Mai
jos, traducerea articolului “Hints”
de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com/articles-english/2016/hints-4-january-2017/
Columbofilia este, de asemenea, o
chestie de bună observare. Campionii văd lucruri pe care ceilalţi nu le văd. Ei
ştiu să acorde atenţie lucrurilor cărora alţii nu le dau mare importanţă. Aşa a
fost mereu şi aşa va fi.
De exemplu porumbeii care se întorc
acasă din concurs. Ei reprezintă un preludiu pentru rezultatele obţinute.
Fără grabă
A fost acea etapă din primăvara
anului 2016. Bart van Oeckel şi tatăl său se aflau în curtea mea, aşteptând să
sosească porumbeii. Le-am spus că aşteptările mele nu erau prea mari, deoarece
forma păsărilor înainte de îmbarcare nu fusese prea bună.
S-au uitat la mine de parcă voiau să
spună:
„Las’ că ştim noi mai bine.”
Dar nu le-am zis nimic. În anii
trecuţi, i-am distrus efectiv în primele etape din sezon şi acesta trebuie să
fi fost motivul pentru care nu m-au crezut.
Apoi a sosit prima pasăre. A
aterizat, dar în loc să intre în crescătorie a început să bea apă din jgheab.
„Nu e prea grăbit”, a spus Bart.
Nici eu nu l-aş fi putut caracteriza
mai bine. Iar rezultatul a fost aşa cum mă aşteptasem, departe de a fi bun.
Diferit
Cât de diferit a fost la câteva
săptămâni distanţă, pe 30 Aprilie. Cu jumătate de oră înainte să aştept
porumbeii mi-am făcut o cafea. Apoi m-am încruntat, auzisem ceva. Și nu era un
bip.
M-am uitat la ceas. Prea devreme.
Câteva momente mai târziu, un
porumbel a coborât întradevăr. Viteza lui era înfricoşătoare. Am verificat
ceasul să văd ce pasăre este şi m-am speriat. Acelaşi zgomot ca mai înainte. Al
doilea porumbel sosit.
Cei doi au obţinut locurile 1 şi 4
împotriva a nu mai puţin de 18.471 porumbei.
În Septembrie s-a întâmplat ceva
similar. În timp ce aşteptam porumbeii, simţeam ceva ca o umbră deasupra mea.
S-a dovedit a fi un porumbel care a câştigat locul 2 din 11.928 păsări.
În anii 90, Klak obişnuia să vină la
mine pentru a urmări sosirea păsărilor de la etapa naţională Orleans. De data
asta el a fost mai norocos decât van Oeckel. Stăteam chiar în faţa crescătoriei
când un stol de porumbei au sosit. Aproape mi-au zburat pălăria de pe cap.
Păreau că nici nu m-au văzut, atât de grăbiţi erau să intre.
„Nu am văzut niciodată aşa ceva”, a spus Klak.
Rareori am avut un rezultat aşa de
bun.
Sosirea păsărilor este foarte
semnificativă. Păsările aflate în formă bună nu ezită pe trapă, intră aşa de rapid de parcă înşuşi diavolul ar fi în spatele
lor.
Zgomot
Cu multă vreme în urmă, înainte de
apariţia ceasurilor electronice, se întâmpla adesea să fie ratată câte o
pasăre. Columbofilii o găseau în volieră şi pierdeau secunde sau chiar minute.
Eu personal am reuşit să diminuez
aceste situaţii datorită urechilor mele. Dacă am auzit brusc masculii turuind,
am intrat repede în crescătorie să găsesc pasărea pe care nu o văzusem sosind.
Înapoi
Se pare că lucrurile triviale,
uneori înseamnă mult. A fost odată o super pasăre care s-a pierdut la un
concurs. Nu sunt multe lucruri pe care le urăsc mai mult decât pierderea unor porumbei
buni. Dacă acestea se întorc după câteva zile, nu vă vine să credeţi cât de bine
mă simt.
A fost deci odată această
catastrofă. În acea zi toate păsările erau acasă, mai puţin cea mai bună dintre
ele.
Trei zile mai târziu i-am zis
soţiei:
„Cred că s-a întors”, şi am arătat spre
acoperişul crescătoriei, unde stătea un porumbel.
„Ai şi păsări roşii?”, m-a întrebat ea. „Pentru că acel porumbel este roşu.”
Dar eu nu mă refeream la porumbelul
roşu. O pasăre străină pe acoperişul crescătoriei înseamnă deseori că o pasăre
pierdută a revenit acasă.
Întârziat
Când păsările se antrenează se poate
întâmpla ca un porumbel să lipsească mai multe ore. Vă gândiţi la uliu, însă
după un timp întârziatul revine acasă. Acea pasăre va fi prima sosită acasă în
etapa viitoare.
„Ar fi trebuit să ştiu asta”, o să gândiţi.
Reciproca este de asemenea
adevărată. Atunci când eliberaţi păsările, una refuză să iasă afară.
