uzate, sunt capabile, in ciuda varstei, sa-si transmita caracterele valoroase pana la o varsta inaintata, exact asa cum porumbeii de un an transmit mai departe la urmasi posibilitatile genetice cu care sunt inzestrati.”

Bineinteles, ca nu toti porumbeii foarte buni zburatori vor deveni si buni reproducatori, indiferent de starea lor de uzura in momentul cand vor fi introdusi in compartimentul de matca.

Alfons Anker vrea sa spuna ca daca un porumbel este intradevar un bun reproducator, atunci starea de uzura nu ii va influenta capacitatea de transmitere ereditara.

Uneori, din dorinta de a pastra sangele unui porumbel deosebit, suntem nevoiti sa recurgem la consangvinitate. Insa, de cele mai multe ori, acesti porumbei, obtinuti din imperecheri inrudite, prezinta o vitalitate indoielnica. Ce facem cu acestia? Ii eliminam sau ii folosim la reproductie? Mai jos un exemplu prezentat de Alfons Anker, exemplu din care putem trage cateva concluzii:

“Porumbelul meu, STOP, s-a nascut in 1959 din porumbei Symons, fiind reprodus in consangvinitate.

STOP frate de cuib cu SZPUTNYIK	57-4545458 Gut Inchis TIJL
	58-356 Gut Inchis SZELES	57-4545458 Gut Inchis TIJL
		57-4545475 ANELE

Acest porumbei - STOP - inca din momentul nasterii, era un porumbel uzat care nu ar fi trebuit sa concureze niciodata si care a murit la varsta de 8 ani fara ca vreo boala sa-l fi atins. Dar acest porumbel, despre care am spus deja ca, inca de la nastere, prezenta semne de oboseala, a produs oul din care s-a nascut SIMI (cu care Simon Kalman a devenit campionul Ungariei). Tot STOP a produs si pe 588 care, prin urmasii obtinuti, 1-a ajutat pe Erdelyl Bertalant sa-si spuna cuvantul in campionat.

De la STOP s-a nascut in ultimul an Slezinger, un clasic, care a obtinut pe o anumita zona, in 1968, cea mai buna performanta (12 drumuri -11 locuri din care 9 in 10% ).

Oare un porumbel uzat trebuie eliminat, chiar daca are valoare ereditara? Va las sa raspundeti singuri la aceasta intrebare.”

Astazi, multi crescatori sunt de acord cu faptul ca unul dintre indicatorii ce reflecta cel mai bine rezultatele obtinute prin consangvinizare ar fi tocmai lipsa vitalitatii urmasilor. Cu alte cuvinte, cu cat un porumbel – repet, obtinut prin consangvinizare – are o vitalitate mai slaba, cu atat mai mult consangvinizarea a avut efect.

Evident, acesti porumbei nu au ce cauta in compartimentul de zbor. Ei sunt destinati reproductiei.

AAlte articole Alfons Anker, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-alfons-anker.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html

Influenteaza varsta capacitatea de reproductie? dupa "Rebusul Zburatorilor" Alfons Anker

Cu totii avem in voliera porumbei batrani. De multe ori ne punem intrebarea: Are vreo influenta varsta inaintata asupra capacitatii de transmitere ereditara? Cu alte cuvinte, daca o pasare a reprodus campioni, va mai putea face acest lucru odata cu inaintarea in varsta?

Mai jos gasiti parerea maestrului Alfons Anker –Rebusul Zburatorilor:

 “Din punct de vedere genetic nu. Din momentul in care este capabil sa reproduca si pana la batranete, adica pana cand inca mai este acest lucru posibil, urmasii se aprovizioneaza la fel, din aceeasi baza ereditara pe care o primesc de la parinti. Aceasta baza ereditara a unui individ ramane aceeasi din momentul nasterii pana la adanci batranete. Singura exceptie este prezenta unei boli cronice ce determina o degradare a celulelor sexuale sau un deficit al acestora in substante hranitoare, vitamine si minerale, cand formarea zigotului, inca din prima clipa, prezinta o anumita labilitate in ceea ce priveste dezvoltarea lui. Dar nici aceste lucruri nu se datoreaza unei scaderi a capacitatii de transmitere ereditara, ci a unor cauze exterioare.”

Asadar, baza genetica ramane neschimbata odata cu trecerea anilor. Iata mai jos cateva exemple de porumbei celebrii care au reprodus sau chiar au concurat pana la varste inaintate, Alfons Anker – Rebusul Zburatorilor:

“Intemeietorul de linie a lui Aradi Laszlo are 17 ani, iar conditia lui este excelenta si inca bate bine din aripi in aer. Acest mascul de culoare inchisa a fost inelat acum 17 ani de catre Schaub Joszef, originar din familia Szafalade. In anii 60 a fost zburat, mai apoi la varsta de 8 ani a fost obtinut de catre Aradi Laszlo care, chiar din primul an, a obtinut de la el urmasi deosebiti cu doua femele: una argintie din Romania (mai tarziu, obtinandu-se pedigrce-ul acesteia, s-a constatat ca aceasta se tragea din porumbeii originali Bricoux) si alta de la un vechi crescator din Budapesta, Csungo Delivid.

Acest mascul are patru urmasi care au la activ peste 10.000 de km zburati, dar intreaga grupa de urmasi arata calitati deosebite, nu numai la Aradi, ci si la alti crescatori ca, de exemplu, la Harlmann (de doua ori campion). Femelele batranului mascul au fost combinate cu un mascul original de la mine - FIGARO - combinatie din care a rezultat Aradi 269, un mascul care, intr-un an, a fost cel mai bun concurent al Ungariei. In 35 dintre cele 43 de concursuri la care a participat s-a clasat in primii 10%. Mama acestuia, 104 - in prezent se afla la mine - din 28 de clasari 26 sunt in primii 10%.

Porumbeii batrani aduc de obicei o garantie, deoarece au fost tinuti atata timp datorita valorii lor. Pe langa aceasta, ne dam seama imediat ca au un organism extrem de puternic, ori acest lucru nu este chiar un lucru lipsit de importanta pentru cei care reproduc porumbei pentru concursuri. Cel mai batran porumbei pe care 1-am gasit in publicatiile de specialitate a fost o pasare a lui Grooters care, la varsta de 21 de ani, participa la concursuri de 800 si de 1000 de km. La varsta de 22 de ani, varsta la care de altfel s-a pierdut la un zbor — acest porumbel era capabil de a scoate pui.

Maurice Delbar avea in perioada anilor '30 doua perechi superproducatoare despre care de altfel am mai scris. Una dintre femele -Princeszet - a fost cumparata de la cunoscutul Portos si a trait in voliera lui Delbar pana la varsta de 25 de ani. Starul vietii columbofile a lui Jef Simons - asa numitul Kozak (rosu) a trait 21 de ani. Reproducatorul favorit (bunicul dinspre mama a lui Nelc) numit Lange-46, a trait 20 de ani. Masculul Klare al lui Valeer Desmet-Mathis a trait 22 de ani.”

Varste cu adevarat impresionante. In zilele noastre, din cauza multitudinii de tratamente aplicate si a zborurilor din ce in ce mai dure, facute de multe ori fara pasiune, aceste varste par doar un vis frumos.

Sa angajezi un porumbel de 21 de ani la 800 de km pare a fi o nebunie acum. Asta ar trebui sa ne puna un mare semn de intrebare.

Bafta!

Alte articole Alfons Anker, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-alfons-anker.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html

Sanatatea naturala, dupa articolul "Better than medicine" de Ad Schaerlaeckens

Verificarea porumbeilor la mana.

De multe ori mi s-a intamplat ca despre acelasi porumbel doi sau mai multi prieteni columbofili sa aiba pareri diferite. Sa fie asta din cauza starii de sanatate a pasarii, stare care poate sa fie diferita in timp?

Sa vedem mai jos ce parere are Ad despre aceasta verificare:

“Nu arat prea des vizitatorilor toate pasarile mele. De ce ar trebui sa fac asta?

Nimeni in lume nu poate spune cu siguranta care pasari sunt bune si care nu.

Sa va spun ce s-a intamplat primavara trecuta. Impreuna cu doi colegi columbofili i-am facut o vizita lui W de Bruyn.

La un moment dat am luat in mana o pasare care a fost cea mai urata pasare pe care am tinut-o in mana vreodata. Toti trei am lasat pasarea jos si am intins mana pentru urmatoarea. William a zambit, spunand: Stiti ca tocmai ati tinut in mana pe campionul meu, Olympic Schanulleke?

Am fost socati, deoarece orice crescator serios cunoaste rezultatele acestui miraculous zburator.

Si m-am gandit la 613, cel mai bun zburator pe care Klak l-a avut vreodata. Pe tatal sau , datorita urateniei sale, nu l-a vrut nimeni.

