Pagini

joi, 8 noiembrie 2018

"Intrebari fara raspunsuri", traducerea articolului "Questions without answer", de Ad Schaerlaeckens


Mai jos, traducerea articolului “Questions without answers (5 Nov 2018)” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com/articles/articles-english/Articles%202018%20English/questions-without-answers-5-nov/)



În ultimul secol, doctorul Stam a fost cel mai renumit medic veterinar specializat pe porumbei, din Olanda. Am colaborat foarte bine. El a fost, de asemenea, unul dintre puţinii medici veterninari care au concurat bine. Şi… a fost printre primii care au recunoscut importanţa sinergiei, în special în cazul ornitozei. Prin sinergie se înţelege administrarea concomitentă a mai multor antibiotice, care împreună au efect mult mai mare decât fiecare în parte. 1+1=3, în acest caz.

Pulberea lui “S & A” era foarte populară în acele vremuri. Era de fapt un amestec de Suanovil şi Aureomicină. Veterinarul din Anvers, Karel Vannoppen era împotriva acestor tratamente săptămânale cu antibiotice. Dar oare veterinarii nu gândesc diferit dintotdeauna?



Mai târziu

Atunci când îl sunam pe doctor de obicei începeam cu cuvintele: “Am o întrebare, domnule Stam”. Întotdeauna am spus “domnule”, deoarece era mai în vârstă, iar eu sunt mai de modă veche, prin felul meu. El mă întrerupea de fiecare dată, zicând: “Am crezut că A S este un om care poate oferi răspunsurile”.

Nici macar în anii în care rezultatele mele au fost fără precedent, nu eram un om care avea răspunsurile, dimpotrivă. Cu cât am evoluat, cu atât mai multe întrebări am avut în legătură cu acest sport. Am inceput chiar să nu mai am încredere în oamenii care aveau răspunsuri la toate întrebările.



Recunoaştere

Îmi amintesc două rezultate deosebite de la Barcelona. Doi crescători angajaseră doar două păsări, iar acestea au ajuns acasă împreună. De la o aşa de mare distanţă (950-1200 km) şi dintr-un aşa mare numeric (peste 30.000 de porumbei), poate fi vorba de o coincidenţă?

Au fost ei oare în aceeşi boxă, în maşina de transport şi au zburat împreună?

S-au recunoscut după lansare sau, mai târziu, în drum spre casă?

De meditat!



De necrezut

Îmi amintesc, de asemenea, acea etapă de pui, de la Bourges, cu mult timp în urmă. Poate americanul Mike Ganus îşi va aminti şi el.

Am înregistrat o pasăre foarte devreme, unii chiar au crezut atunci că acel porumbel va fi câştigătorul naţional.

Până când am auzit că un alt crescator, Harrie Kennis m-a bătut şi nu cu o pasăre, ci cu trei.

Trei păsări? Mi-a venit greu să cred. Când am descoperit mai târziu că mă bate cu 13 păsări, m-am liniştit. Acest lucru era imposibil într-o etapă naţională.

Aşa am crezut atunci, dar cât de mult m-am înşelat.

Kennes a câştigat întradevăr primele 13 locuri, în primele 14, din aproximativ 12.000 de păsări. Niciodată nu se mai întâmplase aşa ceva înainte.

Însuşi Harrie crede că boxa în care erau porumbeii săi s-a deschis mai târziu, la locul de lansare. Iar micul grup de porumbei avea aceeaşi destinaţie finală, deci au putut zbura puţin mai repede şi mai bine către casă.

Adevărat sau nu? Nu vom şti niciodată.



De asemenea, ireal

Toamna există aşa numită etapă “Round of Belgium”, foarte populară în regiunea Antwerp.

În fiecare săptămână, porumbeii sunt eliberaţi din altă direcţie şi este de necrezut cât de mulţi bani se pariază în aceste concursuri scurte de la doar 35 - 70 km.

Şi ce mă frapează de multe ori când văd rezultatele?

Mulţi crescători înregistrează unele păsări în acelaşi timp, apoi urmează o pauză, după care iar au câteva sosiri în grup. Dacă păsările se recunosc reciproc în maşina de transport sau imediat după lansare sau mai târziu, iarăşi un subiect de gândire.

