VIATA de COLUMBOFIL - Introducere...

INTRODUCERE

„Viaţă de columbofil” este continuarea cărţii „Viaţă de porumbel”, carte care a apărut în Aprilie 2016 şi care s-a bucurat de un real entuziasm din partea cititorilor, în marea lor majoritate columbofili.

Redau mai jos câteva dintre comentariile cititorilor:

„Viaţă de Porumbel, o carte excepţională, scrisă cu sufletul de un autor mai mult decât talentat, Marius Nicolae! Mulţumesc autorului pentru deosebita onoare de a-mi trimite aceasta carte cu autograf, îi recomand să continue să scrie. Are har, are talent şi temeinice cunoştinţe columbofile! Citiţi această carte! Aveţi multe de învăţat despre porumbei, despre sportivitate şi mai presus de toate... despre VIAŢĂ...!!!”

-          Colonel rezervă Ștefan Georgescu

„Vă recomand o carte care ne poate aduce aminte că porumbeii sunt pasiunea noastră.

O incursiune plăcută în universul care ne este atât de drag nouă columbofililor, departe însă de încrâncenarea disperată a normelor şi a câştigului cu orice preţ.”

-          Marius Tunduc, preşedintele Federaţiei Naţionale a Crescătorilor de Porumbei din România

„Toţi copii, care vor citi această carte, se vor apuca de porumbei. Dacă ar fi după mine, cartea ar trebui distribuită în şcoli, pentru că, într-un fel sau altul, viitorul columbofiliei este acolo.”

- Regizor Ioan Carmazan

„După cum spuneam impactul citirii cărții este înălțător pentru orice pasionat entuziast al porumbelului voiajor, însă sentimentul care te încearcă când răsfoiești paginile impregnante de tuş, pentru a afla detaliile din viaţa lui Last Blue, sunt covârșitoare.”

-          Mihai Ciurte

Pentru cei care nu au citit „Viaţă de porumbel”, mai jos, o să relatez pe scurt întâmplările din această carte.

„Viaţă de porumbel” are în plin plan povestea unui porumbel voiajor de concurs şi interacţiunea acestuia cu oamenii din viaţa sa, în strânsă combinaţie cu o mulţime de noţiuni tehnice din sportul columbofil.

Astfel, în prima parte a cărţii – Băiatul şi porumbelul – , porumbelul Last Blue vede lumina zilei în crescătoria lui Ionel, profesor la o şcoală din vecinătatea Ploieştiului, un columbofil în vârstă de şaizeci de ani, care s-a născut printre porumbei şi a crescut toată viaţa aceste minunate păsări.

Numele porumbelului este dat de Mircea, şeful de post din localitate, devenit columbofil în urmă cu doar câţiva ani, atunci când s-a mutat lângă Ionel.

Last Blue se rătăceşte la etapa finală a sezonului de concursuri, cea de la Nikolaev, unde fusese îmbarcat din greşeală. Acesta este momentul de cotitură, punctul de întoarcere care va fi valorificat dintr-o altă perspectivă în „Viaţă de columbofil”.

Rătăcit de la acest concurs, Last Blue zboară în derivă, purtat de vânt şi ajunge în localitatea Lublin, din Polonia. Aici îl întâlneşte pe Mihăiţă, un băieţel de şapte ani, bolnav de autism. Familia lui Mihăiţă se mutase temporar în Polonia, deoarece aici găsiseră medici specialişti care le dăduseră speranţe în legătură cu boala băiatului.

Paradoxal, vindecarea lui Mihăiţă se produce nu prin ajutorul primit de la ceilalţi, ci prin ajutorul pe care băiatul i-l oferă porumbelului rătăcit şi înfometat.

După însănătoşirea miraculoasă a băieţelului, Last Blue pleacă spre casă, iar Otilia, mama băiatului, caută pe Internet proprietarul păsării şi îi scrie o scrisoare, povestindu-i de minunea declanşată de acest porumbel.

În drum spre casă, destinul face ca Last Blue să pice în ghearele uliului. Salvat în ultima clipă de doi copii, porumbelul este vindecat de către Andrei, un columbofil de bun simţ, care se oferă să i-l trimită lui Ionel printr-un prieten de-al său.

De pe bancheta din spate a maşinii prietenului, Last Blue ajunge în mâinile unui braconier, pe care amicul lui Andrei îl luase în maşină. Reuşeşte să evadeze din voliera acestuia, destul de greu, ajungând acasă pe jumătate îngheţat, în timpul iernii.

În partea a doua a cărţii – Bătrânelul şi porumbeii – Lucky, perechea lui Last Blue, împuşcată de doi vânători, reuşeşte să zboare cu ultimele puteri spre casă, dându-şi ultima suflare alături de partenerul său,  pe acoperişul crescătoriei.

Coincidenţa face ca acei vânători să fie luaţi în maşină de către familia lui Mihăiţă, care se întorcea în România. Vânătorii le povestesc cum ucid ei din plăcere porumbeii, moment în care băieţelului i se face rău, iar tatăl acestuia, Radu, îi snopeşte în bătaie pe cei doi.

Între timp Ionel câştigă un pariu foarte dificil, mizând pe Last Blue,  dar pierderea femelei solzate pune la mare încercare devotamentul porumbelului albastru, acesta plecând de acasă în căutarea liniştii către locaţia păstrată undeva în memorie, şi anume, casa băieţelului din Lublin.

Întâmplarea cu cei doi vânători îl aruncă din nou pe băieţel în acea zonă crepusculară din mintea sa, conectându-se cumva cu porumbelul albastru şi simţind durerea acestuia. Medicii îi prescriu o perioadă de odihnă, astfel încât vizita, pe care şi-o programaseră deja la Ionel de ceva timp, are loc cu întâziere şi nu îl poate preveni pe acesta de faptul că Last Blue va pleca de acasă.

Mihăiţă şi părinţii săi se întorc în Polonia pentru a recupera porumbelul albastru din crescătoria unui columbofil polonez.

Reveniţi acasă, părinţii săi cumpără casa cu acoperiş albastru, de lângă Ionel, iar acesta îl ajută pe băiat să-şi construiască propria lui crescătorie de porumbei.

Prima întâlnire dintre băiat şi bunicul George, tatăl amnezic al lui Ionel, are loc în târgul de păsări. Bătrânelul vinde periodic câţiva porumbei din crescătorie, pentru a asigura hrana celorlalţi, nerecunoscându-şi fiul, care îi cumpără de fiecare dată aceste păsări, doar pentru a-i elibera apoi.

La sfârşitul  părţii a doua, Mihăiţă primeşte cadou de ziua sa, de la Ionel, câţiva pui de porumbel, pentru a-şi popula noua sa crescătorie şi pe Last Blue, porumbelul albastru.

Partea a treia a cărţii – Dispariţia – debutează cu un accident de circulaţie, al cărei victimă este bunicul George, accident cu ocazia căruia acesta îşi recuperează memoria.

După sfaturile lui Ionel şi a bunicului George, Mihăiţă începe să-şi formeze propria sa familie de porumbei, avându-l ca şi protagonist pe Last Blue, care va fi folosit atât în planurile de reproducţie, cât şi ca zburător.

Mihăiţă pică în capcana lui Sandu, un coleg de club, pariind pe Last Blue, însă cu ajutorul lui Mircea, Sandu este prins cum fură şi suspendat din federaţia columbofilă.

Un presentiment rău pune stăpânire pe sufletul băiatului, iar într-o dimineaţă acesta se adevereşte, Mihăiţă descoperind un adevărat masacru în interiorul crescătoriei, mulţi porumbei fiind morţi şi de nerecunoscut, printre care şi Last Blue.

Partea a patra – Fetiţa şi porumbeii – are în prin plan pe Alessia, o fetiţă bolnavă de leucemie şi pe tatăl acesteia Sorin, un columbofil foarte bun.

În ultimul timp Sorin îşi vânduse toţi porumbeii cu rezultate din crescătorie, pentru a putea asigura tratamentul fetiţei sale. Însă, cu toate aceste eforturi, boala evolua rapid şi doar o operaţie efectuată în străinătate o putea salva pe Alessia.

Într-o zi, Tudor, unchiul Alessiei îi oferă acesteia cinci porumbei aflaţi într-o stare precară de sănătate. Dragostea faţă de aceste păsări îi aduce din nou zâmbetul pe faţă fetiţei. După ce scot pui din cei cinci masculi, Sorin şi Alessia îi eliberează.

Spre suprinderea lor, unul dintre aceştia se întoarce în crescătorie, cu toate că-i eliberase de la o distanţă rezonabilă de casă. Caută pe Internet proprietarul acestui porumbel şi-i scrie o scrisoare.

Proprietarul se dovedeşte a fi Mihăiţă, iar porumbelul este nimeni altul decât Last Blue.

Chiar în momentul în care Mihăiţă le citea scrisoarea prietenilor săi, pe poarta casei intră şi Mircea victorios. Prinsese răufăcătorii care îl furaseră pe Last Blue, acoperindu-şi urmele prin uciderea mai multor porumbei.

Îi ultima parte a cărţii – Băiatul, fata şi porumbelul – se vorbeşte despre un sport columbofil futurist, aşa cum îl visează Mihăiţă.

În acest viitor, GPS-uri minuscule au înlocuit CIP-urilor de pe picioarele porumbeilor, astfel încât aceştia pot fi urmăriţi în orice moment pe ecranul holografic realizat de aplicaţia ColumboNET.

Mihăiţă visează şi întoarcerea lui Last Blue în propria crescătorie, iar la trezire realizează că singurul element comun dintre vis şi realitate este revenirea porumbelului albastru.

Alessia se mută împreună cu tatăl ei în Ploieşti şi în următorii ani îşi formează, împreună cu Mihăiţă, o familie invincibilă de păsări.

Last Blue se sacrifică pentru ceilalţi porumbei şi cade pradă şoimului, dându-şi ultima suflare în mâinile celor doi prieteni ai săi: băiatul şi fetiţa.

Cartea se încheie cu dialogul dintre Ionel şi Mircea:

-          Ştii care pui mi-a sosit primul, de la această etapă catastrofală, de Nikolaev? îl întrebă Ionel, pe tânărul său prieten.

-          Să nu-mi spui că Last Blue? zise Mircea.

-          Ba tocmai el, îi răspunse Ionel. Adu-ţi aminte că nici nu am vrut să-l îmbarc.

Acesta este punctul de întoarcere către o altă realitate, o realitate în care Last Blue găseşte drumul spre casă de la acea etapă catastrofală, întâlnirea din Lublin cu băieţelul nemaifiind posibilă.

Această nouă perspectivă este prezentată în „Viaţă de columbofil”.

Mihăiţă, Ionel, Mircea, bunicul George, Alessia vor rămâne eroii principali, dar vor apărea şi alte personaje noi care vor completa povestea columbofilă.

Va urma!