M-am gandit la “Artist” al lui Houben. Aceeasi poveste.

Si m-am gandit la toate acele pasari frumoase care reusesc sa castige primul loc in concursurile de prezentare, dar care nu reusesc sa gaseasca drumul spre casa de la 100 km.

Si asta deoarece le lipsesc cele mai importante lucruri necesare pentru a fi porumbei voiajori BUNI.

Lucruri ce nu pot fi vazute din afara, multumita lui Dumnezeu.

Deci, care este ideea de a prezenta pasarile?

Fac acest lucru doar atunci cand vizitatorii mi-o cer, nu-mi pasa daca lor le place sau nu.

Este foarte dificil pentru mine sa le ascult comentariile."

Intradevar, starea de sanatate a porumbeilor poate fi usor “simtita” prin aceasta verificare la mana. In urmatorul paragraf, Ad Schaerlaeckens aduce in discutie legatura dintre conditia pasarilor si modul de cazare pe timpul iernii.

“Exceptie

De data asta am facut o exceptie, deoarece vizitatorii mei au venit tocmai din China.

Nu le-am permis sa intre in compartimente, niciodata nu o fac, dar le-am cerut sa fie rabdatori si cateva minute mai tarziu m-am intors cu un cos in care aveam 4 pasari.

Le-au placut (majoritatea chinezilor sunt asa de draguti incat le “place” toate pasarile pe care le tin in mana), dar nu au inteles un lucru.

Starea de sanatate a doua dintre pasari a fost normala, in schimb starea celorlalte doua a fost uluitoare.

Nu am fost surprins sa aud asta. Pasarile ce aratau normal erau din compartimentul de zburatori, pe celelalte doua, care se aflau intr-o conditie deosebit de buna, le-am adus din voliera ce are partea din fata deschisa, pasarile fiind expuse la frig, zapada si vant pe tot timpul iernii.

Compartimentul de zbor este diferit. Geamuri termopan, incalzire, ventilatie si asa mai departe.

In acest compartiment totul este sub control.

Dar columbofilii din Olanda si Belgia, care au o voliera deschisa, stiu ca, din motive misterioase inca, pasarile sunt adeseori intr-o conditie mai buna acolo si rareori se imbolnavesc.

A doua zi dupa vizita am pus zburatorii in voliera, asa cum fac mereu pe timpul iernii.

Si in fiecare iarna este aceeasi poveste. In termen de cateva saptamani starea lor devine mai buna decat in compartimentul izolat, cu caldura, termopane si altele."

Atentie! Sunt diferente notabile intre temperaturile din timpul iernii dintre Olanda, Belgia si Romania.

Personal, nu inchid pe timpul iernii peretele din fata compartimentelor, acesta fiind deschis la fel ca si in timpul verii, pe aproximativ 70% din suprafata.

Urmatoarea istorisire a lui Ad pune accentul pe diferentele mari de temperatura pe parcursul zilei:

“Imi aduc aminte de o vizita in Phoenix, Arizona, acum mult timp.

A trebuit sa vorbesc la o intrunire iar avionul meu a aterizat in mijlocul noptii. Nu am uitat niciodata ce frig a fost atunci cand am coborat din avion.

Dupa aceasta reuniune un crescator m-a invitat sa-i vad porumbeii.

El investise foarte multi bani in pasari, insa nu reusise sa castige premii decente cu acestea.

Cand a deshis compartimentele am fost socat sa vad starea oribila in care se aflau pasarile, in ciuda tuturor medicamentelor si vitaminelor primite. Si am tremurat vazand ca podeaua crescatoriei nu era decat un gratar pentru a permite aerului proaspat sa intre in compartiment.

In mod clar, pasarilor nu le placea acest lucru.

-Tu ai o problema cu crescatoria, am spus si i-am aratat deschiderea din podea.

-Nu am nicio alta varianta, stii cat de cald poate fi aici pe timpul zilei, mi-a raspuns.

-Stiu asta, am reactionat, dar de asemenea am observat cat de ingrozitor de frig este pe timpul noptii aici.

El mi-a promis sa faca cateva modificari, astfel incat sa aiba mai mult control.

Un an mai tarziu mi-a scris spunandu-mi ca a avut un an fantastic.

Cand colegii columbofili l-au acuzat ca el are un secret, el doar a ridicat din umeri.”