Probabil columbofilii americani sunt mai bine informaţi despre aceste sosiri grupate, deoarece acolo este normal ca porumbeii să sosească împreună.



Reovirus

În sud-vestul Olandei şi, de asemenea, în Antwerp o mulţime de pui au murit anul trecut. Mult mai mulţi decât de ştie, deoarece majoritatea crescătorilor nu vorbesc despre asta.

Dintrodată, fără semne de boală, au început să moară. Chiar şi până la 45% din efectiv.

Desigur, nu a fost vorba de clasica boală a puilor (adenocoli), pe care majoritatea dintre noi o cunoaştem prea bine. Medicii veterinari au prescris Coli-Cure, dar nu a funcţionat.

Potrivit unui cercetător german, de vină ar fi Reovirusul. Un alt neamţ vorbeste de Rota-virus. Se pare că e vorba de acelaşi lucru, dar asta este un lucru pe care nu l-am înţeles.

Este o mare problemă deja în Australia. Ce este îngrijorător? Odată apărută boala într-o crescătorie, sunt şanse foarte mari ca aceasta să apară din nou.



KBDB

Dacă doriţi să începeţi să practicaţi columbofilia, în mod normal aveţi nevoie de coordonatele crescătoriei.

În trecut acest lucru era gratuit, în Olanda încă este.

Întradevăr este vorba doar de câteva minute pentru a obţine coordonatele unei crescătorii.

Totuşi în Belgia costă 325 euro. Asta înseamnă oare promovarea sportului columbofil?

Apoi, este vorba de acei mexicani care doresc să trimită pui în Belgia, în primăvara 2019. Mexicanii doresc să vadă dacă păsările lor sunt destul de bune pentru a concura în Europa.

Dar ghiciţi ce?

KBDB taxează mexicanii cu 500 eur pe an, doar pentru că pe crescătoria lor scrie Mexic.

Acesta este un nume comercial, după cum pretinde KBDB.

Este clar că ei au nevoie de mulţi bani acum când numărul columbofililor a scăzut de la 200.000 la 20.000. Însă nu ar trebui să promoveze şi să susţină sportul columbofil?



Din nou KBDB

În plus, oameni se întreabă de ce, conform voinţei crescătorilor, KBDB nu reduce numarul etapelor pe distanţe lungi. Nimeni nu aşteapta porumbeii de la 3 etape de fond în aceeaşi zi. Pierdere de timp şi bani.

Aceeaşi poveste pentru două etape de viteză în aceeaşi zi, cu îmbarcări ridicol de mici în ambele. Două etape de viteză au fost bune, pe vremea când eram 200.000. Dar acele zile nu vor mai reveni. Mai devreme sau mai târziu se va ajunge la o singură etapă de viteză pe zi. De ce să nu o facem acum?



Limită maximă pentru angajare

Astăzi nu exista o regulă care să spună că nu puteţi angaja într-un concurs 400 de porumbei sau chiar mai mulţi, dintr-o singură crescătorie. Putem vorbi despre “SPORT” atunci cand 25 de crescători angajează împreună 300 de păsări şi cel de-al 26-lea angajează, de unul singur, 350 de păsări?

Sunt crescători care chiar fac asta.

Puteţi să vă întrebaţi care este distracţia să angajezi sute de păsări? Ideea e de a obţine cât mai mulţi bani, bineînţeles.

Acele ferme de păsări ştiu prea bine că, cumpărătorii chinezi se orientează către primele locuri şi niciunul nu întreabă câte păsări au angajat acei crescători.

Astfel, se poate întâmpla ca un crescător care obţine 60 de clasări cu 120 de păsări să fie în lumina reflectoarelor, în timp ce omul care obţine 8 clasări, concurând 8 păsări, să rămână necunoscut.

Acum în Olanda se lucrează la stabilirea unei limite. De ce nu fac acelasi lucru şi belgienii?

Sunt prea mulţi crescători care deţin ferme de păsări în anturajul KBDB? Hmm! Cine ştie?







Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu