"Poveste cu talc", traducerea articolului "Story with a moral", de Ad Schaerlaeckens

 Mai jos, traducerea articolului “Story with a moral” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com/articles/articles-english/2021/story-with-a-moral-15-11-2021/

 

Oamenii mă pot învinui foarte mult, dar nu sunt genul de om care să-şi facă mari probleme. Atunci când plouă mă bucur că nu-i furtună, când vine furtuna mă bucur că aceasta va trece.

Când vrăbiile cad de pe acoperiş nu mă întristez şi nici nu le pun la loc pe acoperiş. Mă gândesc că o vrabie care se aruncă de pe acoperiş trebuie să fi gândit asta înainte.

Eu unul dacă aş avea aripi nu aş cădea niciodată de pe acoperiş.

Pentru mine vestea bună este atunci când nu există nicio veste. Dar, de asemenea, nu e adevărat că nu mă enervez niciodată.

 

Enervant

De exemplu, îmi displace foarte mult telefonul, întrebările stupide mă enervează, iar cel mai mult întrebările stupide de la telefon. Urăsc porumbeii proşti şi chiar mai mult porumbeii proşti din propria volieră.

Şi „509” fusese un porumbel prost la timpul său. Deosebit de frumos, dar ceea ce contează în columbofilie sunt rezultatele bune. Din nefericire, el a fost cel mai mare gunoi pe care l-am avut vreodată.

„Il vreau eu” mi-a spus cineva.

„Nu pe el” i-am răspuns. „Voi explica în revista De Duif de ce astfel de păsări sunt inutile.”

„In care Duif?”

De ce naiba am răspuns la acel telefon?

„Mă gândeam la articolul care vorbeşte despre combaterea gândacilor de Colorado”, am răspuns ironic, întrebându-mă cât mai pot păstra această conversaţie.

Deoarece singura sursă de energie pe care o am în faţa acestor întrebări prosteşti este curajul din pantofi.

 

Nebun

Donna era numele apelantului. Şi evit oamenii numiţi Donna pe cât de mult posibil. Pentru mine acest nume, din nu ştiu care motiv, este sinonim cu fraier.

Poate din cauza Madonnei.

„Se întâmplă cam aşa…” a zis Donna, iar în mintea mea mi l-am imaginat cum îşi scotea ochelarii ca şi cum urma să spună ceva cu adevărat important.

„… chestia este, repetă el, că porumbeii buni provin din porumbei buni. Şi nu poţi greşi cu astfel de părinţi.”

N-am putut decât să suspin adânc.

 

Cât de prost

Pentru că-mi place să-mi ţin promisiunile, o să continui să vorbesc despre „509”. De ce aş păstra un astfel de porumbel în volieră?

Ei nu primesc prea mult credit de la mine, nu-i aşa? Corect. Dar cu acest porumbel a fost diferit. El se află acolo datorită frumuseţii sale, a moştenirii sale şi mai presus de toate… datorită soţiei mele. Cumpărasem părinţii pe o sumă echitabilă, de la un faimos columbofil din Antwerp. Soţia mea ştia asta. Timp de două ierni m-a rugat să-i mai dau o şansă, dar acum începusem să-mi pierd răbdarea. Îl puteam da, dar nu lui Donna.

 

Greşit

De altfel, am greşit cumpărând porumbei de la acel om. Trebuia să fi stat deoparte din mai multe motive:

-          Prea mulţi porumbei

-          Prea multe medicamente

-          Şi rezultate din ce în ce mai slabe, an de an.

În mod normal, astfel de lucruri reflectă calitatea crescătoriei. Dacă începi să concurezi slab, trebui păstraţi mai puţini porumbei. Dar în cazul lui fusese invers. Posibil ca aceste crescătorii supraaglomerate să aibă de-a face cu chinezii?

Pentru a face lucrurile şi mai rele, am şi reprodus din aceste gunoaie.

„Dacă nu zboară bine ar putea fi un bun reproducător” spunea tipul din Antwerp.

Cât de greşit poate fi.

Este ciudat faptul că un porumbel perfect din părinţi buni nu are nicio valoare? Nimic nu e ciudat în columbofilie.

 

Încă ceva

Ace Four şi Supertje au fost fraţi de cuib. Tatăl (un zburător mediocru) s-a pierdut. Păcat, dar am avut un frate care zburase foarte bine.

Deci, ce face un columbofil într-o astfel de situaţie? Am împerecheat pe acel frate cu mama celor 2 pui superbuni, bineînţeles. Am reprodus 6 pui şi am obţinut de şase ori nimic.

Apoi e vorba de un pripăşit care nu a vrut să mai plece. Proprietarul a gândit că e păcat să fie eliminat şi mi-a trimis talonul. S-a dovedit a fi un bun porumbel.

Am revenit la acel crescător pentru a-i mulţumi iar el mi-a spus că puiul fusese reprodus din doi yearlingi. Apoi am cumpărat 10 pui din reproducătorii săi. Deoarece, am gândit eu, dacă un pui reprodus din yearlingi zboară aşa de bine, cât de buni vor fi puii din porumbeii de matcă. Niciunul din cei 10 nu au valorat nimic.

 

Columbofilia

Astfel de lucruri nu mă surprind deloc. Aceasta este columbofilia.

Am fost odată în America. În timpul unui seminar, le-am zis:

„Uite! Cred în porumbeii buni, în noroc, dar nu în linii. Pentru că nu puteţi fi niciodată siguri că puiul de 4 săptămăni cumpărat cu 10.000 EURO nu e un gunoi.”

Ei au confirmat din cap, dar nu toţi.

În cameră se afla cineva care ceruse o anumită sumă pentru un pui din perechea lui de vis. Nu a fost prea încântat de mine. Ceea ce spusesem îl costa bani, mai bine rămâneam în Europa.

„Chiar crezi că doi super porumbei pot reproduce gunoaie?” m-a întrebat el.

„Tu crezi că zebrele au dungi?” am răspuns eu.

Întors în camera de hotel nu am reuşit să dorm bine, nici după câteva ţigări, ceva whisky şi multe clipuri MTV.

 

Morala

Pilulele, pudrele sau seringile nu sunt secretul campionilor din sportul nostru, selecţia este cheia.

Este o deziluzie să presupunem că părinţii buni reproduc doar pui buni.

Părinţii buni oferă mai multe oportunităţi. Nici mai mult nici mai puţin, iar acesta e un lucru destul de diferit.

Nu trebuie să ne oferim prea multe scuze pentru a păstra anumiţi porumbei în crescătorie.

Şi aici revin iarăşi la mantra mea:

„Eliminaţi porumbeii proşti, vindeţi porumbeii buni şi mergeţi mai departe doar cu super porumbeii!”

Rezultatele vă vor spune cât de bun sau mai puţin bun este un porumbel. Nu pedigreele!