Deducem ca solutia acestei probleme a fost aceea de a realiza o podea ce putea fi inchisa pe timpul noptii si deschisa pe timpul zilei.

Insa marele secret in sportul columbofil este intotdeauna modul de selectie al pasarilor:

“Am spus intotdeauna ca exista doar un singur secret in sportul columbofil, iar acesta este SELECTIA!

Aceasta selectie trebuie sa se bazeze pe sanatatea naturala si pe rezultate.

Atunci cand aveti, sa zicem, 50 de pasari iar 3 se imbolnavesc in timp ce celelalte sunt bine, aceste 3 pasari nu au niciun motiv sa fie bolnave, atata timp cat ele au primit aceeasi atentie din partea crescatorului si se afla in aceeasi crecsatorie. Scapati de aceste 3!

Si nu faceti greseala sa tratati toate pasarile cu scopul de a le vindeca pe cele 3.

In zona mea turlele bisericilor sunt pline de pasari ratacite.

Acestea se inmultesc repede, ceea ce explica faptul de ce aceste pasari devin o plaga in anumite orase. Nu pentru ca sunt bolnave, ci pentru ca sunt prea multe.

Iarna, cand ninge, acestea pot supravietui chiar si cateva saptamani fara hrana.

Ele nu primesc vitamine sau alti aditivi, insa niciuna dintre aceste pasari de care nu are grija nimeni, nu sufera de Adeno Coli, salmoneloza, paramixoviroza sau altceva.

In cuiburile lor sunt mereu cate doi pui, pui ce se maturizeaza perfect.

Aceste pasari sunt dure si rezistente!

Ceea ce vreau sa spun este ca multi crescatori chiar gresesc atunci cand ajuta pasarile ce se nasc cu o sanatate subreda. Este gresit sa incerci sa le transformi in pasari puternice prin administrare de aditivi, vitamine si asa mai departe."

Oare noi am contribuit la subrezirea sitemului imunitar al porumbelului voiajor? Cu siguranta.

Si asta deoarece am dorit sa obtinem rezultate din ce in ce mai spectaculoase, sa batem record dupa record.

Insa nu s-a gandit nimeni ca pentru o viteza cu cativa metri pe minut mai buna, viata sportiva a porumbelului se micsoreaza uneori cu ani buni. Cati dintre porumbeii ajung sa zboare si la 5-6 ani? Probabil sunt cativa.

“De ce au devenit porumbeii din ce in ce mai slabi de-a lungul anilor?

De ce a devenit asa de dificil sa poti pastra starea de sanatate a pasarilor?

Deorece, noi am uitat sa avem incredere in rezistenta lor NATURALA si le-am tratat prea mult, prea repede de-a lungul anilor. Rezultatul a fost un tip de porumbel voiajor cu o stare de sanatate nenaturala.

Astazi, multi campioni se intorc la natura in timpul iernii. Ei isi tin porumbeii in voliere deschise.

In timpul sezonului de concursuri este diferit. Atunci ei fac tot ce pot pentru a pastra un climat cat mai agreabil cu putinta in interiorul crescatoriei.

Un campion ca Verkerk intotdeauna a spus: secretul meu este ca incerc sa fac compartimentele cat mai confortabile pentru porumbei cu putinta.

Cu o voliera buna puteti tine medicamentele la distanta, dar prima conditie este aceea de a avea pasari puternice prin natura lor.

O crescatorie buna este mult mai importanta pentru mentinerea unei stari bune a pasarilor decat tratamentul administrat acestora.

Asa cum stim cu totii o crescatorie buna este uscata, calduroasa si ventilata din abundenta.

Dar aici avem o problema. Cand inchidem crestatoria pentru a o face calduroasa aceasta poate duce la o lipsa de aer proaspat. Iar o crescatorie prea deschisa ar putea fi prea rece.

Problema cu tipul din Phoenix a fost datorita diferentelor de temperatura prea mari dintre zi si noapte.

Este arta unui campion sa gaseasca un echilibru asa incat crescatoria sa fie uscata, calduroasa si bine aerisita.

Campionii, in mod constant se gandesc la imbunatatirea crescatoriei.

Pentru non campioni arata mai bine medicamentele si sticlutele magice."

Nu trebuie sa uitam ca in sportul columbofil mereu avem cate ceva de facut. Aveti grija de porumbei si in extrasezon, altfel acestia va pot dezamagi in timpul sezonului.

Bafta si o iarna cat mai usoara!

Sursa: http://www.schaerlaeckens.com/

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html