"Probleme cu puii", traducerea articolului "Young Bird Problems", de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Young Bird Problems ” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com/articles/articles-english/Articles%20English%202017/young-bird-problems-30-aug/

Problemele puilor

Au început din nou concursurile cu puii. În zilele noastre avem mereu probleme cu păsările tinere, în special corelate cu sănătatea şi pierderile acestora.

Este un mister de ce în anii precedenţi nu am avut aceste probleme.

Veste bună este că Adeno se pare că nu mai este o problemă aşa de mare. Sperăm că Adeno va merge în aceeaşi direcţie ca şi tricomonoza, deoarece această boală pare să regreseze.

Apropo, Adeno nu are nimic de-a face cu calitatea porumbeilor. Chiar şi cei mai mari columbofili şi medicii veterinari trebuie să se ocupe de ea. Nu are legătură nici cu igiena, de asemenea.

Am făcut odată muncă de cercetare în Germania. Rezultatul a arătat faptul că acei crescători care nu făceau prea des curăţenie aveau mai puţine probleme decât cei care curăţau şi lustruiau regulat adăpostul păsărilor.

Complicat

Nu vreau să intru în detalii în ceea ce priveşte pierderea puilor. S-a scris deja destul de mult şi bine despre acest subiect.

Cum este posibil ca un pui să se piardă de la un antrenament de doar 5 km, dar ajunge fără nici un efort înapoi în crescătoria unde s-a pripăşit, la 30km sau chiar mai mult? Puteţi înţelege asta?

Cum poate un pui zburat deja la Quievrain să se piardă de pe acoperişul propriei crescătorii? O enigmă la fel de mare.

Ştiţi ce am experimentat? Am eliberat mai mulţi pui de la aproximativ 20 km, toţi în acelaşi timp, iar ei au sosit acasă unul câte unul. Nici măcar o dată nu au venit cât doi. Ce i-a făcut pe acei pui să se despartă? Asta este întrebarea la care trebuie să răspundem.

Ciudat, de asemenea

Pierderile se termină brusc, destul de ciudat, imediat ce ajungem în Iulie. Puteţi vedea asta în fiecare an. De la sfârşitul lunii Iulie, puii antrenaţi deja de câteva ori pot fi angajaţi în concursurile oficiale. Vorbim de pui sănătoşi.

Îmi vine în minte un tânăr campion din nordul Olandei. Puii săi erau departe de a fi sănătoşi, i-a tratat şi aparent păreau că sunt mai bine.

A început să-i antreneze iniţial în jurul crescătoriei, apoi a făcut câteva antrenamente de la 30 km. Apoi m-a întrebat dacă i-ar putea duce direct la 140km, în următoarea etapă cu clubul.

„N-ar trebui să fie nicio problemă”, i-am spus.

Dacă nu m-ar fi întrebat… Din cei 80 de pui, două treimi s-au pierdut.

Antrenamentul

Apropo, nu cred că distanţa a fost prea mare. El mi-a spus că puii se antrenau bine în jurul crescătoriei, însă nu zburau la dispariţie. Asta nu este ceea ce eu numesc un antrenament bun. Nu durata antrenamentului este importantă, ci modul în care se antrenează păsările.

De ce ar fi trebuit ca puii să fie capabili să facă faţă saltului la 140km?

În urmă cu câţiva ani, am îmbarcat puii, într-o zi de marţi, pentru un concurs de la Quievrain. Ei aveau făcute 3 antrenamente, de la aproximativ 30km. Eram sigur că pot face asta, deoarece erau foarte sănătoşi. Dar le-a luat destul de mult timp să se întoarcă de la Quievrain şi am început să am îndoieli.

Am dat câteva telefoane şi am aflat că din greşeală puii fuseseră lansaţi de la Saint Quentin (215 km).

„Nu o să mai văd nicio pană din ei”, am gândit.

Însă, surprinzător, ei au ajuns foarte bine acasă.

Din întâmplare am auzit că şi Bart Geerinckx experimentase aceeaşi lucru, în aceeaşi zi. Şi puii lui fuseseră trimişi la Saint Quentin, din greşeală, în loc să fie lansaţi de la Queivrain, întorcându-se acasă fără probleme.

Nu e bine

Un crescător din zona mea nu prea reuşea să obţină rezultate bune. Acum, el auzise că unii forţează puii să se antreneze, utilizând un balon cu heliu. A decis să facă şi el acelaşi lucru.

Rezultatul? Puii au concurat chiar mai rău decât înainte.

Un alt crescător ai cărui pui nu veneau bine a sperat să îmbunătăţească sosirile după o cură de tratament. Nu i-a ajutat cu nimic. Când l-am întrebat ce afecţiune a tratat şi cu ce medicament, a ridicat din umeri. Primise unele chestii de la medicul veterinar, deci nu le putea face rău.

Vai de porumbei şi vai de crescător.

Vântul din Sud-Est

Totuşi, alt lucru pe care nu-l înţeleg este de ce concursurile cu vânt din SE sau SSE sunt de obicei concursuri dificile?

Florian Hendriks, Maarten Huismans, Christian van de Wetering sunt câţiva dintre tinerii columbofili talentaţi, generaţia Verkerk. Marten şi Christian, ambii sub 30 de ani, sunt din când în când, imbatabili.

Florian este concentrat pe concursurile de demifond şi are un succes remarcabil.

Într-un interviu el a spus că nu-şi mai concurează porumbeii cu vânt din Sud-Est. Acest tânăr a învăţat o lecţie.

Îmi amintesc de „019” al fraţilor Janssen. În zilele noastre nu auzim sau citim de aşa ceva, nici la cei mai renumiţi crescători.

În zilele sale de glorie, când „019” câştiga primele premii, unul după altul, el a ratat o etapă. În acea etapă în care a sosit târziu vremea fusese bună, dar cu vânt din Sud-Est. Cu Vânt din Sud-Est, nu doar veţi pierde porumbeii, în special pui, dar porumbei campioni vor rata clasamentul.

Când se prognozează un vânt puternic din Sud-Est, eu unul nu-mi mai concurez păsările tinere. Am experimentat deja destule catastrofe.

Predicţie

Un bun prieten de-al meu (folosesc cuvântul „prieten” din ce în ce mai rar, pe măsură ce îmbătrânesc) are obiceiul să-şi antreneze puii o dată pe săptămână. În timp ce scriu asta, el a avut deja 4 etape, 3 destul de bune şi una foarte proastă.

Ştiţi ce este curios?

Credeţi sau nu, am anticipat concursul dificil, fără să-i văd măcar puii.

Omul lăsa pe cineva să-i lanseze puii, mereu în 4 grupuri, fiecare grup eliberat la aproximativ 3 minute. Primele 3 dăţi aceştia au sosit acasă repede dar grupaţi, la aproximativ 3 minute distanţă.

Acele 3 minute au fost suficiente, astfel încât grupul din spate să nu prindă grupul eliberat înainte. A patra oară a fost diferit. Le-a luat prea mult să ajungă acasă de la 30km şi au ajuns în acelaşi timp. Etapa care a urmat a fost foarte proastă!

De asemenea

Ştiţi ce altceva este semn rău?

Ti-ai antrenat porumbeii şi când te întorci acasă vezi că unii mai sunt încă pe acoperiş.

Nu şi văduvii.

Acestea sunt lucruri aparent minuscule pe care majoritatea crescătorilor nu reuşesc să le observe, dar care fac campionii să-şi ridice sprâncenele.

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html

Deoarece aceştia sunt atenţi la detalii.