"Despre afinitate si altele", traducerea articolului "Affinity and more", de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Affinity and more” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Despre afinitate…

În revista columbofilă “De Duif”, din Martie 2016, găsiţi articole interesante despre tânărul Bart Geerinckx şi olandezul Nico Volkens.

Îi cunosc pe amândoi destul de bine.

Bart este un profesionist 100%, ceea ce poate părea destul de ciudat, în zilele noastre. Deoarece, din nefericire sportul columbofil este în cădere liberă. Doar în provincia mea, în 2015 angajările au scăzut cu 265.000 de păsări, faţă de 2014.

În fiecare an numărul crescătorilor de porumbei scade. În fiecare an rămân mai puţine cluburi, mai puţine magazine columbofile, mai puţini veterinari, atenţia presei scade continuu şi aşa mai departe.

Singurul număr care creşte este acela al profesioniştilor.

Profesioniştii

Bart Geerinckx, în vârstă de 30 de ani, este unul dintre ei. Luna trecută, Stefaan Lambrechts, de asemenea la o vârstă de sub 30 de ani, a decis să renunţe la serviciul său şi să devină un profesionist.

Unii colegi columbofili nu sunt prea bucuroşi de asta. Lor le este teamă că diferenţa dintre vârfuri şi ceilalţi va deveni şi mai mare decât este acum.

“Dar vremurile sunt în continuă schimbare” ne învăţa Bob Dylan şi nu avem nicio posibilitate decât să acceptăm asta. Aşa cum eu cred că nu este nicio greşeală să devii un profesionist.

Mai mult decât atât: Nu este distractiv ca acei crescători mici să poată învinge aceşti profesionişti care concurează cu o armată de păsări?

Tânărul Bart Geerinckx (al doilea din stânga) a devenit un profesionist, după ce tatăl său Luc (dreapta) a trecut în nefiinţă

Volkens

Celălalt articol era despre olandezul Nico Volkens, un campion pe distanţe lungi. El locuieşte într-o provincie care este, în opinia mea, cea mai bună pentru zborul pe distanţe lungi. Nu doar din Olanda, ci şi în întreaga Europă.

Păsări mai bune pentru distanţe lungi nu puteţi găsi în altă parte.

În revistă puteţi citi despre Cuplul de Aur al lui Volkens. Deseori am spus că aceste aşa-numite Cupluri de Aur, de care în special esticii vor să te audă vorbind, nu prea există. Spun “nu prea” pentru că există şi excepţii, iar Volkens este una dintre aceste excepţii.

El a denumit această pereche extraordinară: “The Bonte Koppel”, cuvântul olandez “bont” referindu-se la penele albe din aripi.

Afinitate

Cercetătorii sunt de părere că produşii obţinuţi din “dragoste” sunt mai buni şi mai vitali. Aceasta se aplică atât animaleleor cât şi oamenilor. Se numeşte afinitate.

Faimosul cuplu “Bonte Koppel” al lui Volkens este rezultatul împerecherii libere, puii lor fiind obţinuţi din dragoste. Şi ce fel de pui sunt aceştia!

Incredibil

Îmi aduc aminte de o experienţă de-a mea, pe care am trăit-o împreună cu prietenul meu mort, David Lin Yun Ta. El a publicat articolele mele în Taiwan şi China. Odată m-am plâns de faptul că nu este simplu pentru mine, deoarece nu ştiu ce crescători de acolo vor citi articolele mele. Culturile noastre columbofile sunt foarte diferite.

David: “Crescătorilor de aici le place să înveţe cum se pot reproduce porumbei buni.”

“Cum poţi reproduce porumbei buni? Nu este ceva matematic”, i-am spus, adăugând că eu cred în împerecherile libere.

Când a auzit asta, s-a uitat la mine de parcă ar fi văzut cum arde apa.

Să permiţi porumbeilor să-şi aleagă singuri partenerii? Nu puteam fi serios. Dar eu vorbeam serios şi i-am dat exemple de super porumbei, cunoscuţi peste tot în lume, porumbei născuţi din părinţi care îşi aleseseră singuri partenerii.

Şi m-am gândit la toţi acei crescători din est care îi roagă pe columbofilii europeni să împerecheze masculul cutare cu femela cutare. Altfel, nu vor cumpăra puii.

Omul cu cămaşă în dungi este Mr. Lin Yun Ta

Bonte Koppel (Cuplul cu pene albe)

Cât de buni au fost descendenţii perechii lui Volkens puteţi vedea în acea minunată etapă de la Barcelona (1265 km). 12 păsări au câştigat 12 premii internaţionale.

Atât masculul cât şi femela cuplului “Bonte Koppel” s-au născut în 1990. Volkens i-a luat de la Sam de Jong. Nu aţi auzit niciodată de acest Sam de Jong? Sunt o mulţime de campioni necunoscuţi în afara ţării.

Pentru mine Sam de Jong a fost cel mai bun, acum câteva decenii.

Ideea este că în acele zile (epoca pre Internetului), în sportul columbofil, opiniile noastre era formate de către presă.

Sam de Jong nu a fost un vânzător şi el nu şi-a făcut reclamă, iar astfel de persoane nu au fost şi nu sunt interesante pentru presă.

Gaston V D Wouwer

Am luat cina cu Gaston v d Wouwer şi soţia sa, Maria.

L-am întâlnit pe Gaston, pentru prima dată, atunci când am fost amândoi invitaţi să ţinem discursuri la un seminar, în orăşelul Beerse. Încă îmi amintesc ce mi-a spus aunci, acolo: “Oamenii mă cunosc acum, dar crede-mă, în trecut am avut porumbei mai buni. Dar atunci concuram doar pe distanţe scurte, cu câteva păsări. Şi în aceste circumstanţe, niciodată nu primeşti renumele pe care-l meriţi, indiferent cât de bune sunt rezultatele tale.”

Câtă dreptate avea.

G v d Wouwer

Mai târziu

Mai târziu, în 2008, am cumpărat câţiva pui de la Gaston. Ei m-au costat 100 EUR fiecare, în afară de puiul din al său “Kaasboer”.

Pentru un tânăr mascul din acest super reproducător a trebuit să plătesc 1000 EUR şi am făcut-o.

Din păcate, niciunul din aceşti pui nu au fost buni. Vânzătorul de păsări a fost următoarea lor destinaţie.

Dar lumea columbofilă este o lume mică. Atunci când dealer-ii au auzit de planurile mele de a vinde un descendent direct din “Kaasboer”, aceştia m-au contactat imediat.

“E demonstrat faptul că nu este bun de nimic”, le-am spus acestora.

Ei au început să râdă, spunându-mi că pentru ei asta nu este nicio problemă. Aveau clienţi pentru care doar pedigree-ul contează.

Unul mi-a oferit 2000 EUR. Nu m-am simţit bine vânzând o pasăre care nu a demonstrat nimic, de aceea l-am sunat pe Gaston.

“Vinde-l!”, mi-a spus el. “Poate fi un bun reproducător altundeva.”

L-am ascultat şi l-am vândut, iar asta s-a dovedit a fi o afacere foarte proastă. Dealer-ul l-a vândut mai departe cu 5000 EUR.

Interesant

În timpul cinei, Gaston mi-a spus unele lucruri care poate sunt interesante pentru voi:

-Niciodată el nu a plătit vreun ban pe porumbei.

-Mereu a concurat/concurează doar cu femelele, deoarece acestea învaţă să zboare mult mai repede şi mai bine decât masculii. Şi nu este singurul care face asta. De asemenea, campioni precum Jef van Winckel, Daniels şi Bisschop au renunţat la angajarea masculilor.

Iar despre Luc van Mechelen? În 2015 el a obţinut 6 porumbei AS KBDB. Toate femele.

-Gaston nu este sclavul hobby-ului său. El îşi antrenează femelele doar o singură dată pe zi, seara târziu.

-El nu concurează la natural (cu pui în cuib), nici separaţi pe sexe, aşa cum fac mulţi. Sistemul lui este undeva la mijloc.

El împerechează femelele tinere cu masculii bătrâni.  Văduvia este o metodă bună, dar nu suficient de bună, este de părere Gaston. Femelele tinere au nevoie de un partener stabil. Cuplul trebuie făcut, dar nu trebuie lăsaţi să oua.

De meditat!

Jan de Bisschop şi tatăl său Gustaaf s-au luminat. Ei zboară doar femelele.

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html