O idee despre sportul columbofil, de Marius Nicolae

O IDEE DESPRE SPORTUL COLUMBOFIL

 

Articol apărut în revista FNCPR, nr.1/2016

“O pasiune n-are nevoie de motivări. Ea nu cere neapărat să fie înţeleasă şi explicabilă. Dimpotrivă, începe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfârşind abia când simte din nou nevoia de lămuriri.”

-          Octavian Paler

Mulţi se întreabă ce găsim noi, columbofilii, la aceste păsări? Ce ne fascinează aşa de mult la porumbei? Asta deoarece majoritatea oamenilor nu ştiu mai nimic despre sportul columbofil.

Columbofilia înseamnă speranţă, iubire, căutare, vise, sacrificii, victorii, înfrângeri, orgoliu, rezultate, remuşcări, noroc, mister, calcule, relaxare, curaj şi, nu în ultimul rând, multă magie. Sportul columbofil poate cuprinde tot acest amalgam de emoţii şi trăiri, sentimente ce definesc însăşi viaţa.

De exemplu, dacă vreţi să ştiţi ce înseamnă speranţa, atunci întrebaţi columbofilul care adoarme, în fiecare seară de iarnă, gândindu-se la multiplele combinaţii avute la dispoziţie pentru a-şi împerechea porumbeii. El ştie că, genetic vorbind, este la fel de probabil să obţină pui foarte buni sau, dimpotrivă, rebuturi. Însă zilnic pune pe hârtie diverse combinaţii şi tot zilnic se răzgândeşte.

Acest gen de activitate este una dintre cele mai interesante îndeletniciri ale crescătorilor de porumbei, din extrasezonul de concursuri. Aceasta este perioada când visele se nasc şi înfloresc în mintea noastră. Ne simţim victorioşi, ne simţim puternici. Iar roadele acestor vise sunt puişorii care apar primăvara. Noile speranţe înaripate ale crescătoriei.

Mulţi oameni rămân vrăjiţi de tandreţea şi iubirea de care dau dovadă aceste păsări. Dar puţini ştiu că nimic nu se compară cu pacea şi liniştea din crescătorie. Acolo reuşesc să nu mă gândesc la nimic şi nu vă puteţi imagina cât de important este acest lucru pentru psihicul uman. Stresul, încordarea, toate grijile cotidiene se dizolvă de la sine, în acel moment.

Columbofilia poate fi practicată în multe moduri, de aceea sunt destul de mulţi aceia care nu păstrează drumul corect. Fascinaţia duce la dependenţă, iar unii fac orice pentru a reuşi. Orgoliul şi încăpăţânarea umană sunt definitorii în anumite circumstanţe. Important este să nu uiţi niciodată pasiunea care te-a făcut să creşti aceste păsări. E tot ce contează. Rezultatele vin şi pleacă, la fel şi porumbeii din crescătorie, însă pasiunea e cea care rămâne mereu în sufletul nostru.

Dar să vedem ce înseamnă de fapt sportul columbofil şi cum se desfăşoară concursurile cu porumbei voiajori.

În primul rând, columbofilul are nevoie de porumbei şi de o crescătorie bine construită, apoi de un ceas constatator cu care să înregistreze timpul de zbor al propriilor porumbei.

Păsările sunt îmbarcate, în ziua sau zilele premergătoare etapei de concurs, apoi sunt transportate la locul de lansare cu ajutorul maşinilor echipate special în acest scop. Etapele de concurs se clasifică, în funcţie de distanţa de zbor, în etape de viteză şi demifond, realizate de la distanţe mici şi medii, respectiv, fond şi maraton, concursuri realizate de la distanţe mari şi foarte mari, ajungându-se chiar şi la distanţe de peste o mie şi cinci sute de kilometri. Bineînţeles că şi familiile de porumbei sunt specializate pe distanţe diferite de concurs. Aceste diferenţe sunt, uneori, destul de evidente din punct de vedere fenotipic.

Columbofilia poate fi mult mai uşoară, atunci când începi cu porumbei buni. Puteţi învăţa mai rapid şi mai bine de la astfel de păsări. Apoi, toate celelalte aspecte au, mai mult sau mai puţin, legătură directă cu voi şi cu modul vostru de lucru. De aceea, deşi prima condiţie se referă la calitatea păsărilor, elementul cheie este, fără nicio îndoială, columbofilul. Porumbeii vor trebui antrenaţi şi pregătiţi corespunzător înaintea etapelor şi recuperaţi la sosirea acasă.

Dacă vreţi să cunoaşteţi valoarea unei secunde, întrebaţi columbofilul care tocmai a primit un telefon de la colegul său, anunţându-l de sosirea primului porumbel din concurs. În acel moment timpul se dilată, iar emoţiile devin intense, aşa de intense încât vă pot atinge iremediabil sufletul. Dar cel mai înălţător sentiment îl veţi trăi atunci când porumbelul vostru va ajunge acasă înainte cu mult de ora estimată şi înaintea celorlalţi porumbei. Aşa ceva nu veţi putea uita niciodată, acel sentiment vă va înrobi pe vecie. Noi numim asta microb columbofil.

Columbofilii campioni ştiu că felul lor propriu de a vedea lucrurile, modul lor de a gândi, determină în mare măsură rezultatele porumbeilor în concursuri. Cel mai bun lucru pe care îl pot face aceştia este de a observa proprii porumbeii şi de a acţiona în concordanţă cu cunoştinţele şi experienţa lor.

Cei care observă doar ceea ce fac alţii, schimbând mereu regulile jocului, vor fi mereu printre învinşi. Să nu încercaţi să aplicaţi metodele altora, doar de dragul de a le aplica, fără să luaţi în calcul diferenţele dintre condiţiile porumbeilor din crescătoriile respective şi condiţiile din crescătoria voastră. Dacă unele metode sunt general aplicabile, altele, din contră, diferă foarte mult de la o locaţie la alta, de la o familie de porumbei la alta şi aşa mai departe.

Apoi curajul este foarte important în acest sport, poate la fel de important ca şi norocul. Curajul de a merge mai departe cu porumbeii rămaşi în crescătorie, curajul de a vedea doar părţile bune dintr-o înfrângere, curajul de a încerca mereu ceva nou. Pe cei care au încetat să mai fie deschişi la nou, să descopere noi secrete, să pună în practică tehnici noi de lucru cu porumbeii, nu o sa îi găsiţi în clasamente decât ocazional.

Ca un ultim sfat, ceea ce contează cel mai mult în acest sport este modul cum se simt porumbeii în propria crescătorie. Dacă porumbeii se simt iubiţi, atunci cu siguranţă vor dori să ajungă cât mai repede acasă. Iar dragostea le-o puteţi arăta în multe feluri. Doar trăind printre ei puteţi descoperi ce le face cu adevărat plăcere şi ce nu.

Eu unul încă mai descopăr lucruri noi. Asta ne fascinează cel mai mult la aceste păsări. Faptul că mereu avem câte ceva de învăţat de la ele. Asta ne menţine sufletul tânăr, ci nu cupele, diplomele sau normele obţinute. Cine doreşte să obţină rezultate cu orice preţ, probabil va reuşi, însă va pierde partea magică din acest minunat sport, şi anume, pasiunea.

Dacă vreţi să cunoaşteţi adevărata fericire, creşteţi porumbei voiajori şi concuraţi-i! Clipele premergătoare sosirii păsărilor acasă vă vor umple inima de emoţii pe care cu greu le veţi uita vreodată!



Nota: Acest articol va fi Prologul cartii "Viata de columbofil", continuarea la "Viata de porumbel". In curand!