„Deoarece este prea ataşată de boxă”, vă
minţiţi singuri.
Etapa următoare veţi şti mai bine: acea
pasăre nu va clasa.
În momentul când vă eliberaţi
păsările, atât puii cât şi maturii, acestea trebuie să aştepte coborârea trapei
cu gâturile lungi şi să iasă afară cu un zgomot asurzitor. Când vă întoarceţi,
nu trebui să le mai puteţi zări.
Porumbeii în formă nu fac nici măcar
un tur în jurul crescătoriei, ci zboară în linie dreaptă la dispariţie. Ar
trebui să revină în grupuri mici.
Antrenamentele
Puteţi învăţa o mulţime de lucruri
din antrenamentele private. Primele câteva antrenamente pentru pui nu înseamnă
nimic. Este destul de normal ca aceştia să ajungă acasă mai târziu decât voi.
Dar asta se va schimba.
În scurt timp, indiferent de cât de
buni şoferi aţi fi, nu vă veţi mai putea bate păsările.
Şi când veţi ajunge acasă porumbeii
trebuie să fie în interiorul crescătoriei. Dacă veţi găsi unii afară, ceva nu
este în regulă, nu sunt în formă bună.
Adeno
Am fost odată la Verbree, un bun
cunoscător al porumbeilor la mână, şi am văzut nişte pui care stăteau pe
acoperişul crescătoriei. Nu se mişcau de acolo.
„I-am antrenat de dimineaţă”, mi-a spus el.
„Nu e deloc bine, Co!”, i-am răspuns eu.
„Nu, nu e bine”, mi-a zis şi el.
Mai târziu am auzit că nu şi-a
zburat pui două săptămâni. Adeno!
De neuitat
Cei mai mulţi dintre noi am avut
acei ani speciali pe care nu-i vom uita niciodată, deoarece într-un astfel de
an am reprodus foarte mulţi porumbei buni. Mult mai mulţi decât în câţiva ani
la un loc.
Pentru mine 1998 a fost unul dintre
aceşti an, în special etapa de la Etampes a fost una memorabilă. Trebuie să vă
spun că mi-am antrenat porumbeii, o dată pe săptămână, cu o zi înaintea îmbarcării,
de la Bruxelles, care este la aproximativ 70 km distanţă faţă de casa mea.
Într-una din aceste zile era
caniculă cu vânt puternic din faţă. Am avut patru coşuri cu mine, cu
aproximativ 15 păsări în fiecare dintre ele.
La aproximativ 15 secunde am deschis
câte un coş.
Apoi am condus nebuneşte către casă
(în acele zile traficul nu era aşa de aglomerat şi nu erau nici radare pe
şosea), sperând că voi ajunge acasă înaintea porumbeilor.
Şi am reuşit. Tocmai ce ajunsesem
acasă şi un stol de 15 păsări a coborât. Câteva secunde mai târziu un alt stol,
apoi încă unul şi tot aşa.
Pentru moment am fost confuz, dar
apoi am înţeles.
Porumbeii au ajuns acasă aşa cum îi
eliberasem, coş după coş. Păsările eliberate mai târziu nu le-au putut prinde
pe cele din faţa lor.
Rezultatul etapei de concurs ce a
urmat, de la Etampes, a fost memorabil şi de senzaţie. Una dintre cele mai bune
etape ale mele, dintotdeauna.
„Turbo 882”, unul dintre cei mai buni porumbei, reproduşi în 1998. Este
fiul lui „Supertje 144” şi a fost AS Provincial în 2000. „Supertje” a fost AS
Provincial în 1996 (dintr-o medie de 11.000 păsări).
Sigur
Nu sunteţi siguri asupra formei
păsărilor voastre? Mergeţi la antrenament cu ele şi eliberaţi-le în grupuri, la
mici intervale. Dacă grupurile se prind unele pe altele din urmă şi ajung
împreună acasă, atunci forma porumbeilor nu este aşa cum trebuie să fie.
Legendarul „Home Alone”. Printre descendenţii lui se află câţiva ASI
naţionali şi câştigători de naţionale. Încă o pasăre reprodusă în 1998.
„185” din 1998. Tatăl său a fost un fiu din „Kleinen” al lui
Vandenabeele. „185” a fost loc 2 AS Sprint Interprovincial. Am fost aşa de
fraier să-l vând, crezând că este o pasăre care nu poate zbura pe distanţe
lungi. Cât de fraier am fost! I-am dat lui Leytens Bros un frate care a devenit
tatăl „World Champion” pe distanţe lungi.
„Invincible” (191) de asemenea reprodus în 1998. A câştigat 10 locuri
întâi şi a fost a doua cea mai bună pasăre din Olanda.
„Big Brother” (98-165), un alt campion din echipa fantastică reprodusă
în 1998.
Articole ale altor columbofili celebri, aici:
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html
Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html
Articole ale altor columbofili celebri, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu